Punctul de plecare în evoluția ta spirituală este recunoașterea a ceea ce ești tu în acest moment. Nu există nimeni care să fi reușit să progreseze, care nu a recunoscut mai întâi nivelul său actual indiferent care ar fi acela. Indiferent cât de mult ai înțeles, și indiferent cât de mult ai experimentat, ești tot timpul deschis înspre progres. Singura modalitate prin care ajungi la finalul călătoriei și progresului spiritual, este aceea în care ajungi să te complaci în autosuficiență.
Obișnuiesc să îmi las mintea să găsească un nou subiect de articol în timp ce fac sport. Întâlnirile ”accidentale” cu un cunoscut în două seri consecutive, m-au făcut să conștientizez un adevăr care face subiectul acestui articol. Să-ți povestesc cum au decurs lucrurile.
Exact după ce am încheiat fraza pe care tocmai ai citit-o, am simțit o retincență dată de faptul că voi face referire la o persoană reală care nu și-a dat acceptul în a scrie aici despre ea. Nu îi voi divulga identitatea, iar povestea este pusă aici pentru ca tu să te regăsești și să asimilezi mai bine mesajul.
După cum îți spuneam, obișnuiesc să fac sport regulat. În apropierea casei în care stau am o înșiruire de 54 de scări. Seară de seară, cu foarte puține excepții, ies în aer liber și după o mică încălzire urc aceste scări de mai multe ori, în alergare. Starea de bine de moment, dar și beneficiile pe termen lung le știi și tu. În fotografia de mai jos vezi chiar scările pe care le urc, fotografiate astăzi.
Acum vreau să îți spun că în una din aceste seri, după ce făcusem deja vreo 10 ture, s-a întâmplat să treacă pe lângă mine un tip pe care chiar dacă îl știam, fiind prins în efort, și cu mintea în căutarea unor noi subiecte, nu l-am observat. M-a făcut el însă atent. M-a întrebat ce mai fac, unde locuiesc. Am schimbat câteva replici preț de 30 de secunde, după care fiecare și-a văzut de treabă.
Eu mi-am continuat scările bucuros fiind că unii oameni sunt sociabili în mod natural. Mi-am amintit de perioada în care îmi era frică să deschid gura în fața oricui, de teamă că cine știe ce mi s-ar putea întâmpla. Și am fost recunoscător pentru dialog și pentru că sunt înconjurat de oameni frumoși.
A doua zi, în timp ce eu iarăși urcam scări, îl văd pe tip cu mult timp înainte să ajungă lângă locul în care făceam eu sport. De data aceasta nu mai era singur, ci alături de o domnișoară, și urma să treacă din nou pe lângă mine. Când l-am văzut, mi-am amintit de discuția din ziua precedentă, și de cum chiar dacă eu nu îl observasem, m-a făcut el atent. Îmi imaginam acum că o să-mi facă cunoștință cu tipa, și primul gând care mi-a venit în minte atunci, și de care m-am amuzat imediat, a fost acela că nu o să pot să îi strâng mâna fiindcă sunt transpirat.
Ajuns însă lângă scări, îl privesc în ochi, și chiar dacă privirile ni s-au intersectat preț de cel puțin o secundă, el nu a schițat nici un gest, ba mai mult, și-a mutat privirea în altă parte. L-am salutat eu, și mi-a răspuns confuz la salut, făcând să pară că nu prea știe cine îl salută. Nici o altă frază, nici un alt gest, ci doar un salut confuz.
După cum îți spuneam mai sus, în timp ce alerg, încerc să mă deschid cât de mult pot înspre noi subiecte despre care să vorbesc pe site. Subiecte ce țin de spiritualitate, sau care măcar au o tangență cu această componentă esențială din viața noastră. Întâlnirea cu acest tip, mi-a transmis o idee pe care o știam, și pe care este foarte important să ți-o însușești și să începi să o recunoști.
Orice proces de evoluție începe prin acceptare. După ce îți însușești principiul nu înseamnă că ești deja una cu el. Dacă ești perfect de acord cu o anumită idee pe care ai auzit-o de curând, nu înseamnă că ea face deja parte din tine. Odată acceptat, respectivul principiu te va găsi de câteva ori făcând exact contrariul. Vei conștientiza că ceea ce tocmai faci este în dezacord cu ceea ce ți-ai însușit ca fiind adevărat. Iar după câteva astfel de experiențe, principiul devine însușit.
Este destul de probabil să consideri ca fiind de bun simț principiul care îți spune că este important ca gândurile tale să fie congruente cu acțiunile, iar modul în care ai acționat ieri, să nu fie total opusul modului în care vei acționa mâine.
A te lupta ca în funcție de situație să joci anumite roluri, poate face din tine un foarte bun actor. Însă făcând asta vei face o foarte mare risipă de energie. Încet, vei deveni chiar tu confuz cu privire la cine ești defapt. Îți vei strica relațiile cu cei din jur, aceștia ferindu-se de indecizia ta, și vei fi incapabil să progresezi. A progresa implică a înțelege și a accepta nivelul la care ești acum. A ști cine ești în această clipă, este cel mai puternic catalizator al evoluției spirituale.
Recunoaște-te exact așa cum ești. Nu trebuie să o faci public, însă fă-o pentru tine. Este primul pas spre evoluția ta spirituală. Cum ai putea păși încă o treaptă, dacă nu ești conștient de treapta care este momentan sub picioarele tale?
Fac referire la cunoașterea de sine fiindcă am observat la oamenii cu care am discutat că nu acționează contradictoriu în mod voluntar. Pur și simplu aceea este reacția involuntară pe care o au față de ceva, iar ei nu își pot da singuri seama de asta. De fiecare dată când le-am atras atenția le venea foarte greu să recunoască, iar dacă o recunoșteau îmi spuneau foarte clar că lor așa le vine să reacționeze și nu au nici o explicație de ce ieri au reacționat diferit.
Îți este cunoscut acest gen de comportament? Îl poți observa la tine sau ai anumiți cunoscuți despre a căror fapte poți spune că sunt total contradictorii de la o zi la alta? Ei bine, trăind o viață așa, te vei afla într-o continuă risipă de energie. Ceilalți nu vor putea avea încredere în tine, și îți va fi foarte greu să înveți din experiențe noi. Însă în rândurile următoare vei citi o soluție despre care chiar sunt curios dacă o vei pune aplicare. Pentru unii poate părea imposibil de pus în practică. Eu știu însă sigur că oricine poate face asta, ba mai mult, orice om împăcat cu el însuși face conștient sau inconștient ceea ce tocmai urmează să îți spun.
Această atitudine care odată dobândită te va face să conservi 50% din energia pe care momentan o risipești constă în a înceta să mai negi orice parte din tine. Nu mai nega atunci când minți, nu mai nega că tocmai ai greșit față de partenerul de viață sau față de un prieten. Nu îți mai nega viciile. Spre exemplu, este posibil ca tu să bei 3-4 cafele pe săptămână și să spui oricui te întreabă că tu nu ești băutor de cafea. Sau este posibil să fumezi un pachet de țigări pe săptămână și să spui că tu nu ești fumător.
Toate aceste mici minciuni prin care îți negi sinele conduc la o depărtare a ta de tine însuți. Exersând suficient, poți ajunge să dobândești personalități multiple, însă nu acesta este subiectul prezentului articol, și cu siguranță nu îți dorești acest lucru. Ideea de bază cu care trebuie tu să pleci după citirea acestui articol este aceea că dacă negi anumite părți din tine, asta duce la pierderea fără folos a energiei, și la o incapacitate a ta de a-ți însuși noi și noi adevăruri spirituale. Este foarte greu să aderi la o nouă idee dacă tu, de fiecare dată când te confrunți cu o situație nouă, iei o decizie aleatoare, în locul uneia care se bazează pe calm și autocunoaștere.
În primul articol de pe site, îți vorbeam despre această idee a cunoașterei de sine și despre cât de importantă este ea. Dacă nu ai citit articolul te invit să o faci pentru că acolo vorbesc în detaliu despre cum poți ajunge să determini cine ești tu cu adevărat, și îți ofer o soluție concretă în acest sens. Nu are rost să reiau aici mecanismul, iar dacă nu ai timp acum să citești și acel articol simte-te liber să îl pui la bookmarks și să revii la el oricând crezi de cuviință.
Odată ce recunoști față de tine cine ești cu adevărat ai parcurs 90% din drum. Ceilalți 10% constau în a acționa în acord cu ceea ce ești, cu deosebirea că acum îți va fi mult mai ușor. Prin urmare, ideea pe care am transmis-o prin acest articol este defapt o propunere de a renunța să mai joci roluri și să te menții într-o stare congruentă care să îți dea continuitate și care să te predispună la evoluție.
Ți se întâmplă uneori ca pe parcursul unei zile să faci anumite lucruri de care nu ești nici tu mulțumit, sau despre care știi că nu ai fi vrut să le faci, sau la care vrei să renunți. Cel mai bun catalizator al evoluției spirituale și nu numai, este acceptarea. Dacă ai făcut un lucru pe care simți că vrei să îl uiți, nu a fi uitarea este defapt soluția. Soluția constă în a-l accepta, și a face publică această acceptare de oricâte ori ai ocazia.
Să presupunem că tu ai vrea să te trezești devreme dimineața. Îți pui ceasul să sune, însă atunci când sună, te surprinzi amânându-l pentru încă o oră. Evident, când te vei da jos din pat nu vei fi încântat de ceea ce ai ales să faci. Însă cum reacționezi dacă cineva îți va spune: ”A, și cum merge trezitul de dimineață?”. O întrebare ca aceasta te poate face să te urăști atât pe tine cât și pe interlocutor în aceiași clipă și să răspunzi impulsiv și din dorința de autoapărare:”Foarte bine, m-am trezit ușor și la ora stabilită.” Acesta este instinctul real.
Plecând însă de la cunoaștere de sine care este un factor deosebit de important, și conștientizând și practicând câte puțin acceptarea vei ajunge să minți mai puțin și să te înțelegi tot mai mult. Cu fiecare zi care va trece te vei simți tot mai conștient de cel care ești cu adevărat, și acceptându-te vei începe să asimilezi cu ușurință idei și principii care te vor conduce mai aproape de sinele tău autentic.
Cu drag,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
