Marius era un tânăr manager într-o corporație a zilelor noastre. Tocmai ce își cumpărase o casă. Avea o mașină după care lumea își întorcea privirea. Prietena lui arăta trăsnet. Avea mulți prieteni asemeni lui. Se distra. Mergea aproape în fiecare week-end la câte o pensiune. Cu alte cuvinte avea viața ideală pe care oricinie și-o dorește, nu?
Nu!
Chiar dacă avea toate acestea, Marius știa în adâncul lui că este nefericit. Chiar dacă nu prea avea timp, dat fiind ritmul amețitor al vieții sale, Marius a început totuși tacit să caute fericirea.
A stat el și s-a gândit. Dar nu prea mult. Ți-am spus deja că nu prea avea timp. Și după ce s-a gândit el așa, și-a spus că dacă o să-și schimbe mașina și o să-și ia ultimul model, atunci o să fie fericit.
Zis și făcut.
Marius era muncitor. Așa că s-a pus pe treabă. A făcut bani. Nu și-a făcut credit. Iar în cele din urmă și-a luat mașina visurilor lui plătind cu banii jos.
Și…
a doua zi când s-a trezit dimineață…
era…
tot nefericit.
Și-a spus că „asta este” și a mers mai departe.
Într-o altă zi și-a pus în minte să termine un maraton. Și-a spus că dacă o să facă asta, își va demonstra clar superioritatea în fața prietenilor săi. Iar asta trebuia să îl facă fericit nu?
Cine nu își dorește să se simtă superior?
Așa că de a doua zi a început antrenamentul.
S-a antrenat câteva luni de zile. Mai apoi a participat la maraton. La terminat în primii 50 din 238 de participanți. Prietenii l-au felicitat. El s-a simțit excelent și superior.
Și…
a doua zi când s-a trezit dimineață…
era…
tot nefericit.
Și-a spus că „asta este” și a mers mai departe.
Numai că ceva nu îi dădea pace. Voia să poată spune despre el că este fericit. Dar de data aceasta habar nu avea ce să facă.
Și-a spus că dacă o să reușească să devină popular, faptul că va fi recunoscut pe stradă îi va da o stare atât de plăcută încât se va simți fericit.
Numai că să devii popular, nu este ceva la îndemâna oricui.
Touși Marius era determinat și inteligent.
Ți-am spus de la început că era manager. A gândit așadar o strategie de creare de produs. Produsul era un soft dezvoltat în cadrul companiei. Iar dacă lucrurile mergeau conform planului, atât compania cât și Marius urmau să fie extrem de celebri.
Soft-ul a întrecut cele mai optimiste așteptări. Ca să îți faci o idee, facebook-ul a fost detronat de ideea inovatoare a lui Marius. Și nu glumesc. După 10 ani de muncă, Marius chiar reușise asta. Era o vedetă la nivel planetar. Lumea îl recunoștea pe stradă. Avea atât de mulți bani încât efectiv nu știa ce să facă cu ei.
Numai că după câteva săptămâni în care s-a bucurat de succes, Marius s-a trezit într-o dimineață…
și a constatat…
că este tot nefericit.
Dar groznic de nefericit. Aproape depresiv.
Și-a spus că nu se mai poate și trebuie să facă ceva. Ce se întâmplă de orice ar face, el este tot nefericit? Care o fi secretul?
A investit mulți bani ca să ceară părerea experților. S-a documentat el însuși. Până la urmă a văzut că există un om declarat cel mai fericit om din lume. Asta au spus cercetătorii despre el atunci când i-au analizat reacțiile din creier.
Când a auzit asta, Marius și-a spus: „O să îmi investesc toți banii și toate resursele dacă este nevoie pentru a discuta cu acest om și a-l întreba care este cheia fericirii”.
Zis și făcut.
Documentându-se a aflat că acest om declarat cel mai fericit din lume este un călugăr tibetan care meditează foarte multe ore pe zi. Avea să îl găsească în chilia sa din Tibet.
Chiar dacă drumul avea să fie anevoios, Marius avea resurse și determinare.
A ajuns la o așezare budistă și a tot început să întrebe despre omul care îl căuta. Se interesa să vadă unde îl găsește. Vorbea cu toată lumea. Gura nu îi tăcea deloc. Experiența sa de până atunci îi spunea că cu cât vorbești mai mult cu atât ai multe șanse să îți vezi problemele rezolvate. Iar problema lui era să îl găsească pe cel mai fericit om din lume.
După ce a deranjat și făcut gălăgie în liniștita de altfel așezare budistă, Marius a ajuns până la urmă să îl întâlnescă pe călugăr.
După ce s-au prezentat și au făcut cunoștință, Marius i-a spus: „Am auzit că sunteți cel mai fericit om din lume. Vreau și eu să fiu fericit. De asta am venit la dumneavoastră să mă învățați cum”.
La care călugărul i-a răspuns: „Dă-ți două palme și calmează-te nițel. Voi, acești vizitatori curioși vă comportați de parcă ați avea furnici în tot corpul”.
Marius a fost surprins de atitudinea aparent ostilă a călugărului. Se putea ca cel mai fericit om din lume să dea dovadă de o așa agresivitate? Să îl pună să se lovească? Sau era doar o glumă? Sau poate nu ajunsese la omul potrivit. Despre ce să fie vorba?
Călugărul a continuat totuși: „Te văd frământat. Și nu o să te mint. Nu te pot ajuta să fii fericit de azi pe mâine. O să fie nevoie de puțină practică. Ține numai de tine dacă o să vrei să faci ceva sau nu.”
Marius a răspuns confuz, dar și puțin contrariat gândindu-se la aparenta agresivitate afișată de călugăr: „O să fac orice îmi cereți. Vreau neapărat să fiu fericit”.
„Perfect atunci. O să rămâi aici cu mine și o să faci exact ce îți spun eu. Numai tu o să știi când fericirea autentică îți va năpădi fiecare celulă din corpul tău. Pentru astăzi aș vrea să începem cu începutul.” a spus călugărul.
„Vreți să spuneți că începeți să mă învățați chiar de astăzi?” a întrebat nedumerit Marius.
„Desigur”, a răspuns călugărul „astăzi îți spun principiul numărul 1 pe care îl poate înțelege oricine. Condiția este să asculte.”
„Și care este acest principiu?” a întrebat entuziasmat și curios Marius.
„Este foarte simplu. Și o să fac referire la tine când îl enunț. Tu ți-ai căutat toată viața ta fericirea în lucrurile materiale. O mașină. Niște bani. Popularitate. O fată frumoasă. Fericirea nu o găsești niciodată în lucrurile materiale” i-a spus călugărul.
Atunci Marius a întrebat deznădăjduit „Vreți să spuneți deci că lucrurile materiale nu sunt importante. Că nu ar trebui să ne concentram pe a le deține sau a le obține fiindcă vom fi nefericiți”.
„Prostule!” a replicat călugărul „ce îți spun eu, și ce înțelegi tu? Eu nu ți-am spus că lucrurile materiale nu sunt importante. Sunt foarte importante. Tot ce este material este important. Nu răstălmăci ceea ce spun. Se vede că o să avem mult de lucru. Dar chiar dacă lucrurile materiale sunt deosebit de importante, nu vei găsi niciodată fericirea în ele. Fiindcă singurul loc în care ar trebui să cauți fericirea ești tu însuți. Ceea ce voi face eu este să te ajut să cauți fericirea acolo unde trebuie. Adică în tine.”
Legenda spune că nimeni nu l-a mai văzut niciodată pe Marius. Numai că după vreo 4-5 ani, timp pe care și l-a petrecut alături de acel călugăr, Marius s-a trezit într-o dimineață și…
era…
cu adevărat fericit.
Lucrurile îi erau atât de clare încât a știut atunci că va fi fericit pentru tot restul vieții. Nimeni nu îi putea lua asta.
Morala: Caută fericirea acolo unde ai șanse să o găsești. Caută fericirea în tine însuți.
Cu recuoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu