Am intenția de ați transmite exact două idei prin intermediul acestui articol. Acestea sunt de o valoare extraordinară. Practic, făcând doar aceste 2 lucruri viața ta are toate șansele să devină simplă și împlinită.
Nu există rețetă general valabilă care te plasează pe traiectoria împlinirii. Tu poți fi împlinit cu viața ta și urmând un alt drum. Aceasta este una dintre binecuvântările vieții. Pentru că suntem diferiți, pentru că fiecare suntem frumoși în felul nostru, putem trăi aceleași experiențe urmând drumuri total diferite.
Ceea ce fac eu aici este să îți vorbesc despre drumul pe care eu l-am parcurs. Tu poți încerca aceleași lucruri, dar te rog să nu uiți de binecuvântarea care ți-a fost dată la naștere: binecuvântarea lui a fi diferit.
Am o rugăminte pentru cititorii care nu mai sunt în căutarea împlinirii. Suntem diferiți. Fiecare vede viața prin proprii săi ochi. Am observat însă că aceste 2 idei despre care voi vorbi sunt prezente în mintea tuturor celor care sunt împliniți cu viața pe care o duc. Rugămintea mea este ca la final, să lași un comentariu în care să spui cum te-au influențat pe tine aceste două idei în drumul tău spre împlinire.
Fotografie de Rigor Mortisque`s
Pași spre împlinire
1. De ce exist?
Aceasta pare a fi o simplă întrebare care are un singur răspuns. Ceea ce mi s-a părut mie interesant este faptul că răspunsul la această întrebare îți dă defapt răspunsul la sute de alte întrebări. În momentul în care afli de ce exiști viața ta nu va mai fi niciodată aceeași.
Cum faci să primești un răspuns
Am mai spus-o și în articolul despre dobândirea cunoașterii sprituale. Atunci când îți vei dori să afli răspunsul cu aceeași ardoare cu care îți dorești următoarea gură de aer, atunci îl vei afla.
Fii util celorlalți
Am avut ocazia ca pe parcursul ultimilor ani să întâlnesc virtual, dar și în viața reală persoane evoluate spiritual. Fiecare dintre ei mi-a transmis direct sau indirect faptul că au un răspuns foarte bine definit pentru întrebarea: „de ce exist?”.
Analizându-i apoi pe oamenii care nu se declară împliniți cu viața pe care o duc, am observat că lor le lipsește exact ceea ce oamenii împliniți au în comun, și anume, răspunsul la întrebarea: „de ce exist?”
Tu ești singurul care îți poți da un răspuns la această întrebare. Ceea ce pot eu să fac este să te îndemn să îl cauți, și, cel mult, să ți-l ofer pe al meu. Mai vreau să precizez că răspunsul meu diferă cu foarte puțin de cel al majorității oamenilor care se declară împliniți.
Eu exist pentru a mă pune în slujba celorlalți, iar în timp ce fac asta, exist pentru a mă bucura de superbul fenomen numit viață. Acesta este răspunsul care mă caracterizează, iar el nu diferă cu mult de cel al oamenilor împliniți. Îți spuneam că în ultimii ani am întâlnit mai mulți oameni împliniți. După ce am schimbat câteva replici cu ei, în mintea lor părea să se deruleze o aceiași casetă. Cu toții spuneau într-un mod sau altul că își găsesc împlinirea punându-se în slujba celorlalți.
Mă simt împlinit cu fiecare om pe care îl ajut să realizeze ceva. Cu toții câștigăm un anumit grad de împlinire când facem asta. Ceea ce am observat la majoritatea oamenilor este faptul că datorită unei stime de sine scăzută, consideră că nu sunt buni de nimic. Astfel, ei nu mai văd mulțimea posibilităților prin care se pot face utili celor din jur.
Fiecare dintre noi știe măcar un lucru pe care îl poate transmite mai departe. Prin experiența ta unică de viață, cu siguranță ai învățat ceva care poate fi de folos celor din jur. Acum nu mai rămâne decât să îl găsești pe cel care încă nu știe ceea ce tu ai învățat, și să îi transmiți respectiva informație. Acest transfer este generator de împlinire, pentru că făcând asta, împlinești motivul pentru care te-ai născut.
În timp am înțeles și importanța a două condiții necesare pentru ca acest transfer să aibă loc cu succes:
- Nu încerca să transmiți cunoașterea ta cuiva care nu este dispus să o primească.
- Nu rezultatul final este cel care te împlinește, ci actul în sine.
Respectă aceste două puncte de mai sus, pentru că altfel, și cea mai profundă și evidentă faptă bună pe care o faci cuiva nu va avea puterea să genereze împlinire.
Este destul de probabil ca atunci când îți vei răspunde la întrebarea: „de ce exist?”, să ai și tu un răspuns asemănător cu: pune-te în slujba celorlalți și bucură-te de viață. De aceea ți-am vorbit despre cele două puncte de mai sus. Cu cât le înțelegi mai devreme, cu atât mai bine.
Chiar dacă majoritatea celor cu care am vorbit împărtășeau aceleași opinii, nu uita că tu ești diferit. Este posibil ca pentru tine răspunsul să fie cu mult mai specific sau cu totul altul. Sigur este faptul că odată ce îți vei răspunde la întrebarea: „de ce exist?” vei fi cu mult mai aproape de persoana împlinită care ți-ai dorit dintotdeauna să fii.
Ți-am spus la început că îți voi vorbi despre 2 pași. Ei nu au o ordine și nu sunt dependenți unul de altul. Îi poți asimila simultan sau pe rând, sau poți să nu îi asimiliezi deloc, ținând cont de faptul că eu nu fac altceva decât să îți povestesc din experiența mea. Nu pot fi sigur că ceea ce funcționează pentru mine va funcționa și pentru tine. Tot ceea ce pot să îți spun este că observ că oamenii împliniți i-au urmat și îi urmează cu conștiinciozitate.
Cel de-al doilea pas este să încetezi să te mai compari cu cei din jur
2. Nu te mai compara cu ceilalți
Compară-te cu tine! Înregistrează în permanență progresul tău, și nu progresul tău comparat cu progresul celorlalți. Încă de mici suntem învățați să ne comparăm, și ne adaptăm atât de bine încât atunci când suntem mari nici nu ne imaginăm că există o lume în care nu ești nevoit să te compari cu cel de lângă tine.
Atunci când ești mic și iei nota 9 la școală, tu ești mândru de tine. Simți că ai învățat(asta dacă nu ai copiat), și prin forțele proprii ai obținut o realizare. Ținând cont de faptul că înainte de a te apuca de învățat tu nu știai nimic despre subiectul respectiv, faptul că nota îți dovedește progresul te face bucuros și îți dă o anumită satisfacție interioră. Asta până când ajungi acasă și părinții îți spun: „Bravo, 9 este o notă bună, dar Gigel cât a luat?”.
Aici s-a terminat împlinirea, pentru că tu simți că trebuie să faci mai mult, pentru ca într-un final să îl depășești pe Gigel. Și chiar dacă muncești mai mult, iar asta te conduce inevitabil la un anumit progres, dacă nu îl vei depăși pe Gigel, tu tot nu vei fi împlinit. Nu e ciudat? Învățând mai mult, tu ai făcut anumite progrese, pe care dacă le-ai conștientiza ai fi mai împlinit. Dacă nu ai reușit însă să faci cât Gigel, nici nu mai încape vorbă de împlinire. Asta pentru că alegi să te compari.
Iar acesta este cel de-al doilea lucru esențial în drumul tău spre împlinire. Încetează să te mai compari. Nu te opri însă de tot. Continuă să te compari cu tine cel de acum 1 zi, 1 săptămână, 1 lună sau 1 an. Muncește la ceea ce vrei să realizezi, iar periodic compară-te cu tine. Dacă observi că nu ai evoluat deloc, atunci întradevăr trebuie să îți pui niște semne de întrebare, dar știi ce? Asta se întâmpla foarte, foarte, foarte rar.
De cele mai multe ori, dacă lucrezi la un anumit aspect al vieții tale faci inevitabil progrese. Compară-te cu cel care ai fost acum o săptămână și lasă-te pătruns de împlinirea pe care ți-o dă progresul făcut. Nu rata această șansă. Compară-te în permanență cu tine.
***
Drumul poate fi mai lung pentru unii și mai scurt pentru alții. Acești doi pași sunt cei pe care eu îi văd ca esențiali. Mai sunt multe lucruri de spus, dar cele mai multe dintre lucrurile frumoase și profunde sunt simple. Nu am nici o plăcere în a le complica.
Închei recapitulând ceea ce deja ți-am spus pe larg:
- Află de ce exiști.
- Nu te compara cu ceilalți.
Făcând acești doi pași, poți fi sigur că te vei plasa mai aproape ca niciodată de împlinire, asta dacă nu chiar o vei dobândi pentru totdeauna.
Cu drag,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
