Înțelegând care sunt mecanismele din spatele gestului de a judeca, oricine se poate observa, poate deveni mai atent și mai prezent, în așa fel încât atunci când dorința de a judeca apare, emoția din spate să fie observată și eliberată.
A-i judeca pe ceilalți este un gest care alungă armonia, întărește ego-ul, întreține o senzație falsă de superioritate și conduce mai devreme sau mai târziu la dispute. Din cauza tiparelor mentale și a programelor gunoi din subconștient, prin simplul fapt că suntem oameni, suntem predispuși la a judeca.
Cu cât mintea experimentată este mai dezordonată și haotică, cu atât sunt șanse mai mari ca judecata să apară.
Ceea ce înseamnă ca persoana X să judece persoana Y este clar pentru toată lumea. Inclusiv autorul acestor rânduri a experimentat în diverse ocazii, neașteptate pentru minte, energia lipsită de armonie care este asociată gestului de a judeca pe altcineva. De aceea, acest articol nu se va concentra pe ce înseamnă să judeci. Asta este ușor de înțeles.
Prezentul text se concentrează pe expunerea unui mecanism care rulează în spatele oricărei judecăți. Frumos este că, odată conștientizat și acceptat mecanismul, intervine o înțelegere mai profundă și o apropiere de adevăr. Ori apropierea de adevăr aduce de fiecare armonie. Fiindcă adevărul este sinonim cu iubirea și Viața. Tu, cel care citești aceste rânduri, nefiind o persoană/ego separat de restul vieții. Ci tu, cel care citești aceste rânduri, ești chiar Viața, chiar iubirea și chiar adevărul. Se prea poate să nu ți se pară că ar fi așa, dar asta se întâmplă numai fiindcă programele gunoi din minte blochează lumina.
Imaginează-ți că privești înspre un sistem simplu electronic care aprinde un led. La o primă vedere, poți observa așadar o cutie care are un led pe ea care se tot aprinde periodic la câteva secunde. Dacă nu există niciun fel de înțelegere asupra curentului electric sau bateriilor, faptul că acel led se aprinde periodic poate părea o mare ciudățenie. Dacă există însă câteva noțiuni minime despre electroni, fire conductoare și baterii, deja faptul că acel led se aprinde, pare ca ceva firesc, și drept un lucru care respectă legile fizicii.
Exact la fel, dacă revenim la gestul de a judeca, el se poate prezenta ca bizar, neașteptat, reflectând intenții rele și multe altele. Odată însă ce mecanismul din spatele judecății, mecanism descris de prezentul articol este înțeles, atunci intervine natural o stare de relaxare, iar iubirea sinceră își face loc și poate fi recunoscută.
Înțelegerea mecanismului, are în principal 3 derivate armonioase. Acestea sunt:
- Acceptarea faptului că toți oamenii sunt în esență buni. Cazurile în care cineva judecă cu intenția precisă de a face rău sunt foarte rare spre inexistente. Oamenii sunt inocenți. Dacă fac ceva, îl fac pentru că în acord cu gândurile experimentate în minte, lucrul pe care îl fac li se pare cel mai bun de făcut acum. Dacă ar ști mai bine, ar face mai bine.
- Înțelegerea aceluiași mecanism, va ajuta cititorul acestor rânduri să devină observatorul acțiunii atunci când impulsul judecății apare. Prin urmare, atunci când impulsul de a judeca va apărea, prin amintirea celor citite astăzi în acest articol, se va putea elibera energia din spate. Asta va conduce la evitarea experimentării unei dizarmonii și mai mari în jur.
- Acceptarea mecanismelor care stau la baza oricărei acțiuni de a judeca, susține și acceptarea și iertarea oamenilor care te judecă. Înțelegerea mecanismului, deschide larg ușa compasiunii sincere. Intervine înțelegerea că majoritatea oamenilor rulează gânduri fără a fi conștienți. Controlul este de fapt al programelor gunoi din minte care rulează prin ele însele. Esența de dumnezeire din om, care este Viața și adevărul din acel om, nu te judecă și nu îți fac nimic rău niciodată. Ci judecata este rulată prin acel om direct de către programele gunoi din subconștient. Iar dacă pentru acel om, informația cu privire la starea de prezență, și partea de conștient și subconștient nu au apărut niciodată, el nu este capabil să recunoască ceea ce face. Asta te ajută să simți compasiune, iubire și iertare la adresa unui om care te judecă, și nu ură și răzbunare.
Ajunși în acest punct, cititorul se întreabă cel mai probabil: „Bun, și care este totuși aceste mecanism pe care dacă îl înțeleg mă ajută atât de mult?”.
Mecanismul descris pe scurt, sună cam așa:
Orice judecată are în spate o poziționalitate.
Aceasta este însă doar o descriere scurtă. Cum cuvântul „poziționalitate” nici măcar nu există în dex-ul limbii române, în continuare se va detalia puțin ce înseamnă o poziționalitate.
O poziționalitate este așadar:
- Un gând de care cineva devine atașat.
- Este un gând fix în raport cu care nu există disponibilitatea de a fi doar observat sau eliberat.
- Este ca un gând înghețat în minte. Minte care nu este tot una cu creierul și care nu este altceva decât suma tuturor gândurilor. În timp ce alte gânduri curg, o poziționalitate, este un gând static la care nu se renunță.
- Cuvântul poziționalitate derivă din ideea de „poziție”. Atunci când este adoptată o poziție, înseamnă că realitatea, o situație sau un anumit eveniment suportă o anumită raportare.
- O poziționalitate este un punct de vedere.
Date fiind aceste 5 propoziții care descriu poziționalitatea, ideea din spate se presupune a fi clară.
Unul din lucrurile pe care poziționalitățile îl fac în minte este acela că întrețin apariția altor și altor gânduri. Dar întrețin în special apariția gândurilor care reflectă judecată.
Pentru ca lucrurile să fie și mai clare, vor fi luate câteva exemple scurte:
- Să zicem că există poziționalitatea conform căreia fetele care poartă fustă scurtă sunt femei ușoare. Un om care întreține această poziționalitate merge pe stradă. Dată fiind poziționalitatea întreținută în minte, apare judecata: „Uite-o și pe asta cum e îmbrăcată!”.
- Să zicem că există poziționalitatea conform căreia dacă ai bani în România, înseamnă că ai furat. Un om care întreține această poziționalitate merge pe stradă și vede o persoană îmbrăcată la costum cum coboară dintr-o mașină foarte scumpă. Judecata va apărea: „Uite un hoț!”.
- Să zicem că există poziționalitatea conform căreia roșiile nu sunt bune la gust. Mai apoi, un om care întreține această poziționalitate merge la piață să cumpere castraveți. Și vede pe cineva dând foarte mulți bani pe niște roșii scumpe. Judecata va apărea: „Cum poate să mănânce acest om niște chestii cu un gust atât de rău și să irosească atât de mulți bani pentru asta?!”
Iar acestea sunt doar trei exemple care au venit acum în minte. Ideea este însă fix aceeași de fiecare dată.
Orice judecată are la bază o poziționalitate. Fără poziționalități, judecata nu mai apare.
Date fiind toate cele povestit în articol, lucrurile se prezintă acum destul de simplu.
Totul pleacă de la observatorul realității sau observatorul înșiruirii de potențiale. Dacă între realitatea observată și observator, nu intervine niciun gând și nicio poziționalitate, atunci realitatea este percepută pur și simplu ca fiind.
În momentul în care apar gândurile, intervine o distorsionare de percepție a realității. Fiindcă ceea ce este observat trece prin filtrul mental și suportă o descriere.
Iar în momentul în care între realitatea observată și observator se interpune un gând fix, adică o poziționalitate, apare ceea ce în termeni comuni numim judecată.
Înțeles fiind mecanismul, vei putea să te auto-observi când impulsul de a judeca apare și vei putea să te concentrezi pe eliberarea poziționalității în schimb spre armonia ta și a Întregului.
Renunță la judecată și conectează-te la iubire!
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu