Ion era un om care se străduia să trăiască conștient. Citea cărți de dezvoltare personală. Văzuse filmul „The Secret” de mai multe ori. După asta și-a cumpărat chiar și cartea și a citit-o. Cărțile de Joe Dispenza și Gregg Braden erau preferatele lui. Urmărea însă și mai multe blog-uri de spiritualitate și dezvoltare personală.
Era conștient că atât în el cât și peste tot în jurul lui există o forță care îl susține și îi dă viață. Ținând cont de cărțile și articolele pe care le-a citit, Ion a simțit de mai multe ori în viața lui acțiunea acestei forțe. Și chiar dacă înțelegea anumite lucruri, simțea totuși că multe altele îi scapă. Când simțea că a înțeles un lucru nou, alte 3 necunoscute îi ieșeau în față. Ion era însă recunscător pentru ceea ce înțelesese și mergea mai departe. Știa că lucrurile se întâmplă la timpul lor și conform alegerilor sale.
Exista totuși un singur lucru care îl frământa destul de tare. De câțiva ani de când se apucase să lucreze la propria persoană, observase ceva interesant. În deciziile sale, uneori era ajutat parcă de ceva nevăzut să ducă la îndeplinire ceea ce și-a propus. În alte ocazii însă, parcă tot o forță nevăzută se opunea ca el să realizeze ceea ce și-a propus.
Ion știa că intențiile care sunt în rezonanță cu Intenția Universală devin realitate, iar intențiile care sunt menite să producă lipsă de armonie nu sunt susținute de către Univers. Ceva nu îi era totuși clar. El își propusese la un moment dat să sprijine o casă de copii. Iar în acea perioadă s-a simțit ca și cum ceva din afara lui îl oprea să facă asta. Din punctul lui de vedere ceea ce își propusese nu putea să nu fie spre armonia universală. Și totuși nu s-a simțit susținut. Altă dată, în acțiuni mai puțin semnificative decât aceea de a spriji o cauză socială, Ion se simțise ajutat și susținut. Toate îi mergeau ca pe roate.
Așadar nedumerirea lui Ion era de ce să ofere ajutor acelei case de copii a fost o acțiune pe care Universul nu a susținut-o. El știa că Energia Universală susține toate intențiile armonioase. Cum ar putea fi acțiunea de ajuta niște copii lipsită de armonie? Chiar e posibil așa ceva. Simțea cum nu înțelege, dar știa că atunci când va fi timpul o va face. El a fost recunoscător pentru experiența viitoare de a înțelege ceea ce acum îi era neclar și și-a văzut în continuare de viață.
Într-o zi, când Ion se plimba prin orașul său pe un drum mai puțin circulat a văzut că acolo tocmai se deschisese un local nou. I s-a părut ciudat la început. Nu văzuse niciun afiș și nicio reclamă despre acel loc. De obicei, când se deschidea ceva nou în localitate, fiind o comunitate mică, era imposibil să nu afli. Ori vedeai un afiș. Ori auzeai la radio sau vedeai la posturile locale de televiziune. De data aceasta nimic. Locul arăta însă superb. Coloritul terasei era în nuanțe de alb pur și albastru curat. Ion a fost atras imediat și a hotărât să facă un mic popas. Deasupra ușii de la intrare scria mare și cu litere de tipar: „HEAVEN”.
Când a intrat înăuntru însă a devenit și mai surprins. În interiorul localului exista o singură masă. În jurul mesei erau două scaune. Unul dintre scaune era totuși deja ocupat. Când a văzut asta, Ion a dat să iasă afară din local. Lucrurile erau prea ciudate. Totuși când a făcut primul pas spre ieșire, tânărul care stătea la masă i-a spus cu cea mai caldă voce dintre toate vocile pe care le auzise Ion până atunci: „Rămâi Ioane. Ai un loc la masa mea.”
Surprins din cale afară că tânărul de la masă îi știe și numele, primul impuls a lui Ion a fost acela de a o lua la fugă. Totuși simțea un fel de energie plăcută care l-a făcut să se răzgândească.
Întorcându-se la masa unde statea deja tânărul, s-a așezat timid pe scaun și a întrebat: „De unde îmi știi numele?”
Tânărul zâmbind i-a răspuns: „Liniștește-te Ion. Eu sunt Dumnezeu și vreau să îți explic cum stă treaba cu nedumerirea ta.”
Entuziasmat Ion a răspuns: „Serios? De abia aștept.” Ulterior însă îndoiala l-a cuprins și se gândea că e posibil ca cineva să îi fi întins o capcană și să își bată joc de el.
În timp ce Ion se gândea însă la asta, tânărul îmbrăcat în alb din fața lui i-a spus: „Stai liniștit Ion. Nu este o capcană și nu intenționez să îmi bat joc de tine. După cum îți spuneam sunt aici pentru a te ajuta.”
Odată cu aceste vorbe, Ion a simțit o căldură și o energie pe care nu o mai experimentase niciodată în viața lui. Aceste cuvinte simple i-au dat pe loc o stare aproape orgasmică, iar Ion s-a lăsat astfel convins că indiferent cine ar fi omul din fața lui, prezența sa îl face să se simtă foarte plăcut. Așa că a decis să asculte ce are tânărul de spus.
„Am văzut că ai o mare nedumerire în viața ta. Nu înțelegi de ce să ajuți acea casă de copii nu a fost un lucru pe care Energia Universală să îl susțină. Sunt aici să lămuresc acest aspect, dar și multe altele. O voi face printr-un exemplu foarte simplu de înțeles atât de către tine cât și de către oricine altcineva.”
„Excelent” a spus Ion. „Oricare ar fi răspunsul de abia aștept să îl aud.”
„Eu îți voi spune o poveste Ioane. Am încredere că vei extrage singur învățămintele de aici” i-a spus Dumnezeu.
„Înainte însă de a trece la poveste, spune-mi te rog dacă ai un animal de companie.”
„Am un cățel. Stă cu mine în aceeași casă de mai bine de trei ani. Ce relevanță are?”
„O să vezi imediat Ioane. Nu te grăbi.”
„În regulă, ascult” a răspuns Ion.
„O să îți propun să îți imaginezi ceva”.
„Cu mare drag” spuse Ion.
Și Dumnezeu a început: „Imaginează-ți că la tine acasă apar niște șobolani care încep să roadă diverse lucruri împrejurul curții. Sunt mari și din ce în ce mai hotărâți să câștige supremația locului.”
„Chiar trebuie să îmi imaginez asta?” a răspuns Ion.
„Doar pentru început. O să luăm asta drept bază a poveștii. Ulterior o să te rog să îți imaginezi cum acești șobolani au făcut o gaură în perete, iar unul dintre ei a intrat în bucătăria ta.”
„Aoleu, asta e și mai și.” a spus Ion.
„Ce faci acum că ai văzut comportamentul acestor șobolani?” l-a întrebat Dumnezeu.
„Păi cel mai probabil cumpăr o soluție și stropesc niște mâncare pentru a otrăvi șobolanii.”
„În regulă. Să presupunem că faci asta.” a spus atunci Dumnezeu. „Acum imaginează-ți că în timp ce pregătești mâncarea otrăvită, câinele tău te vede. Și fiindu-i foame vrea și el niște mâncare. Întâmplarea a făcut ca mâncarea pe care o stropești tu cu otravă pentru a o da șoarecilor este una care îi place foarte mult și câinelui tău. După ce o termini de stropit corespunzător cu otravă, o pui jos în speranța că va fi mâncată de șobolani. Totuși, fix în momentul în care pui tăvița jos, câinele tău se repede pofticios înspre ea. Cu un instinct de moment, reușești să oprești ceea ce putea fi un accident fatal penru cățelul tău. O secundă de neatenție, iar mâncarea pe care ai pregătit-o ar fi fost mâncată de către cățelul tău și nu de către șobolani. Îți iei câinele în brațe. El latră supărat și pofticios. Gândul îi este încă la mâncarea pe care tu nu l-ai lăsat să o mânânce.”
„Așa. Îmi spui o poveste cam tristă. Încep să mă îndoiesc de faptul că ai fi Dumnezeu. La început îmi povestești de șobolani. Mai apoi mă pui să îmi imaginez cum aproape îmi omor câinele cu mâna mea dându-i otravă de șobolani. Mă întreb ce mai urmează…” a spus Ion.
„Păi nu prea mai urmează nimic” i-a răspuns Dumnezeu. „Aici sunt toate răspunsurile tale”.
„Poftim!?”
„Da, imaginează-ți că povestea pe care tocmai ți-am spus-o este o metaforă și vei înțelege totul.”
„Of, ce prost am fost că am stat să ascult povești stupide spuse de un om pe care nu îl cunosc. Mai bine îmi vedeam de drum” s-a răstit Ion vizibil supărat.
„Omule, chiar nu înțelegi?”
„Chiar nu înțeleg. Dar nu înțeleg absolut nimic!”
Ion se ridicase deja de la masă și dădea să plece.
„Stai te rog jos și îți voi explica” i-a spus Dumnezeu.
Din nou, aceeași voce blândă și armoniasă îl făcu să se răzgândească. În câteva secunde Ion era din nou așezat la masă, în fața tânărului ciudat.
„Ion, uite, de această dată nu o să îți mai țin nimic ascuns. Îți explic totul în următoarele minute. Și în acest fel vei înțelege pentru totdeauna.”
„Mă cam îndoiesc” i-a răspuns Ion, „dar ascult ce ai de spus…ce o să fac?!”
Iar în acel moment, Dumnezeu a început explicația: „Uite Ioane, care este mesajul poveștii. O să te invit să te gândești pentru început la câine. Ținând cont de nivelul lui de conștiință, tot ceea ce a înțeles el din acest eveniment este faptul că tu nu l-ai lăsat să mânânce atunci când i-a fost foame. A salivat, și-a dorit măcar o mușcătură din acea mâncare care îi plăcea. Tu însă, nu l-ai lăsat să facă asta. Câinele este un animal iertător în general. Așa că în mintea lui nu îți va purta foarte multă pică. Poate va fi puțin supărat, dar îi va trece repede. Și asta fiindcă tu ți-ai arătat iubirea față de el în atatea rânduri. Se va gândi poate că a făcut o poznă pentru care îl pedepsești, și de asta nu l-ai lăsat să mânânce. Cu toate acestea, în câteva minute, lucrurile vor reveni la normal. Cam aceasta va fi însă tot ceea ce câinele va înțelege. Că tu nu l-ai lăsat să mânânce când el și-a dorit să guste măcar dintr-o mâncare ce îi făcea cu ochiul. Câinele ar putea să se întrebe ce este rău în a mânca ceva ce îți place? Dar îi va trece repede.
Tu în schimb, simți cum i-ai salvat viața. De la nivelul tău de conștiință, te simți împăcat că ai reușit să îți salvezi câinele care era cât pe ce să mănânce otravă. Acesta este însă numai nivelul tău de înțelegere. Și orice ai face nu îi poți comunica sub nicio formă câinelui. Poate un câine te înțelege până la un anumit punct, dar să îi explici concepte mai complicate precum faptul că nu l-ai lăsat să mănânce fiindcă mâncarea era otrăvită îți este pur și simplu imposibil. Înțelegi?”
„Păi înțeleg” spuse Ion, „dar tot nu văd legătura cu nedumerirea mea.”
„Dragul meu Ion. Povestea este o metaforă. Atunci când tu nu ai fost susținut în a-ți oferi ajutorul acelei case de copii, de la nivelul tău de înțelegere tu nu vedeai ce ar putea fi greșit în asta. Exact așa cum câinele nu vedea ce este greșit în a mânca mâncarea despre care el nu știa că este otrăvită. Tu erai singurul care știai.”
„Ahaaa, încep să înțeleg”.
„Uneori, Energia Universală nu te susține în anumite alegeri și `te ia în brațe` refuzându-ți ceea ce tu ți-ai propus. Asta se întâmplă fiindcă Energia Universală este protectivă și iubitoare cu tine, exact așa cum ai fost și tu cu câinele tău. Tu nu poți vedea ce ar fi fost greșit în acțiunea ta, dar Energia Universală știe cu precizie.”
„Uraaa….simt cum această mare nedumerire a mea, a devenit în sfârșit clară. Ce plăcut mă simt. Îți mulțumesc.”
Și chiar în timp ce Ion rostea asta și se pregătea să îl îmbrățișeze pe tânărul de la masă, a fost trezit de câinele său. Urcat în pat, câinele îl lingea pe față pe Ion, iar acesta s-a trezit.
Și-a luat în brațe câinele, l-a mângâiat. Privind răsăritul, a exprimat un gând de recunoștință. Marea lui nedumerire a fost rezolvată. Și totul fusese totuși un vis…sau poate nu…
***
Morala: Energia Universală este infinit iubitoare și armonioasă. Intenția ei este să te susțină. Indiferent dacă te ajută să duci la îndeplinire ceva sau te blochează, asta se întâmplă spre armonia ta, a tuturor ființelor vii și a întreg Universului.
Mulțumește în fiecare zi acestei energii și Fii Împlinit!
Dacă ți-a plăcut povestea, dă-i te rog un share pe rețelele sociale și bucură-le ziua prietenilor tăi.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu