Este o imposibilitate ca în realitatea ta să experimentezi ceva ce nu conții la nivelul ființei profunde. Iar asta se întâmplă fiindcă în Univers nu există accidente. Lumea îți oferă ceea ce deja ești.
Este adevărat că viața ta poate fi considerată și un proces al devenirii de Sine. Sau mai poate fi considerată un proces al descoperirii de Sine până în punctul în care are loc identificarea cu Sursa. Indiferent însă de punctul în care te afli pe traseu, în ACUM tu ești ceva. Și tot în ACUM, Universul îți dă ceea ce tu ești deja.
Când ancorarea în ego este puternică, viața se traduce numai prin „a avea”. Fiindcă „a avea” este tot ceea ce contează pentru falsitatea prezentă în lume.
Mai apoi, pe straturi rarefiate ale ego-ului, când vibrația Conștiinței ce îți animă trupul trece de pragul minim ce reflectă susținerea vieții, „a face” intră în scenă. Omul aflat aici pune acțiunea pe primul loc și eventual râde sau îi batjocorește pe cei care doar își doresc fără a face nimic pentru asta.
Când ego-ul aproape este transcens în mod deplin, „a fi” este văzut ca primordial în existență. Asta pentru că devine clar faptul că „a fi” le rezolvă și pe „a face” și pe „a avea”. Din „a fi”, atunci când acțiunea este cu adevărat necesară apare și „a face”, iar când posesia în jocul vieții contribuie la elevarea Spiritului, „a avea” apare și el. Toate acestea se întâmplă însă cursiv și firesc găsindu-și Sursa primordială în „a fi”.
Oamenii obișnuiesc să își dorească lucruri aflându-se aici, în planul fizic. Iar acest fapt este perfect natural. Ba chiar există o frumusețe subtilă în spatele dorinței de a experimenta lucruri noi. Asta pentru că fiecare experiență, indiferent de natura ei vibrațională îmbogățește Întregul.
De foarte multe ori însă atenția fuge în mod eronat fie pe „a avea” fie pe „a face” când de fapt, punctul focal esențial este „a fi”.
În același timp textul pe care îl citești te invită să înțelegi că nu se construiește o ierarhie aici. „A fi” nu este mai important decât „a avea” sau „a face”. Iar „a face” nu este mai prejos decât „a fi” sau „a avea”. O astfel de ierarhie ar conduce la construirea unei poziționalități, iar orice poziționalitate funcționează asemeni unei piedici în drumul tău spre atingerea iluminării.
Ce subliniază de fapt articolul este că nu poți primi din partea lumii nimic din ceea ce tu nu ești deja. Faptul că uneori calea lui „a avea” sau „a face” te conduc înspre experimentarea a ceea ce intenționezi în mod conștient, se întâmplă fiindcă „a avea” și „a face” pot conlucra pentru a te ajuta să fii. La fel de bine, ai fi putut alege să „fii” din prima, iar dacă „a avea” și „a face” ar fi fost într-adevăr necesare pe linia experienței tale, ar fi apărut de la Sine.
Orice cale ai urma, poți obține rezultate. Există oameni atei care au succes în domeniul lor. Există oameni profund conectați la Sinele Divin care au succes. Există oameni care consideră că „a face” este esențial, iar muncind enorm ajung să experimenteze ceea ce au ales. Și există oameni care consideră că „a fi” este esențial, iar concentrându-se pe asta, situațiile, oamenii și experiențele apar în viața lor prin sincronicități lipsite de efort.
Nu există o singură cale de a te deplasa din Iași în București. Și cum nu există doar o singură cale, există și mai multe mijloace de transport. Poți să mergi de la Iași la București cu mașina pe ruta cea mai scurtă. Sau poți să mergi de la Iași la București cu avionul și escală la Viena. Indiferent de calea pe care o alegi, vei ajunge în cele din urmă în București. Depinde acum de natura experienței pe care ți-o dorești.
Acest articol există pentru a sublinia faptul că „a avea” și „a face” nu sunt singurele căi prin care poți aduce experiențe noi în realitatea ta subiectivă. Și că în cele din urmă, ce îți oferă realitatea pe care o experimentezi, se reduce în mod fundamental la „a fi”. Tu ești liber să alegi însă oricare dintre căi. Relevant este să te bucuri de călătoria prin ACUM în mod conștient.
Dincolo de ceea ce ai citit până aici, există două mari ramuri care se desprind din ideea că lumea îți dă numai ceea ce deja ești:
1. Prima atitudine care îți poate fi de un real folos în experiența ta subiectivă este atunci când experimentezi lucruri pe care tinzi să le cataloghezi ca negative. Când experimentezi în realitatea ta ceva ce nu îți place. Și indiferent dacă acea experiență intră în viața ta prin intermediul televizorului, cărții, prietenilor, vecinilor, familiei, etc. , tu amintește-ți că nu ți-ar fi fost oferită dacă nu erai deja. Lumea îți oferă doar ceea ce tu ești. Așa zisul negativ din lume îți este oferit tot din „a fi”-ul ființei tale. Așadar schimbă în interiorul tău ceea ce lumea îți oferă și tinzi să cataloghezi ca negativ. Odată schimbată natura „a fi”-ului interior și natura a ceea ce primești va reflecta în tocmai interiorul.
2. A doua atitudine relevantă pentru viața ta de zi cu zi se aplică dorințelor pe care le ai pentru această viață în această existență. Și indiferent dacă îți dorești o mașină, o casă, un partener, sau îți dorești împlinire, iubire sau pace sufletească, motivul pentru care nu le experimentezi este acela că nu le radiezi din „a fi”-ul Ființei. Așadar, când îți dorești ceva, dorința în sine dovedește că nu ești deja acel ceva. Fiindcă „ai fi” nu ți l-ai mai dori. Nu am auzit pe nimeni să își dorească ceea ce are deja. Așa că această a doua atitudine care te va ajuta foarte mult este concentrarea ta pe „a fi” ceea ce îți dorești să experimentezi. Asta pentru că odată ce tu ești ceva, lumea ți-l va oferi spre experimentare.
Având în minte mesajul articolului asemeni unui tot, dar și cele 2 recomandări de la final, permite informației pe care ai parcurs-o să reflecte ceea ce ești și dă-ți voie să experimentezi realitatea dintr-o perspectivă nouă și armonioasă.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu