Acest articol este o invitație de a-ți reaminti cine ești. Iar după ce îți reamintești cine ești, cu calm, blândețe și iubire, alege intenționalitatea de a-ți da voie să fii ceea ce ești.
Dându-ți voie să fii ceea ce ești, vei accesa și mai multă iubire, calm, compasiune și răbdare. Iar această „accesare” va deveni foarte ușoară fiindcă tu ești deja toate acestea. Tu ești iubirea, calmul, compasiunea și răbdarea. Dacă nu le experimentezi chiar acum, este doar fiindcă ai uitat chiar și parțial cine ești.
Atunci când câmpul Conștiinței care este Viața însăși este imaginat asemeni unui soare luminos, iubirea, calmul, compasiunea și răbdarea sunt razele acestui soare. Tu ești însăși lumina. Lumină care nu are un opus și care radiază înspre întreaga Viața.
Tot cu iubire, calm, compasiune și răbdare, poți să le dai voie și celorlalți să fie ceea ce sunt. Nu încerca să îi schimbi. Fiindcă aceasta oricum este o încercare sortită eșecului. Nu încerca să îi controlezi sau manipulezi. Nu încerca să îi șantajezi. Nu îi mai critica sau certa. Dă-le pur și simplu voie oamenilor din jurul tău să fie ceea ce ei sunt. Fiindcă în mod fundamental și ei sunt tot iubire, calm, compasiune și răbdare, doar că se prea poate ca și ei să fi uitat asta.
Fiecare om își împlinește potențialul karmic a ceea ce el este. Chiar și un hoț, un bătăuș, un arogant un manipulator, cu toții împlinesc potențialul karmic a ceea ce ei sunt. Fiecare ființă are rolul său în creație. Opoziția, sau încercările de șantaj și control nu sunt altceva decât reflexii ale ego-ului. În fapt, în absența oricăror distorsiuni, totul se prezintă perfect. Fiecare fir de praf este la locul său. Fiecare fir de păr este numărat. Ego-ul are foarte multă aroganță când crede că poate „el” schimba ceva pentru a face lucrurile mai bune. Când de fapt fiecare potențial care devine actual, face asta exact la momentul potrivit respectând un dans al energiilor infinit armonios.
Viața este așa cum este și este perfectă. Nu există nimic de scos și nimic de adăugat. Totul este așa cum este și este perfect reflectând perfecțiunea Divină.
Ceea ce ești tu cu adevărat se află cu câteva niveluri în spatele dansului atât de amăgitor al formelor. Tu nu ești trupul fizic. Acest trup fizic cu care ne identificăm atât de mult și adesea. Nu ești nici mintea care nu este altceva decât suma tuturor gândurilor. Ci ești câmpul datorită căruia toate acestea sunt. Ești Conștiința. Conștiință care este exact același lucru cu Iubirea însăși.
1.Iubire
Iubirea este adesea confundată ca fiind o emoție. Emoțiile sunt însă energie mentală. Gândul poate cel mult reflecta iubire. Iubirea este energia care îi dă posibilitatea gândului să fie și să apară în existență. Cele două, nu sunt același lucru.
Din nimic, din inifinitul non-manifestat, a apărut câmpul Conștiinței asemeni unei mări infinite de iubire și lumină caldă. Iar mai apoi, acest câmp a susținut apariția unei minți și a unor forme. Recunoașterea unității și iubirii absolute a fost parțial sacrificată pentru ca o experiență de percepție să poată avea loc.
Iubirea este sinonimă cu Viața însăși. Iubirea este ceea ce tu ești în mod fundamental. Iubirea nu este o emoție. Ci este mai degrabă un mod de a fi în lume. Iubirea este cu atât mai mult recunoscută cu cât percepția se îndepărtează de a fi una individuală, a ego-ului, și se apropie de aceea a Întregului și a recunoașterii drept câmp de energie.
Dă-ți voie așadar să fii ceea ce ești. Ești iubire. Fii iubire.
2. Calm
Calmul este trăit atunci când mintea este liniștită. Starea de agitație de orice fel și îndepărtarea de calm, pace și armonie apar fie prin prisma programelor gunoi din minte, fiind prin prisma emoțiilor suprimate și reprimate de-a lungul timpului. Frica, rușinea, vina, îngrijoarea, anxietatea, toate acestea perturbă calmul natural.
Pentru a te apropia de calmul care oricum ești, una dintre cele mai simple modalități este respirația și observația conștientă. Observă gândurile și emoțiile recunoscând că tu nu ești acestea. Observă și trăiește deplin emoțiilor dându-le voie să curgă și să fie ceea ce sunt.
În momentul în care le dai voie emoțiilor și stărilor să fie ceea ce sunt, de fapt îți dai voie ție să fii ceea ce ești. Și apare imediat recunoașterea faptului că tu nu ești zbuciumul și gălăgia, ci ești pacea și liniștea.
Dă-ți voie să fii imperturbabil, dar nu nepăsător.
3. Compasiune
Compasiunea apare firesc când se înțelege și acceptă faptul că celălalt se identifică mai mult sau mai puțin cu gândurile și cu trupul fizic în loc să se identifice cu iubirea care a fost și este dintotdeauna.
Compasiunea poate fi trăită și radiată prin simpla permisiune acordată celorlalți spre a fi ceea ce sunt. Renunță la dorința de control, siguranță sau aprobare în relația cu ceilalți. În loc de control sau dorința de a-i aproba sau a căuta aprobarea lor, dă-le voie să fie ceea ce sunt și așa cum sunt. Iubește-i. Tu știi că și ei sunt iubire, dar au uitat asta. Nu te apuca să le explici, arătând cât de superior ești prin asta. Ci doar dă-i voie iubirii să umple relația dintre voi.
Compasiunea apare natural când nu te raportezi la celălalt ca la un individ/ego, ci te raportezi ca fiind același lucru care ești și tu la nivel de câmp, adică iubire.
4. Răbdare
Iubirea nu încearcă să grăbească lucrurile și nici să le controleze sau să se lupte cu ceea ce este. Și astfel, este trăită răbdarea. Farmecul este că imediat ce lucrurile sunt acceptate așa cum sunt și se renunță la orice formă de dorință excesivă sau împotrivire, imediat apar soluțiile, pașii necesari sunt conștientizați rapid, iar eventualele acțiuni concrete sunt mai ușor de făcut și mai clare.
Pe când nerăbdarea și lupta cu ceea ce este, blochează identificarea soluțiilor armonioase și eficiente. Fă așadar pace cu ceea ce este. Fii răbdător fiindcă stă în puterea ta. Tu ești răbdarea, pacea și calmul însuși. Doar dă-ți voie să te găsești pe tine însuți. Mai apoi dă-ți voie să fii ceea ce ești. Iar toate acestea vor fi experimentate imediat.
Iubire, calm, compasiune și răbdare!
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu