Sunt deja câțiva ani de când lucrez 1 la 1 cu oameni în ședințe individuale. Și este aproape un an de când abordarea în cadrul acestor ședințe a fost translată înspre Letting go asistat. Dacă îți dorești să programăm o ședință, poți să îmi scrii la: cosmin@fiimplinit.ro
Sunt aproximativ 2 ani și de când a fost publicată cartea „Cum Să Aplici Tehnica Letting Go”, iar în tot acest timp, a existat un dialog cu oamenii despre ce presupune această metodă și cum ne ajută.
De asemenea, sunt toate șansele ca în arhiva blog-ului Fii Împlinit să existe deja zeci de articole pe tema aceasta a tehnicii Letting go.
Ceea ce reușesc să observe oamenii în viețile lor atunci când iau contact cu ceea ce presupune Letting go-ul, îi fascinează și intrigă în același timp.
Fascinația vine din rezultatele concrete pe care oamenii le pot vedea aplicând metoda. Partea de intrigare vine din faptul că abordarea pe care o propune tehnica Letting go este una total diferită de toate celelalte tehnici sau metode mai populare din dezvoltare personală și spiritualitate.
Pe scurt, Letting go-ul presupune acceptarea a ceea ce este așa cum este, și renunțarea la orice formă de opunere de rezistență, luptă sau împotrivire în fața vieții și situațiilor de viață. Presupune cedarea oricărei dorințe de control, schimbare, aprobare sau separare și disponibilitatea găsită în interiorul nostru de a observa mai degrabă fenomenele așa cum sunt, renunțând la a ne dori să le schimbăm sau controlăm în vreun fel.
Când reușim asta, se cheamă că aplicăm Letting go. Desigur că descrierea metodei este mai amplă de atât. Dar pentru a ne face o idee cu privire la ce presupune Letting go-ul, paragraful precedent este suficient.
În toți acești ani de aplicat și povestit despre Letting go, s-a putut observa faptul că există o obiecție pe care o ridică mintea și logica. Iar această obiecție tot apare în mod repetat.
Ea este formulată de diverși oameni în multiple feluri, dar ideea de bază este următoarea: „Dacă eu tot aplic metoda asta Letting go, nu o să ajung să nu mai îmi pese de nimic, să fiu ca o legumă pe care nu o interesează nimic; și nu o să intru într-o zonă de complacere în care să nu mai evoluez?”.
Întrebarea este de obicei rostită calm și onest cu o deschidere sinceră spre a înțelege. Iar fiindcă apare în mod repetat, sunt toate șansele ca neclaritatea să apară în viețile mai multor oameni. Așa că prezentul articol intenționează să ofere un răspuns cât mai clar posibil.
Întrebarea se naște din discrepanța majoră între ceea ce ne propune societatea în general și ceea ce propune tehnica Letting go. Și asta pentru că în general ni se propune o variantă a depunerii unui efort considerabil și varianta luptei și a controlului. Iar atunci când și lupta și efortul și controlul sunt cedate, pare că nu mai rămâne nimic. Logic așa pare să fie. Numai că spiritualitatea este adesea dincolo de logică. Când intrăm pe tărâmul spiritualității suntem invitați să acceptăm că unele lucruri nu sunt neapărat logice, dar deschiderea înspre ele echivalează cu apropierea de Adevăr și funcționează.
Prin urmare, hai să vedem unde crede mintea că ne conduce Letting go-ul și unde ne conduce metoda de fapt.
Ideea este că Dumnezeu nu este generator de suferință. Dumnezeu este Iubirea însăși și dăruiește numai iubire. Suferința apare din opunerea de rezistență și dorința de control pe care o exercită ego-ul.
Atunci când într-o situație de viață specifică, renunțăm la ne mai dori să controlăm ceva, de fapt ajungem în punctul în care suntem suficient de calmi și lipsiți de apăsări, încât să primim inspirația Divină, să vedem care este direcția corectă, și să experimentăm și muncă și acțiuni, dacă ele sunt necesare. Însă munca și acțiunile vor fi întreprinse dintr-o stare de calm, naturalețe și cursivitate.
Când ne dorim să controlăm o situație specifică de viață, opunem de fapt rezistență față de ceea ce este și suntem agitați, apăsați, refuzăm inspirația Divină, nu vedem nicio ieșire din situația în care ne aflăm, și toată această frământare ne și epuizează energetic și nu mai avem astfel energia necesară pentru a întreprinde eventuale acțiuni necesare.
Iată de ce, cedarea controlului este de fapt soluția și nu căutarea obsesivă a acestuia.
Mai departe, când vine vorba de frica de a deveni o legumă, hai să vedem de ce aplicând Letting go nu ajungem de fapt acolo unde îi este frică minții că o să ajungem.
Când aplicăm Letting go, nu spune nimeni că dintr-o dată suntem de acord cu toată lumea. Ci ne dăm voie să alegem anumite direcții, dar asta fără încrâncenare. Ceea ce este cedat prin Letting go este atașamentul și încrâncenarea față de ceva, și nu neapărat acel ceva în sine.
Asta pentru că atunci când nu suntem atașați și încrâncenați, ne putem bucura de viață dintr-o postură naturală și curgere firească. Pe când atașamentul și încrâncenarea conduc de fiecare dată la suferință.
Mintea spune: „Eh, păi dacă aplic Letting go și nu îmi doresc nici să controlez, nici să schimb; și renunț și la dorința de aprobare, control, separare sau siguranță, înseamnă că nu o să mai fac nimic. Fiindcă pierd totul”.
De fapt cedarea tuturor acestor aspecte nu ne blochează deloc din „a face”. Ci ne apropie de experimentarea unui „a face” mult mai firesc, natural, cursiv, lipsit de încrâncenare și izvorât din Iubire.
Fiindcă noi putem să facem unul și același gest, fie din încrâncenare și luptă, fie din calm, iubire și pace. De fiecare dată, varianta câștigătoare este cea de-a doua.
Acest articol poate fi citit dintr-o postură a martorului sau observatorului, sau poate fi citit dintr-o postură a demonstrării de dreptate în care ne luptăm cu mesajul acestui text și vrem să demonstrăm că lucrurile nu stau așa, ci stau altfel. Care este oare varianta mai plăcută și mai apropiată de Adevăr și Iubire?
Dacă ne place ceva, putem să îl alegem. Iar dacă nu ne place, putem să îl evităm. Dacă însă cineva iubește înghețata cu vanilie, nu trebuie să urască înghețata cu cacao.
Iar fix înspre această disponibilitate de eliberare a urii și opunerii de rezistență ne invită tehnica Letting go. Noi putem să continuăm să credem ceea ce credem, sau să facem ceea ce facem, dacă asta ne dorim, dar putem să facem toate acestea dintr-o postură a acceptării, calmului și cursivității. Iar această postură vine cu atât de multă energie armonioasă încât o sumedenie de blocaje care ne țin pe loc acum sunt eliberate, iar noi ne găsim pe noi înșine tot mai aproape de Adevăr și Iubire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
