Ideea pe care ți-o propune articolul de astăzi nu este nici măcar de departe una nouă. Însă este o idee care tinde să fie uitată în mod repetat. Ce îți propune și recomandă prezentul articol este să îți dai voie să experimentezi recunoștință în mod repetat până când devine felul tău de a fi.
Când ajungi să trăiești recunoștința la nivel de for interior, gesturile sau vorbele care să reflecte recunoștința poate vor apărea, sau poate nu. Se îngrijește Universul tot timpul de această spontaneitate, dar esențial pentru experiența ta de viață este ca tu să trăiești această stare a recunoștinței în interiorul tău.
Iar motive pentru a fi recunoscător există nenumărate. Practic nu există nimic în viața ta pe care să îl poți exclude din a proiecta înspre el recunoștință, fiindcă viața în ansamblul său este un dar din partea lui Dumnezeu. Din și în iubirea infinită a lui Dumnezeu, tu exiști. De ce alte motive mai complicate de atât ar putea să aibă cineva nevoie pentru a-și trăi viața mulțumind și fiind recunoscător?
Recunoștința, iubirea și iertarea sunt pilonii fundamentali care îți armonizează realitatea experimentată.
Ego-ul vine tot timpul cu îngrijorarea: „Cum și ce să fac?”. În realitate, intenționalitatea sinceră este suficientă. Puterea intenției pune lucrurile în mișcare. Tu doar alege să fii recunoscător și dă-ți voie să fii astfel. Restul se vor așeza de la Sine.
Farmecul când vine vorba de recunoștință este acela că prin puterea intenției pe care o alegi, tu poți ajunge să poți manifesta recunoștință chiar și pentru ceva ce în primă instanță nu îți place, îl cataloghezi ca negativ sau simți că îți produce suferință.
În realitate, nicio situație, om sau persoană din jurul tău nu îți poate ție produce nimic. Nici măcar o stare. Tu ești cel care generezi starea. În realitate, oamenii, situațiile, obiectele și orice altceva, pur și simplu sunt. Și sunt așa cum sunt. Nu e nevoie de nicio etichetă în această direcție. Iar când cineva înțelege asta, apare imediat și disponibilitatea de a fi recunoscător pentru absolut tot ceea ce experimentează, indiferent de ceea ce experimentează.
O situație sau persoană, dacă este rea, este rea în mintea observatorului. Este rea prin etichetare. În absența etichetelor situația, sau persoana doar sunt. Există. Iar dacă există înseamnă că Dumnezeu le-a îngăduit acest drept, deci este nevoie de ele în acest Univers. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării.
Când cineva alege să nu fie recunoscător pentru o anumită experiență fiindcă o consideră negativă, este ca și cum ar spune că nu era armonios ca lucrurile să se întâmple așa cum s-au întâmplat, ci trebuia să se întâmple altfel. Numai ego-ul ar putea crede că vreodată ar putea exista o alternativă mai armonioasă variantei pe care Dumnezeu a îngăduit-o. Dacă ceva este experimentat acum, înseamnă că din punct de vedere Universal, atunci era armonios să fie experimentat. De ce și cum? Există o sumedenie de „de ce-uri”. Ce ești tu invitat este să înțelegi că Dumnezeu te iubește și susține. Dumnezeu nu pedepsește, ci este iubire. Așa că dacă experimentezi ceva ce etichetezi prin „neplăcut” întreabă-te dacă ai ceva de învățat de acolo, trăiește deplin emoțiile asociate spre evaporare, curăță cu puterea intenției programul gunoi care a condus la acea experiență, dar nu uita să fii recunoscător pentru ceea ce trăiești.
Orice situație, indiferent de cum o etichetează inițial observatorul este o oportunitate fantastică de elevare a nivelului de Conștiință. În fapt de asta ești aici. Pentru a fi martorul sau observatorul unei înșiruiri de evenimente sau potențiale care se succed respectând armonia Universală și se succed spre evoluția întregului Univers.
Merită să fii recunoscător doar pentru că poți spune despre tine că ești și poți asista la acest spectacol minunat.
Și știi pentru ce mai merită să fii recunoscător? Pentru călătoria în sine. Bucură-te de fiecare pas pe care îl faci și fii recunoscător pentru experiență, iar rezultatele nu vor înceta să apară. Asta pentru că rezultatele nu apar tocmai când devii obsedat și atașat de ele. A alege însă recunoștința pentru fiecare pas efectuat pe cale și a trăi prezentul, te va conduce inevitabil spre un prezent din ce în ce mai plin de armonie, abundență și frumos.
În încheiere, te invit să începi să manifești recunoștință cât mai des pentru lucruri simple. Dă-ți voie să simți recunoștință pentru ceea ce etichetezi prin „frumos” și „bun” în viața ta. Spune „mulțumesc!” cât mai des.
Mai apoi, puțin câte puțin, vei vedea că atunci când înțelegi măcar conceptual că dualitatea este o iluzie vei putea recunoaște că ceea ce etichetezi tu ca „neplăcut” pur și simplu este. Și când dai eticheta la o parte, sau vezi că eticheta nu este nici mai mult nici mai puțin decât o etichetă, vei putea să apreciezi toate situațiile pentru că sunt și pentru că sunt ceea ce sunt.
După cum a fost spus și cu câteva paragrafe mai sus, tu dă-ți voie să fii recunoscător bucurându-te de pașii pe care îi faci pe cale. Însă rezultatele nu vor înceta nici ele să apară.
Atunci când vei fi recunoscător pentru ceva ce îți produce plăcere și bucurie, vei multiplica frumosul din viața ta, iar realitatea experimentată va tinde să se umple de situații asemănătoare în care să trăiești din nou bucuria.
De fiecare dată când îți vei da voie să manifești recunoștință pentru ceva ce îți place mai puțin, vei transmite semnale Universului cum că te-ai prins care sunt regulile jocului. În același timp vei transmite și încredere cum că Universul și Divinul te susțin indiferent de situația prin care treci acum. Iar asta va conduce la o soluționare mai rapidă a problemelor.
Practic a fi recunoscător va spori în timp situațiile care îți produc bucurie și le va diminua pe cele în raport cu care simți disconfort. Totul este să ai încredere în proces și să alegi intenția curată și sinceră de a fi recunoscător. Universul nu poate fi păcălit. Însă o intenție sinceră de a fi recunoscător pentru ceea ce experimentezi, indiferent de ceea ce experimentezi nu va trece neobservată și va susține de fiecare dată armonia.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu