Acesta este cel mai probabil articolul a cărui scriere a început la cea mai mare distanță din momentul în care energia din spatele cuvintelor a fost livrată de către Univers. Asta raportat la toate celelalte articole de pe blog.
Când energia unui articol apare în existență, ea este simțită asemeni unui impuls. Se poate simți cum Conștiința face selecția de potențiale prin intenție. Însă acțiunile efective apar întotdeauna spontan și la momentul potrivit, dacă se ține cont de o perspectivă liniară asupra timpului.
Rolul prezentului text este prin urmare acela de a aduce mai multă claritate cu privire la emoții. Mai toți oamenii experimentează emoții la un moment dat. Numai că foarte puțini știu exact ce este o emoție. Și mai puțini știu care este rolul emoțiilor în existență. Iar de aici pleacă o credință falsă care spune că emoțiile ar putea fi controlate.
În fapt, controlul emoțional este o imposibilitate. Eliberarea emoțională este foarte posibilă, emoțiile se pot evapora prin observare. Se poate ca unei emoții să i se permită să își urmeze cursul. Dar este o imposibilitate ca o emoție să fie controlată, iar asta să fie și ceva armonios în realitatea experimentată.
Iată câteva lucruri limpezi care susțin spontaneitatea evoluției. Evoluție care nu este altceva decât o calitate impersonală a Conștiinței.
- Emoția este o acumulare de gânduri. Ca să fie și mai clar, gândul se definește ca fiind o energie ondulatorie de o anumită vibrație. Energie care este invizibilă și care este receptată și interpretată de către organul fizic numit creier în forma pe care o știm cu toții. Când un set de astfel de vibrații gând nu poate fi procesat secvențial fiindcă fluxul este prea puternic, atunci creierul interpretează acel set de gânduri primit în flux rapid drept o emoție. Cu toate reacțiile și trăirile asociate. Emoția este așadar în mod primordial o energie invizibilă. Faptul că pe trupul fizic au loc anumite modificări chimice când o emoție este experimentată, e cu totul altă poveste. Fizicul se supune nonfizicului. Niciodată invers. Orice studiu care încearcă să demonstreze despre Conștiință că ar fi rezultatul activității neuronale este pierdere de vreme, bani și resurse. Conștiința există apriori creierului și oricărei alte forme sau fizicalități.
- Rolul și motivul pentru care o emoție apare este acela de a fi trăită. Poate părea ciudat sau abstract. Fiindcă mintea și-ar dori o explicație mai complicată. Adevărul se prezintă însă de cele mai multe ori simplu. Așadar răspunsul la întrebarea: „De ce apare o emoție?” este: „Ca să fie trăită”. Iar cu cât este trăită mai conștient o emoție, cu atât aceasta își împlinește potențialul și dispare mai repede.
- Singurul care își dorește să controleze orice, și tot dacă se poate, este ego-ul. Adică iluzia individualității. Sau iluzia faptului că ar exista un „tu” și un „eu”. De acolo pleacă dorința de control a orice. Indiferent dacă vorbim de vreun aspect al realității, emoții, partener de cuplu sau orice altceva, ego-ul vrea control. Ego-ul este dat de un set de programe gunoi din minte, dar nu este acel set de programe gunoi din minte. Ci este o non-existență. Ego-ul nu este o formațiune energetică de care cineva poate să scape. Ci este o iluzie care poate fi conștientizată drept iluzie.
O aliniere la cele trei principii de mai sus poate armoniza experiența de viață în moduri pe care ego-ul sau mintea nici măcar nu le consideră posibile.
Revenind la emoții, acum că cineva știe din ce este alcătuită o emoție, cum apare și de ce apare, este foarte ușor să se înțeleagă și de ce emoțiile nu pot fi controlate. Pot fi eliberate, dar asta nu înseamnă că le controlăm. Ci înseamnă că le permitem să își urmeze cursul firesc.
Mintea creață caută orice posibilitate de a opune rezistență în fața acestui adevăr simplu. Așa că ar putea aduce drept ultim argument următoarea idee: „Păi prin reprimare și suprimare, nu ajungem de fapt să controlăm emoțiile? Nu este sănătos să reprimăm sau suprimăm, dar pare că prin asta emoțiile pot fi totuși controlate”.
Mutarea atenției de pe potențialul A înspre potențialul B, nu înseamnă un control asupra potențialului A. Dacă intervine așadar o mutare a atenției de pe emoție înspre mâncat excesiv, alcool, tutun, privit la televizor sau orice altceva, nu se poate spune că emoția a fost cu adevărat controlată. A controla ceva, presupune că un cineva ar face ce vrea el cu un anumit lucru. Fapt care este imposibil în cazul unei emoții.
Dacă este reprimată sau suprimată, emoția va continua să fie ceea ce este. Prin urmare nu poate fi vorba de control nici în cazul reprimării sau suprimării.
În situația în care acest text este parcurs cu deschidere, este firesc și natural să intervină întrebarea: „Bun, emoțiile nu pot fi controlate. Dar eu totuși ce fac pentru a scăpa de ele și pentru a nu-mi afecta sănătatea?”. Înțeleasă fiind explicația conform căreia emoțiile nu pot fi controlate, poate interveni mai natural și ușor o orientare înspre ceea ce se poate într-adevăr face pentru ca emoțiile să poată fi eliberate. Sau pentru ca emoțiilor să li se permită să își urmeze cursul.
Iată care sunt sugestiile:
- Alege să ai încredere totală și deplină în Divin. Dacă o anumită energie a fost trimisă înspre tine, asta nu se întâmplă fiindcă „i-a dat eroare” lui Dumnezeu. Așa că dacă se experimentează o emoție ACUM, înseamnă că acesta este cel mai potrivit lucru care putea fi experimentat. Dacă exista altul mai bun, l-ai fi experimentat. Dumnezeu este armonie și iubire infinită.
- Când o emoție apare, spune-i de fiecare dată: „Bine ai venit!”. Nu neapărat verbal. Dar aceasta să fie intenția și alegerea. Orice emoție apare ca să fie trăită. Deci dacă o emoție a apărut acum, dă-ți voie să o trăiești cât mai deplin posibil.
- Renunță la orice dorință de a controla sau manipula în vreun fel ceea ce simți. Dorința de control este a ego-ului, așa cum a fost detaliat în articol, și nu face decât să blocheze cursul firesc al emoției.
- Propune-ți să fii observatorul emoției respective. Fără a o eticheta, fără a-i opune rezistență și fără a te lupta cu ea. Emoția este ceea ce este. Iar reflectând armonia infinită a Universului, o anumită emoție a apărut acum în viața ta. Acceptă această armonie și trăiește deplin emoția așa cum este. Fiindcă ea nu este rea sau bună. Ea doar este ceea ce este. Trăiește-o ca atare, și ea va dispărea urmându-și cursul firesc. Universul este mișcare, curgere și armonie. Nici o emoție nu este făcută să stea, ci este făcută să curgă. Recunoscându-te drept observatorul emoției, vei permite emoțiilor să curgă spre armonia ta și a Întregului.
Aplică așadar sugestiile și experimentează cum realitatea se armonizează. Ține minte că emoțiile nu pot fi controlate fiindcă apar spontan, dar emoțiilor li se poate permite să își urmeze cursul, fapt care conduce la evaporarea lor spre armonia a tot și a toate.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu