Am fost fascinat de moarte. Ba chiar aș îndrăzni să spun că de acolo a plecat totul. Când eram mic auzisem eu undeva că dacă ții o lupă deasupra unei furnici, furnica moare. Așa că am făcut rost de o lupă și într-o zi de vară cu un soare dogorâtor am căutat un mușuroi. L-am găsit și am îndreptat lupa înspre o furnică. Am privit cum mica furnica dispare sub ochii mei. Zvonurile s-au dovedit adevărate, dar eu eram foarte confuz. Derutat pentru că nu înțelegeam nici fenomenul care face ca furnica să moară dacă țin lupa deasupra ei, dar și pentru că nu înțelegeam de ce pot eu să omor o furnică. Acum câteva secunde furnica mișca, iar acum nu mai mișcă. Datorită mie!?
Mai târziu aveam vreo 15 ani și rămâneam perplex la ideea că mâine aș putea să fiu mort. Fatalitatea unui accident de mașină mă făcea să sufăr și să consider viața un amalgam de evenimente pur aleatorii și fără sens. Sufeream pentru fiecare deces de care auzeam. Sufeream profund chiar dacă nu cunoscusem mortul personal. Moartea era acel eveniment care mă contraria, bloca și mă făcea curios în același timp.
Am copilărit la țară, iar acolo bunicii mei obișnuiau să taie din când în când câte o găină. Uneori, în secundele imediat următoare tăierii capului, găina aleargă fără cap umplând curtea de sânge. Interesantă imagine nu-i așa? Nu o să mai continui cu exemplele pentru că nu obișnuiesc să scriu povești de groază pe blog. 😀 Am vrut doar să fac o introducere în care să te fac familiar cu câteva dintre experiențele mele vizavi de subiectul abordat în articol. În copilăria mea am văzut de multe ori moartea și am și auzit despre ea. Fiecare interacțiune cu acest fenomen mă arunca în câteva zile de meditație și întrebări. Nu înțelegeam de ce și voiam să înțeleg.
Până la urmă însă am înțeles că…
Moartea Este O Continuare A Vieții
Iar pentru că am observat că deasupra subiectului domnește încă foarte multă confuzie, m-am decis să scriu un articol în care să aduc câteva clarificări. Ideea principală pe care îți propun să o desprinzi din articol este aceea că moartea este modalitatea prin care viața continuă. Dacă ar fi să dau o definiție a morții în două cuvinte, aș spune „moarte = viața continuă”.
Fiecare articol nou pe care îl scriu este citit de cel puțin 1000 de persoane. Profesori, generali, atei convinși, pușcăriași, ortodocși convinși, uneori întâlnesc printre cititori oameni care înțeleg și simt mult mai clar decât mine lumea care îi înconjoară, doctori, psihologi, oameni din diverse arii și cu experiențe de viață diferite sunt uniți de dorința de a trăi conștient. Iar pentru că știu din sutele de e-mailuri pe care le primesc, cât de diferite sunt experiențele de viață ale oamenilor care îmi îmbogățesc rândurile citindu-le, m-am decis să-ți prezint în articol 3 perspective total diferite, dar care susțin o aceeași idee și anume că moartea este o continuare a vieții.
1. Conștiința Întregului
Dacă ești un cititor mai vechi al acestui blog, probabil ești deja familiarizat cu ideea. Am amintit în nenumărate rânduri și nu o să obosesc niciodată să spun că Dumnezeu este TOT. Și tu ești o parte din Dumnezeu, la fel cum și orice altă ființă vie este. Conștiința acestui fapt face moartea să pară o chestiune de amuzament. Când conștientizezi că absolut tot ceea ce te înconjoară este sacru și viu te predai totalității. Atunci înțelegi că tu ești o modalitate prin care Dumnezeu se exprimă. Existența cântă în tine și prin tine și va continua să cânte indiferent dacă tu animezi un corp fizic sau nu. Imortalitatea este mai clară aici ca niciodată.
Dacă vrei să te documentezi mai mult pe subiect, îți recomand articolele:
2. Dovada științifică
O să presupun de dragul științei că sufletul nu există. Bineînțeles că noi știm că sufletul există, dar vreau să arăt că există o dovadă științifică care susține ideea de moarte = continuare a vieții și nu este nevoie nici măcar ca sufletul să existe pentru ca moartea să fie o continuare a vieții. Te-am făcut curios?
Dar dacă ți-aș spune că această dovadă științifică este și o modalitate excelentă de a pune în încurcătură un ateu, atunci când întâlnești unul. 😀 Probabil acum ești și mai curios.
Știința a demonstrat că trupul tău este format din aproximativ aceiași compuși din care este formată și scoarța terestră.
Iată o parte din compușii care se găsesc în scoarța terestră: O(Oxigen), Fe(Fier), Ca(Calciu), Na(Sodiu), K(Potasiu), Mg(Magneziu), Si(Silicon), Mn(Mangan), H(Hidrogen).
Acum iată o parte din compușii care se găsesc în interiorul tău: O(Oxigen), Fe(Fier), Ca(Calciu), Na(Sodiu), K(Potasiu), Mg(Magneziu), Si(Silicon), Mn(Mangan), H(Hidrogen).
Observi o asemănare uluitoare nu-i așa? Majoritatea elementelor prezente în celule vii se găsesc și în scoarța terestră. Compoziția diferitelor organe, sistemul muscular și osos sunt tot una cu țărâna de pe drum. După ce corpul tău fizic nu mai este animat el se descopune și revine inevitabil la elementele esențiale din care a fost alcătuit. Aceste elemente pot intra și vor intra în alcătuirea altor celule vii. De exemplu, atomul K(potasiu) care cândva a existat în trupul tău viu, poate ajunge după moartea ta într-o celulă aparținând unei plante care este la rândul ei vie. Sau, pentru a îmbina știința cu metafora, există șanse ca un atom de Magneziu care odată se afla într-o celulă de-a ta vie, să ajungă după moartea ta într-un măr. Mărul fiind mâncat de o femeie însărcinată, imaginează-ți acel atom transferat fătului. Vei trăi din nou, nu-i așa? 😀
Eu îmi închei aici raționamentul în ceea ce privește dovada științifică a faptului că moartea este o continuare a vieții, nu înainte însă de a-ți spune cum să îl pui în încurcătură pe prietenul tău ateu. Asta dacă nu cumva ți-a venit ideea.
Dacă auzi pe cineva că este ateu, spune-i că în Biblie scrie: „căci pământ ești și în pământ te vei întoarce.” Întreabă-l mai apoi dacă el crede că este făcut din pământ. Îți va spune că este una dintre cele mai mari prostii. După asta, explică-i că științific vorbind majoritatea elementelor care se găsesc în scoarța terestră se găsesc și în organismul lui. Distracție plăcută!
3. Argumentul logic
Probabil ai auzit de Eckhart Tolle, iar dacă nu ai făcut-o, îți recomand atât conferințele sale(o parte din ele le găsești pe youtube), cât și cărțile pe care le-a scris. Am găsit la el cel mai interesant argument logic al faptului că în tine există ceva care nu va dispărea niciodată. Iată cum sună:
Gândește-te la următorul lucru: dacă ar exista doar o singură culoare, să zicem albastrul, și întreaga lume cu tot ce se află în ea ar fi albastră, atunci albastrul n-ar mai exista. Trebuie să existe și ceva care nu este albastru, astfel încât albastrul să iasă în evidență; dacă nu, nu ar mai fi „deosebit” de restul, nu ar exista.
În același mod, nu e nevoie de ceva care nu e trecător ca să remarci faptul că toate celelalte lucruri sunt trecătoare? Cu alte cuvinte: dacă totul, inclusiv tu, ar fi trecător, ți-ai da seama de acest lucru? Dacă tu îți dai seama de natura temporară a tuturor formelor, inclusiv a ta, și poți constata acest lucru tu însuți, nu înseamnă că există în tine ceva care nu va dispărea niciodată?
În tine există ceva care nu va dispărea niciodată. Moartea este o continuare a vieții. Indiferent ce faci, te afli în Dumnezeu. Conștientizează acum Întregul din care faci parte și Fii Împlinit!
Cu recunoștință,
Cosmin Constantin-Cîmpanu