Acest articol este o invitație spre a trăi în prezent. Dar este în același timp și o detaliere a mecanismelor îngrijorării în așa fel încât cititorul să se poată elibera de îngrijorare în toate formele sale. Tot ceea ce e necesar pentru ca această eliberare de îngrijorare să intervină, este înțelegerea felului în care îngrijorarea apare. Mai apoi, dacă vei conștientiza îngrijorarea, iar atunci când aceasta este trăită îți vei reaminti: „Mă îngrijorez fiindcă văd ceva care nu este aici”, deja lucrurile vor curge mult mai armonios.
Adevărul este că dintr-o stare de prezență profundă, nu poate fi experimentată nicio formă de îngrijorare. Numai dacă starea de prezență nu este experimentată, intervine scenarita. Scenarită care nu este altceva decât faptul că cineva vede ceva ce nu este acum acolo.
Prima reacție avută atunci când această idee a fost citită în Cursul în Miracole a fost: „Cum adică?”. Acesta a fost primul impuls. Și e foarte probabil ca acesta să fi fost și primul impuls al cititorului atunci când a luat contact cu titlul articolului. La o primă lectură pare ciudat. Odată ce este înțeles însă mecanismul, el susține armonizarea realității.
Pentru dezambiguizarea și claritatea ideii, în continuare se simte a se trece direct la detalierea unor exemple care susțin înțelegerea:
- Să luăm cazul în care o mamă se îngrijorează pentru copilul ei. Acesta a plecat în oraș cu prietenii și a spus că se întoarce la ora 22:00. Este ora 23:00. Copilul nu s-a întors și nici nu răspunde la telefon. Mama începe să se îngrijoreze. Și își imaginează că poate a băut prea mult. Poate și-a pierdut telefonul și acum îl caută. Poate taxi-ul pe care l-a luat înspre casă a făcut accident. Poate a fost răpit. Și pe lângă acestea enumerate, mai pot exista alte zeci sau poate chiar sute de scenarii. La ora 23:30 copilul intră însă pe ușa casei teafăr și nevătămat. Toate scenariile posibile au fost „văzute” de către mama care s-a îngrijorat. Relevant în contextul acestui articol este faptul că îngrijorarea s-a bazat pe faptul că au fost „văzute”/imaginate niște lucruri care de fapt nu erau aici și acum. Dacă ceva este imaginat, este cu siguranță posibil. Însă ce își propune să sublinieze acest articol este că de fiecare dată când îngrijorarea apare, asta se întâmplă fiindcă vezi ceva care nu este acolo. Faptul că, de exemplu, copilul și-a pierdut telefonul a fost „văzut” în minte. Chiar foarte clar. Însă acest ceva văzut în minte nu era cu adevărat acolo. Copilul nu și-a pierdut de fapt telefonul. Însă faptul că acest ceva care nu era acolo a fost văzut în minte, a condus la experimentarea îngrijorării.
- Să zicem că urmează un examen important. Acesta este un exemplu cu care foarte multă lume poate relaționa ușor fiindcă mai toată lumea a avut măcar un examen major pe durata vieții. Înainte de examen în ziua respectivă, dar chiar și cu câteva săptămâni sau luni înainte, poate apărea îngrijorarea. De ce apare îngrijorarea? Fiindcă este „văzută” varianta în care examenul este picat. Întrebarea care se pune este: „Experimentarea examenului picat este chiar acum și chiar aici și prin urmare este trăită și experimentată?”. Sub nicio formă. Examenul picat este doar o variantă posibilă care nu ține de prezent. Prin urmare, îngrijorarea apare fiindcă este „văzută” la nivel mental această posibilitate care nu se află acum aici. Ea există la nivel potențial. Fiindcă totul există la nivel potențial. Experimentarea îngrijorării a apărut fiindcă a fost văzut ceva care nu este acolo.
Exemple nenumărate ar mai putea fi oferite. Dar cele două de mai sus își fac treaba destul de eficient. Cititorul este invitat să aleagă alte situații în care îngrijorarea este experimentată. Iar dacă se urmărește același principiu, se va putea observa că se aplică iar și iar. Ideea este aceeași de fiecare dată. Dacă îngrijorarea este experimentată, atunci înseamnă că omul vede ceva care nu este acolo. Dacă ar vedea ceea ce este acolo, înseamnă că este experimentată starea de prezență. Fiind experimentată starea de prezență, orice formă de îngrijorare este imposibil să apară.
De fiecare dată este ca și cum un văl de gânduri se interpun între observator și realitate. Iar acel văl de gânduri produc o distorsionare. De pe urma acelei distorsionări apare ca derivat implicit îngrijorarea.
Apropiindu-ne de finalul articolului, cititorul poate se întreabă pe bună dreptate: „Și pe mine cu ce mă ajută asta? Cum pot totuși să folosesc ceea ce am citit?”. Răspunsul este acela că simpla înțelegere a mecanismului va armoniza prin ea însăși experiența de viață. Pentru a satisface totuși și mintea care caută practicalitate, iată o direcție descrisă punctual care se recomandă a fi urmărită:
- În momentul în care îngrijorarea apare, nu te lupta cu ea, nu încerca să o schimbi și nu îți dori să o faci să dispară considerând că este ceva rău care nu trebuie experimentat. Nimic nu este livrat aleator de către Univers spre a fi experimentat. Dacă zici: „Asta nu ar trebui să experimentez, și deci vreau să lupt cu ceea ce simt”, înseamnă că nu ai încredere în Univers și Divin. Tot ceea ce apare în Existență, apare fiindcă tot Universul s-a pus de acord pentru asta. Nu te lupta și nu opune așadar rezistență îngrijorării, ci doar devino conștient de ea și observă.
- Amintește-ți însă: „Această îngrijorare apare fiindcă văd ceva care nu este aici”. Imediat, prin prisma a ceea ce ai citit astăzi, mecanismul îngrijorării va fi reamintit. Îți vei putea astfel confirma că rulai în minte niște scenarii care țin de ancorarea în trecut sau viitor și nu țin de prezent.
- Dă-ți voie să vezi ceea ce este chiar acum și chiar aici. Cu alte cuvinte conectează-te la prezent. Poți folosi sugestiile din acest articol pentru a susține această conexiune cu momentul prezent. Ține minte că fiind în prezent la modul deplin este imposibil să fii îngrijorat.
Aplicând în mod repetat acest proces în 3 pași o să observi că momentele în sine în care ești îngrijorat devin tot mai rare. Dă-ți voie să trăiești prezentul fiindcă oricum acesta este singurul timp care există. Nu te lupta nici cu Viața, nici cu emoțiile indiferent dacă vorbim de îngrijorare sau de orice altceva. Acceptă-le în schimb drept o componentă a vieții și permite-le să se evapore prin observare.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu