„Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” este un citat devenit slogan, dar care este în majoritatea cazurilor înțeles eronat. Iar această înțelegere eronată a citatului provine din faptul că se pleacă de la o premisă eronată.
De fapt, această premisă eronată ne face să percepem distorsionat o mulțime de evenimente și fenomene. Aceeași premisă distorsionată este și una din pietrele de temelie ale depresiei, suferinței sau anxietății.
În același timp, se prezintă ca foarte dificil de acceptat, integrat și asimilat ideea care are darul de a ne apropia de Adevăr. De aceea, în articolele de pe Fii Împlinit, invitația de a renunța la distorsionare apare în mod repetat. Fiindcă, pe calea studentului spiritual, este expunerea repetată la aceleași idei cea care slăbește treptat vălul iluziei, iar la un moment dat, niște chestiuni și concepte deja știute, se prezintă dintr-o dată ca perfect clare.
Evoluția spirituală nu intervine liniar și în progresie așa cum stau lucrurile pe tărâmurile logicii și ale minții. Asta fiindcă ceea ce numim evoluție spirituală are loc impersonal și este de fapt un proces de înlăturare a balastului pentru a descoperi ceea ce oricum este dintotdeauna în interiorul nostru. Fiecare dintre noi conține deja toate Adevărurile spirituale. În absența acestei „conțineri” cineva nu ar putea fi în Viață. Prin urmare, pe drumul evoluției spirituale nu avem niciodată de învățat ceva nou.
Procesul este mai degrabă cel al „dezvățării”. Această dezvățare presupunând disponibilitatea de a nu mai fi atât de atașați de niște premise pe care le luăm de bune fiindcă toată lumea le ia bune. Și procesul este mai degrabă unul de înlăturare a tuturor credințelor. Când mare parte din „eu cred”-uri au fost cedate, tot ceea ce ne mai rămâne este să ne găsim în prezența Adevărului care este dintotdeauna în noi. Iar odată cu asta, totul se prezintă clar și limpede.
Ei bine, credința aceasta care conduce la distorsiune, suferință, angoasă, anxietate și suferință spune așa: „Eu sunt acest trup fizic limitat. Eu sunt un trup fizic finit. Sunt un individ”. Poate nu este singura credință care întreține suferința. Dar această credință, și iluzie în același timp, reprezintă una din pietrele de temelie ale suferinței și neclarității pe care umanitatea le experimentează.
Umanitatea este foarte mult axată astăzi pe o postură „yang”. Adică bazată pe masculinitate și pe „a face”. Este o postură care se îndreaptă înspre obiectiv și distruge toate blocajele care apar în cale prin luptă.
Invitația spiritualității este aceea de a ne deschide treptat înspre o postură „Yin”. Adică înspre feminitate. În sensul de a ne da voie puțin câte puțin să ne deschidem înspre a permite lucrurilor să se întâmple. Să ne deschidem treptat înspre a primi cu recunoștință darurile pe care Divinul ni le oferă clipă de clipă în fiecare instanță a lui ACUM. Asta până când ajungem desigur în echilibru. Fiindcă spiritualitatea este despre calea de mijloc a non-dualității.
Dată fiind o prezumție înclinată înspre „Yang”, citatul sau invitația „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” este tradusă în termeni de acțiuni și suprafață. Plecând de la prezumția că am fi niște indivizi distincți și niște trupuri fizice limitate, trecem prin această premisă tot ceea ce experimentăm. Iar logica ne spune că dacă ne vom schimba noi ca indivizi, vom avea o mai mare influență asupra celorlalți, vom fi din ce în ce mai respectați, vom urca(ca indivizi) pe ierarhia socială, iar din această poziție de putere pe care ne-o oferă faptul că noi ne-am schimbat și suntem un model pentru ceilalți, vom putea schimba și lumea mult mai ușor și să o ducem „pe calea cea dreaptă”.
Oricât de mult sens ar avea pentru minte, dacă este tradus în acest fel, mecanismul energetic din spatele recomandării de a fi schimbarea pe care vrem să o vedem în lume, este ratat.
Știm că citatul îi aparține lui Gandhi, iar Gandhi se afla pe un nivel avansat de iluminare. Acolo individul este recunoscut în mod clar ca iluzie. Iar mecanismele spirituale profunde sunt clare ca lumina zilei. Odată cu experimentarea iluminării, identificarea nu mai este cu un trup fizic limitat, ci este cu Viața însăși și cu întreaga umanitate.
Ce ne spune de fapt citatul este că în momentul în care are loc o îndepărtare a balastului și limitărilor în cazul a ceea ce lumea percepe drept un individ, de progresul respectiv beneficiază de fapt întreaga umanitate. Și asta poate avea loc fiindcă noi nu suntem de fapt limitați de un trup fizic cu aspect umanoid, ci suntem o Ființă Infinită și veșnică, sinonimă cu Viața însăși.
Metafora care poate susține aici înțelegerea este cea a oceanului și vapoarelor care plutesc la suprafața oceanului. Când ceea ce noi percepem drept „un individ” experimentează o apropiere de Adevăr, deci experimentează o schimbare și o evoluție, asta este automat în beneficiul întregii umanități.
Revenind la metafora vapoarelor. Să zicem că muncitorii de pe un vapor lucrează în interiorul său și îi curăță țevile, îmbunătățesc motoarele, vopsesc pereții din interiorul vaporului, iar astfel vaporul este schimbat. Logica se întreabă: „Vaporul X a suferit aceste modificări. Cum poate asta să schimbe toate celelalte vapoare?”. Neclaritatea apare când atenția este pe suprafață.
De fapt însă noi nu suntem vapoarele de la suprafață, adică nu suntem trupurile fizice, ci suntem chiar oceanul care susține la suprafață plutirea acelor vapoare. Suntem cu alte cuvinte chiar oceanul Conștiinței care susține la suprafață „plutirea” unor trupuri fizice.
Când cineva se schimbă cu adevărat, de fapt schimbarea nu este la suprafață, ci apare la suprafață drept o reflexie a schimbării care a avut loc la nivelul Câmpului Conștiinței.
Să ne imaginăm așadar că nivelul apei din ocean crește dintr-o dată cu 5 metri. Asta face automat ca absolut toate vapoarele care plutesc la suprafață să fie mai sus cu 5 metri.
La asta face referire de fapt invitația de a fi schimbarea pe care vrem să o vedem în lume. Fiecare evoluție reală pe care o experimentează cel pe care noi îl percepem drept un individ, nu este de fapt evoluția individului, ci este evoluția întregii umanități. Cel mai mare beneficiu pe care studentul spiritual îl poate aduce umanității este să își îngăduie lui însuși experiența iluminării. În acel moment, dincolo de o eventuală predare a anumitor învățături sau nu, și indiferent de executarea anumitor acțiuni sau nu, întreaga umanitate beneficiază de pe urma acelei evoluții. Fiindcă noi nu suntem niște indivizi limitați și nu suntem niște trupuri fizice. Ci suntem o Ființă unică și infinită sinonimă cu Viața, Adevărul și Iubirea.
Să ne dăm voie așadar să ne recunoaștem drept ceea ce suntem. Să ne deschidem înspre echilibru și non-dualitate, și să ne dăm voie să ne expunem în mod repetat unui mesaj spiritual. Fiindcă la un moment dat, atunci când este momentul potrivit, toate aceste expuneri ne vor conduce în punctul în care totul devine perfect clar.
Fii așadar schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu