În acest moment există două tipuri de materiale care sunt publicate pe blog-ul Fii Împlinit. Unul este sub formă de conținut video podcast. Și în principiu apare vineri. Iar celălalt este doar sub formă de articol text și în principiu este publicat și anunțat luni, la pachet cu un newsletter trimis numai pe e-mail abonaților la blog.
S-a ajuns la această variantă fiindcă ea reflectă un soi de echilibru. Și asta pentru că există anumite teme ce se cer abordate, dar abordarea lor sub formă de conținut audio video, ar face lucrurile de neînțeles. Un anumit gen de tematici, de obicei prezintă necesitatea unei investiții mai ample de timp liniar pentru a fi procesate. Într-un video, ar trebui să tot punem pauză ca să mai procesăm încă o propoziție, sau conținutul s-ar prezenta drept greoi sau ermetic.
De aceea, pentru acest gen de conținut se pretează mai mult parcurgerea lui text. Fiindcă în cazul parcurgerii text putem să citim liniștit o propoziție, iar mai apoi să ne oprim, de exemplu, pentru a medita puțin asupra ei. Dacă vrem să reluăm un paragraf, și asta poate fi făcut foarte ușor. Prin urmare, a putut fi observat în timp că un anumit gen de teme se pretează a fi abordat în podcast și sub formă audio-video, iar un alt gen de teme, este mai eficient a fi abordat doar sub formă text în materialele de luni.
Dincolo de această introducere care ține mai mult de parte logistică sau administrativă, în continuare este abordată puțin tematica iluziei cauzalității.
Pentru studentul spiritual, multe nedumeriri se pot clarifica, o sumedenie de energii blocante se pot evapora, și o apropiere permanentă de Câmpul Iubirii poate interveni, dacă recunoaște și acceptă în inima sa cauzalitatea drept iluzie.
Invitația de a recunoaște cauzalitatea drept iluzie a fost auzită în mod repetat la David R. Hawkins. Și chiar dacă senzația inițială a fost una de: „Ce ciudățenie o mai fi și asta?!”, până la urmă substratul a fost conștientizat clar. Însă a fost necesar ca invitația să fie auzită în mod repetat și invitația de a accepta că totul se manifestă non-cauzal să fie explicată în mod repetat, pentru a putea fi acceptată. De aceea, tot în mod repetat și în cărțile scrise, și în materialele publicate pe blog, ideea a tot fost pomenită atunci când contextul potrivit se prezenta. Atunci când este momentul potrivit, cititorul poate experimenta un moment de: „aha” care să se permanentizeze. Iar mai apoi, odată cu asta, viața în ansamblul său nu mai este văzută la fel ca înainte. Iar felul în care viața este conștientizată și experiențele procesate, tind să fie mai aproape de iubire, adevăr și mai aproape de a trăi cu adevărat în armonie.
Ideea este că iluzia ego-ului are și ea un rol în acest plan. Iar rolul acesta al ego-ului este acela de editor al realității. Editarea poate fi asemănată cu fenomenul care are loc când privim ecranul LCD mititel de pe oricare aparat video sau foto modern. Îndreptat fiind obiectivul într-o anumită direcție, pe acel ecran mititel vom vedea ceva care pare că se desfășoară în timp real și este realitatea, dar de fapt, vedem doar o bucățică din totalitatea și complexitatea momentului ACUM. Iar acea bucățică nu este simultană, așa cum poate părea pentru ochiul fizic, ci prezintă o întârziere de câteva milisecunde.
Exact la fel, și iluzia ego-ului, editează, taie o secvență, și cu o anumită întârziere o prezintă Câmpului Conștiinței însuși spre observare.
În cadrul acestui proces de editare exercitat de ego, este necesar să apelăm la ceea ce numim cauzalitate. Adică, pentru ca mintea să fie satisfăcută, dacă luăm exemplul unui joc de biliard, mintea, cu ajutorul ego-ului va rula un raționament asemănător cu gândurile care urmează:
Tacul lovește bila albă. Ceea ce cauzează deplasarea cu o anumită viteză a bilei albe. Mișcarea bilei albe care reprezintă un efect al impactului dintre tac și bilă, se transformă într-o cauză a deplasării bilei roșii care este lovită de bila albă. Și mai apoi, tot mecanismul acesta al procesării liniare și cauzale, capătă o complexitate enormă fiindcă unele bile mai lovesc manta, și bila 1 lovește bila 2 care lovește bila N. Iar cauza și efectul par mai clare ca niciodată luând acest exemplu. Iar dacă viața este privită liniar, lucrurile stau întocmai cum a fost descris, iar totul prezintă o cauză și un efect.
Dacă însă ne deschidem înspre spiritualitate, vine momentul în care cauzalitatea se cere recunoscută drept iluzie. Iar acesta este un pas spre non-liniaritate. Spiritualitatea înseamnă transcenderea minții, și prezintă un specific non-liniar. Ego-ul, și ceea ce obișnuim noi să numim viață de zi cu zi, înseamnă ancorare în minte și prezintă un specific liniar. Non-liniaritatea nu este superioară liniarității. Nici reciproca nu este valabilă. Și nici o relație de egalitate nu poate fi stabilită între liniar și non-liniar. Cele două pur și simplu sunt și reflectă esența a ceea ce sunt.
Pentru studentul spiritual dedicat, invitația spre non-liniar este însă aproape inevitabilă.
Iar non-liniar, dacă același fenomen este observat dincolo de minte și dincolo de toate editările artificiale pe care le impune ego-ul, oricât ne-am uita după cauzalitate nu o vom găsi acolo. Și asta pentru că, aparenta înlănțuire de cauză și efect pe care o implică lovirea unei bile de biliard, vom vedea că fiecare stop-cadru și configurație specifică a bilelor, este complet prin el însuși și nu este generat sau cauzat de vreun potențial precedent. De fapt, fiecare stop-cadru observabil la nivel material apare în cadrul procesului de translare a non-manifestatului înspre manifestat și nu drept un efect al potențialului observat anterior, atunci când timpul ca proces liniar este adus în discuție.
Prin urmare, stop-cadrul X din chiar acest moment al existenței, nu este cauzat de stop-cadrul A căreia minții și ego-ului i se prezintă ca precedent, și nu va cauza stop-cadrul Y care minții și ego-ului i se va prezenta drept ulterior. De fapt fiecare potențial este complet prin el însuși și nu este un rezultat al unui proces cauzal. De fapt din Sursa infinită a tot ceea ce există, Sursă care este Dumnezeu, izvorăște stop-cadrul momentului ACUM. Cauza și efectul nu sunt necesare, și reprezintă doar o unealtă intermediară în înțelegerea și procesarea lumii în care trăim. De fapt, totul are o Sursă, iar această Sursă este Dumnezeu. Dar cauza și efectul sunt doar rezultatul parțial iluzoriu al unei procesări liniare a non-liniarului.
Așa cum era pomenit și începutul articolului, mintea poate să spună: „Nu înțeleg.”, „Ce e și prostia asta”, sau: „Pe bune?! Și chiar dacă e așa, ce legătură are asta cu spiritualitatea?”.
De aceea, recomandarea este una simplă. Și recomandarea invită cititorul să accepte această transcendere a iluziei cauzalității, iar mai apoi să observe dacă experiența de viață se armonizează sau nu. Dacă nu se armonizează, se poate reveni la vechile credințe și mod de percepție. Dar negreșit, se dovedește că oricine se deschide înspre a accepta cauzalitatea drept iluzie experimentează apropiere de Adevăr, Iubire și armonie.
Totul poate fi așadar experimentat asemeni unui test. Cu deschidere și răbdare, cauzalitatea poate fi recunoscută drept iluzie, iar beneficiile pentru Ființa Infinită Spirituală sunt, la rândul lor, infinite.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
