Există multiple experiențe asociate scrierii acestor articole care reflectă și confirmă faptul că realitatea experimentată este non-liniară. Experiențe care confirmă că totul se petrece în simultaneitate. Într-un etern prezent în care doar progresia atenției Conștiinței susține transformarea non-manifestatului în manifestat.
Nu de puține ori a fost experimentată situația în care se experimenta scrisul despre un anumit subiect. Urmând ca la câteva ore distanță în aceeași zi să fie lecturate într-o carte nouă, exact lucrurile despre care se scrisese un articol mai devreme în aceeași zi. Este ca și cum ceea ce în termeni comuni numim viitor are loc simultan cu ceea ce în termeni comuni numim prezent. Ceva se descoperea în ceea ce numim viitor. Dar descoperirea respectivă îl influența și pe cel din ceea ce numim prezent.
Acest aspect nu a venit niciodată surprinzător. Ci ca o confirmare a ceea ce spun toți maeștrii spirituali, și ca o confirmare a unei conștientizări care a avut loc în jurul vârstei de 7 ani pe durata prezentei întrupări. În jurul vârstei de 7 ani, autorul acestor rânduri, aflându-se singur în casă și privind înspre un ceas de perete, a experimentat accesarea spontantă a unei stări de Conștiință în care trecutul și viitorul s-au dizolvat complet. Tot ceea ce rămăsese, era numai prezentul. Conștientizarea că timpul este o iluzie a fost astfel experimentată subiectiv. Mai apoi, prin relație cu programele din mintea colectivă acest fapt a fost uitat. Pentru a fi din nou descoperit mai târziu.
Ce se mai experimentează de multe ori e că după ce un articol precum acesta este scris și publicat pe blog, este primit un val de e-mailuri în care diverși oameni, fiecare cu limbajul specific, îmi transmit însă cam aceeași idee: „Mi-ai răspuns la o problemă. Experimentam fix nedumerirea pe care o clarifică articolul”. Astfel de situații intervin, tot fiindcă totul este interconectat și se desfășoară într-un etern Prezent.
O altă situație cel puțin interesantă care apare în realitatea subiectivă experimentată este aceea de ajutor oferit de Univers în termeni de experiență. Adică mai întâi se simte cum inspirația vine într-o anumită direcție. Subiectul de articol este primit în dar din partea Divinului. Iar mai apoi, vin imediat și niște experiențe în realitatea experimentată care să confirme și susțină mesajul. Sau vin niște situații în care se oferă oportunitatea de a fi experimentată ideea sau mesajul articolului care urmează să fie scris.
Oricum pentru toate aceste texte și articole de pe blog nu este pretinsă niciun fel de autoritate sau posesivitate. Asta pentru că în ciuda oricăror impresii sau păreri, nu există un autor(ego/individ) în spatele scrierii acestor rânduri. Un mesaj și o înșiruire de caractere apare pe ecran. Dar asta nu fiindcă „eu” le-aș scrie. Ci este pur și simplu câmpul Conștiinței care susține transformarea non-manifestatului în manifestat. Orice acțiune apare impersonal. Orice decizie este luată tot impersonal. Evoluția intervine tot impersonal. Toate apar și sunt susținute de câmpul Conștiinței însuși, câmp care este tot una cu Viața însăși.
Nouă ni se pare foarte des că individul face și drege. De fapt însă, individul/persoana/ego-ul nici măcar nu există ca entitate energetică. Darămite să mai și facă/decidă/gândească sau dreagă. Acțiunile și deciziile apar spontan și sunt mărturisite. Ele nu sunt acționate sau decise de către individ.
Situația aceasta în care Universul dăruiește posibilitatea unei experiențe subiective imediate a celor care urmează a fi scrise a fost trăită și astăzi. A fost simțită inspirația de a scrie. Tot ceea ce s-a apucat să se facă a fost scrierea titlului articolului. Iar mai apoi a fost primit un telefon de la facultatea de psihologie din Iași. Era o problemă cu taxele semestriale. Taxe plătite, dar care nu apăreau în sistem. Se discută. Se închide convorbirea. Și instantaneu apare pe ecran un alt apel. Se răspunde. Cineva dorește să se retragă de la cursul „Ești Iubire” care a fost amânat, dar care se va ține în momentul în care vor deveni din nou legale evenimentele culturale în spații închise cu un număr mai mare de persoane. Se închide apelul. Pe ecran apare instantaneu un alt apel. Curierul era la ușă și dorea să livreze un pachet.
De ce se afirmă că aceste telefoane au venit să susțină exact experimentarea intenției din spatele articolului parcurs acum? Pentru că cel puțin două din acele telefoane și convorbiri ar putea fi văzute drept problematice de către minte. Convorbirea despre taxele plătite care nu apar în sistem. Și convorbirea cu retragerea de la cursul care va avea loc când va fi armonios din punct de vedere Universal să aibă loc.
De fapt însă, acestea sunt probleme numai pentru minte. Și sunt probleme care apar numai dacă există o identificare cu ego-ul/individualitatea. De fapt, din punct de vedere Universal, nu există probleme. Există numai situații. Există numai potențiale care sunt în esență nicicum și care prin Iubire Divină se transformă din non-manifestat în manifestat. Toate situațiile fiind în esență egale ca importanță.
Și de fapt, înspre ce invită prezentul articol este o recunoaștere a faptului că fiecare secundă și fiecare situație aparent problematică vine de fapt cu oportunitatea de a te recunoaște drept Iubirea însăși. Fiindcă tu asta ești și ai fost dintotdeauna. Tu dintotdeauna ești câmpul infinit al Iubirii. Nu ești și nu ai fost niciodată un ego sau individ, cu toate că s-ar putea să ți se părut sau încă să ți se pară asta.
În situațiile în care simți deja pacea, iubirea, armonia care oricum ești, s-ar putea să pară ușor să te recunoști drept câmpul iubirii. Așa că despre aceste situații nu se va mai discuta fiindcă sunt clare. Oportunitatea asociată lor este clară.
Ce este mai puțin clar este oportunitatea de a te recunoaște drept câmpul Iubirii însuși, oportunitate ce este asociată fiecărui moment de disconfort sau fiecărei probleme.
„Cum vine asta?” s-ar putea să se întrebe mintea. De aceea în continuare vor fi luate câteva exemple.
Să zicem că este experimentată o boală la nivel de trup fizic. Durerea fizică și disconfortul asociat nu sunt altceva decât o invitație ca tu să te recunoști drept câmpul Iubirii. Fiindcă atunci când te recunoști drept câmpul iubirii, înțelegi că niște programe gunoi întrețin sau au făcut să apară boala respectivă și din iubire începi să le eliberezi conștient.
Să zicem că este experimentată o problemă. De multe ori, tocmai intenția de a iubi, scoate la suprafață tot felul de gunoaie. De ce? Fiindcă gunoaiele mentale și emoționale blochează recunoașterea noastră drept câmpul iubirii. Dacă acele gunoaie nu sunt scoase la suprafață și șterse, iubirea nu poate fi trăită și recunoscută. De aceea se întâmplă de multe ori ca atunci când oamenii aleg iubirea să experimenteze disconfort major. Fiindcă este necesar ca blocajele să fie date la o parte pentru ca Infinitul Iubirii să poată fi recunoscut.
Să zicem că este experimentat un disconfort de orice fel. Fizic, mental sau emoțional. Acel disconfort este tot o oportunitate de recunoaștere drept câmp Infinit al Iubirii.
Să zicem că cineva sau mai mulți oameni ți se opun. Aceasta este o oportunitatea fantastică să crești. Fiindcă de fapt prin acea opoziție ți se aduce un serviciu. Tot disconfortul asociat poate fi eliberat. Toate energiile blocante care au condus la experimentarea acelei opoziții pot fi acum eliberate. Și odată eliberate, ceea ce rămâne este iubirea. Fiindcă iubirea este veșnică și eternă. Iubirea este Viața. Și iubirea este ceea ce suntem noi în mod fundamental.
Așadar, fiecare secundă a acestei existențe vine cu oportunitatea ca noi să ne recunoaștem drept Iubirea însăși. Putem lăsa inconștienți ca aceste oportunități să treacă pe lângă noi. Sau putem alege sincer și deschis să ne reamintim că suntem chiar Iubirea. Și să trăim totul în, cu și din Iubire.
În momentul în care această a doua alegere a Iubirii este experimentată, suntem translați în non-liniaritate, atemporalitate și simultaneitate. Suntem translați în eternul Prezent care este oricum singurul timp care există.
Cititorul acestor rânduri este așadar invitat să se recunoască drept câmpul Iubirii însuși. Și să recunoască oportunitățile care se prezintă în fiecare secundă a existenței. În fiecare instanță a lui ACUM, ai șansa să te recunoști drept iubirea însăși care este infinită sau te poți lăsa păcălit crezând că ești limitarea, individualitatea, ego-ul. Totul pleacă de la intenție. Alege intenția să îți reamintești că ești iubirea și recunoaște oportunitatea cu care fiecare secundă vine. Ai această oportunitate chiar ACUM.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu