Era odată într-un ținut îndepărtat un tânăr care își dorea foarte mult să facă ucenicie la un maestru. Pentru asta a tot căutat în lung și în lat însă nu găsea niciun om care să prezinte calitățile pe care tânărul se aștepta să le aibă un maestru.
Până la urmă, tot exprimându-și această intenție, niște prieteni i-au recomandat o anumită persoană despre care i-au spus că este un maestru desăvârșit chiar dacă nu pare.
Tânărul, având încredere în acești prieteni, le-a urmat sfatul și s-a dus exact acolo unde maestrul locuia. Când tânărul a ajuns pentru prima dată în curtea maestrului, maestrul stătea pe prispa casei și savura o bere luând înghițituri mici. Părea că este atent și simte fiecare aromă și nuanță pe care licoarea gălbuie o trimitea înspre papilele gustative.
Deja când a văzut că maestrul consumă alcool, tânărul s-a speriat. Fiindcă asta nu corespundea deloc imaginii sale mentale despre cum trebuia să arate un maestru. Totuși avea încredere în prietenii săi așa că a rămas.
Ce a urmat în continuare însă a fost și mai surprinzător. Asta pentru că acel moșneguț, părea un țăran absolut normal. Nu avea o cameră de meditație sau rugăciune, nu avea casa plină de adepți, ba chiar nu era nimeni acolo. Iar după aceste observații de început, moșneagul l-a întrebat pe tânăr dacă dorește să mănânce ceva și i-a servit niște carne.
Asta avea să întreacă măsura în cazul tânărului. Fiindcă toți maeștrii din ținut despre care auzise tânărul nu consumau sub nicio formă carne.
Așadar, tânărul avea două opțiuni în minte. Fie prietenii săi și-au bătut joc de el și până acum ar fi trebuit să îi devină clar asta și trebuia să fie deja în drum spre casă. Fie moșneagul este într-adevăr un maestru autentic, și este total atipic prin comparație cu imaginea pe care el o avea despre cel pe care urma să îl aleagă drept maestru.
Primul gând a fost să plece. Dar parcă atunci când era lângă acel moșneguț simplu, simțea o energie care l-a făcut să ia decizia de a rămâne o noapte. Însă a doua zi urma să aștepte ceva schimbări. Dacă lucrurile aveau să decurgă în aceeași notă, urma să se întoarcă acasă.
Așadar, tânărul s-a instalat în camera pregătită pentru el. Și a dormit un somn foarte bun comparat cu cele din ultima vreme.
Dimineața, soarele nici nu răsărise încă, iar tânărul a fost trezit fiindcă ceea ce avea să urmeze era numit în terminologia maestrului „prima zi”.
Tânărul a fost invitat afară, iar undeva în colțul curții, maestrul avea peste 20 de unelte care îi erau folositoare pe lângă casă și pe câmp. Avea furcă, coasă, greblă, ciocan, patent, cuie, clește și multe, multe altele.
Arătând înspre ele cu un deget, i-a spus tânărului să le ia pe toate fiindcă astăzi merg la muncă.
Tânărului i s-a părut ciudat că maestrul are nevoie de toate acele unelte pentru o muncă pe câmp. Ce să faci de exemplu cu patentul pe câmp? Dar s-a gândit că i-o fi trebuind, așa că nu a obiectat. Le-a strâns pe toate cum a putut și a pornit alături de maestru la drum.
Toate uneltele aveau adunate peste 15kg , iar tânărul le-a transportat destul de greu, dar a făcut-o. Era în putere, iar 15kg nu erau o dificultate extraordinară. Doar că după mai mult timp a obosit. În cele din urmă au ajuns la destinație, s-au odihnit puțin amândoi, au băut niște apă rece de la un izvor care curgea în apropiere, iar mai apoi s-au apucat de treabă. Au luat amândoi câte o furcă și au muncit cot la cot până la amiază când s-au oprit să mănânce.
Au povestit amândoi lucruri aparent nesemnificative, au mâncat și mai apoi s-au apucat iarăși de treabă. Toată ziua au întors fân pe o parcelă foarte mare de pământ. Acel fân urma ca a doua zi să fie adunat.
Când treaba a fost gata, cei doi s-au întors acasă. Însă tot tânărul a fost cel care a cărat și în drum spre casă toate cele mai bine de 15kg de unelte. I s-a părut puțin înjositor și dubios din partea maestrului că nu lua și el măcar o furcă să o ducă înapoi spre casă, dar a ales din nou să nu obiecteze.
Ajunși acasă, uneltele au fost așezate în colțul curții de unde au fost ridicate în aceeași dimineață și tânărul i-a spus maestrului: „Bun, acum că am terminat treaba, mă înveți și pe mine câteva chestii despre viață, Dumnezeu și energii? Prietenii mei mi-au spus că ești un maestru desăvârșit, dar astăzi nu ai făcut decât să mă pui la muncă fizică grea. Și nu numai că a fost grea, dar a fost și plină de inutil. Dacă știai că doar întoarcem fân, de ce am cărat toate uneltele?”.
Acesta a fost momentul în care bătrânul a răspuns sec: „Prima lecție a fost predată deja. Acum mai bine ne-am odihni pentru că mâine urmează a doua lecție.”
Acesta a fost momentul în care tânărul nu numai că se simțea năucit dar a izbucnit: „Știam eu că ești un moș nebun și că prietenii și-au bătut joc de mine! Ce lecție să fie predată astăzi, când tot ce ai făcut a fost să mă faci sclav la tine pe moșie? Iar pe lângă asta, m-ai pus să fac muncă inutilă cărând acele unelte care nu erau de folos pe câmp. Așa ceva este inacceptabil, așa că o să plec chiar acum și o să îmi trag la răspundere prietenii pentru păcăleala pe care mi-au făcut-o cu complotul unui moșneag nebun. Am plecat!”
Iar după ce tânărul a rostit aceste vorbe și-a luat hainele și se îndrepta spre ieșirea din curte.
Acela a fost momentul în care din spatele său a auzit: „Dacă vrei, îți pot explica”.
Tânărul era nervos și nu își mai dorea niciun fel de explicație. Cu toate aceastea, vocea, tonul și energia din spatele vorbelor l-au întors din nou din drum și a hotărât să îi acorde o ultimă șansă acelui moșneag care, pe lângă faptul că nu întrunea niciuna dintre caracteristicile unui maestru, mai părea și nebun.
Așezându-se lângă bătrân acesta a început cu explicația:
„Această primă lecție a fost despre minte și gânduri. Trăind o astfel de experiență nu vei uita niciodată asocierea și asta te va ajuta mult în evoluția spirituală în a cărei căutare ești.
Este important să înțelegi despre gând că este o unealtă. Fiecare gând este o unealtă. Și așa cum diverse unelte au scopuri diferite, și diverse gânduri întrunesc scopuri diferite.
Ce greșesc majoritatea oamenilor este că poartă tot timpul cu ei gânduri care nu le sunt utile pentru ceea ce tot ei intenționează să experimenteze în realitatea lor.
Ai văzut prea bine că nouă nu trebuiau decât furci. Și acum simți cât de inutil e să porți 15kg de unelte cu tine, când de fapt folosești doar două furci.
Nu spune nimeni despre patent, clește, ciocan sau cuie, că nu ar fi utile. Ele sunt la fel de utile ca și furcile. Însă patentul, cleștele, ciocanul și cuiele sunt utile când vrei să faci alte treburi prin jurul casei. Pentru întors fân sunt perfect inutile.
Exact la fel e și cu gândurile din mintea ta. Fiecare dintre ele este util și fiecare gând reprezintă o unealtă extraordinară pentru modelarea experienței de viață. Dacă porți însă toate gândurile cu tine indiferent de ce vrei să experimentezi, asta nu va face decât să îți îngreuneze drumul.
Așadar, pentru o experiență de viață care să te împlinească, tot ce ai de făcut este să alegi uneltele gând care susțin acea experiență și să le porți pe acelea cu tine. Celelalte unelte lasă-le deoparte până când vei avea vreodată nevoie de ele.
Plecând de la această situație cu uneltele pe care le-ai cărat inutil până pe câmp și înapoi, lucrurile par evidente și pe plan mental în analogia cu gândurile. Totuși majoritatea oamenilor nu își dau seama de acest aspect. Și așa, cantități mari de energie gând sunt purtate inutil. Asta te obosește și îți consumă forța vitală, exact așa cum te obosește și a căra 15kg de unelte în mod inutil cu tine.
Această modalitate de a-ți preda lecția „gândurile sunt unelte” a fost aleasă fiindcă la fel a făcut și maestrul meu cu mine acum mulți zeci de ani.
Dacă am greșit cu ceva față de tine te rog să mă ierți. Și apropo, ești liber să faci ce vrei. Însă dacă îți dorești să rămâi, în următoarele zile vei învăța alte și alte lecții despre Univers, minte, energie, Dumnezeu și așa mai departe. Faptul că gândurile sunt unelte și ar fi recomandat să fie folosite ca atare a fost doar prima lecție. În continuarea alegerea îți aparține tinere.”
Auzind explicația, tânărul a rămas alături de maestru și a învățat și pus în practică timp de mai mulți ani învățătura lui. În cele din urmă, tânărul a devenit la rândul său maestru.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu