Prezentul text se concentrează pe emoții în sensul de vină, rușine, mândrie, frică, bucurie și așa mai departe. Și nu pe emoții în sensul de: emoții înaintea unui examen, emoții înainte de întâlnire și altele precum acestea. Cu toate că emoțiile, indiferent dacă vorbim de vină, rușine, bucurie sau vorbim despre emoții înaintea unui eveniment important, apar numai și numai pentru a fi trăite. Nu e nimic complicat sau foarte greu de înțeles. Dacă o emoție a fost scoasă la suprafață, motivul pentru care asta se întâmplă este acela de a trăi cât mai deplin și conștient respectiva emoție.
Asta e tot. Dacă oamenii ar fi conștienți doar de acest adevăr extrem de simplu, lumea nu ar mai fi la fel de bolnavă precum este în momentul de față. Și asta pentru că majoritatea bolilor experimentate de oameni, indiferent de natura specifică a bolii, are o cauză emoțională în spate.
Așadar, mesajul acestui articol este acela al trăirii necondiționate și depline al tuturor emoțiilor care apar în existență. Ele apar pentru a fi trăite, iar odată trăite deplin, nu lasă amprente energetice care ulterior să blocheze armonia și iubirea infinită a Divinului.
Ca un fel de introducere, vor fi totuși amintite punctual câteva aspecte nițel mai profunde:
- Fiecare formă de suferință vine ca o posibilitate de curățare karmică. Nu neapărat în sensul că: „În ceea ce se numește <<vieți anterioare>> sau chiar și pe durata prezentei întrupări, ai făcut pe cineva să sufere. Iar acum suferi și tu ca să vezi cum e”. De multe ori se întâmplă și așa. Dar o viziune de acest gen asupra karmei prezintă foarte multe limitări fiindcă este o viziune liniară, iar adevărul profund poate fi regăsit în non-liniaritate. Karma ar putea fi văzută mai degrabă asemeni unei site energetice asociată unei experiențe subiective de viață. Cum a apărut acea sită acolo este dat de un mecanism mult prea complex pentru a fi descris în prezentul articol. Însă tocmai pentru ca mesajul transmis de acest articol să fie integrat eficient, karma se cere a fi văzută ca un dat din partea Divinului. Despre detalii referitoare la karmă vom discuta cu siguranță cu alte ocazii. Pentru moment, ideea de bază a acestui prim punct este aceea că, suferința apare exact la momentul potrivit și exact în cea mai armonioasă formă și construcție pentru ca trăind emoția asociată acelei forme de suferință, niște energie karmică să fie eliberată pentru a nu mai fi purtată drept bagaj care îngreunează.
- Fiecare formă de suferință este o oportunitate. Oamenii nu văd lucrurile așa fiindcă atunci când suferința apare, acel disconfort emoțional aproape că doare fizic. Sunt mulți oameni care ar prefera durerea fizică efectivă decât durerea emoțională care este de multe ori mai complexă și percepută ca sfâșietoare. Dacă însă cel care citește aceste rânduri acum, își va da voie să integreze ideea conform căreia: „Suferința este o oportunitate”, va tinde să nu mai fugă de suferință atunci când aceasta apare. De fiecare dată când suferința este livrată de către Univers, aceea este o oportunitate fantastică pentru eliberarea unor bagaje limitative.
- Suferința nu se cere respinsă sau îngropată. În încercarea minții de a scăpa de suferință, mintea a spus cam așa: „E clar că nu îmi place suferința, așa că hai să găsesc o soluție. Ia uite, ce chestie interesantă! Dacă mă cufund în muncă, alcool, droguri ușoare sau mai grele, sau dacă pur și simplu îmi mut atenția pe altceva, suferința pare să nu mai fie acolo. Este o soluție cu care pot trăi”. De fapt, o astfel de soluționare, nu este deloc o soluție. Fiindcă mutarea atenției pe altceva, nu face ca suferința să nu mai fie acolo. Ea dispare doar din procesarea conștientă, dar rămâne pe procesare inconștientă și macină ființa.
- Suferința nu apare având o cauză în ceea ce se numește exterior. De foarte multe ori oamenii ajung să dea vina pe ceilalți sau pe evenimentele din jur pentru suferința experimentată. Acest articol invită spre o eliberare de cauzalitate. Suferința apare ca blocare a luminii iubirii, lumină care radiază din Conștiință necondiționat înspre toată manifestarea. Suferința apare mai degrabă la momentul potrivit în asociere cu un anumit rulaj de gesturi, acțiuni și vorbe. Și nu ca un rezultat direct a ceea ce se petrece. De exemplu, acum mulți ani în această viață a fost experimentată situația în care Moș Crăciun a venit, a adus exact cadourile cerute și totuși a fost trăită o suferință profundă. Decuplajul dintre evenimentul în sine și suferință poată fi foarte ușor recunoscut dacă există puțină deschidere. Deci suferința nu are o legătură directă cu ce se petrece. Dacă Moș Crăciun aduce ce îți doreai, ar trebui să apară fericirea. Totuși suferința nu ține de eveniment, ci e dată de niște mecanisme mai profunde.
Acestea au fost câteva chestiuni care intră un pic mai în profunzime, dar care sunt esențiale în evoluție spirituală.
În încheierea acestui articol o să revenim la lucruri simple, clare și concrete.
Există multiple situații în care suferința apare. Invitația pe care o adresează acest text este aceea de a ține minte că la modul cel mai simplu, explicația sau motivul pentru care suferința apare este aceea de a fi trăită. De ce? Cum? Cu ce motiv? și multe altele, pot fi și ele explicate sau înțelese dacă într-adevăr se dorește, dar toate aceste explicații nu fac decât să dea satisfacție minții. Nu merg cu adevărat în profunzime înspre non-liniaritatea și răspunsurile spontante care apar dincolo de minte.
Ideea de bază a articolului este așadar aceea că emoțiile apar ca să fie trăite. Dacă măcar de astăzi înainte, cititorul își va aminti asta când, în relațiile lui cu ceilalți oameni și cu Viața în general, va apărea impresia că: „Prin ceea ce a spus sau făcut celălalt mi-a produs suferință” și acea suferință va fi trăită la modul cel mai deplin posibil, realitatea va fi recunoscută ca infinit armonioasă pe zi ce trece.
Odată ce apare disponibilitatea spre trăirea deplină a emoțiilor cum ar fi frică, vină, rușine și altele, acestea vor apărea, vor fi trăite deplin și astfel consumate, iar armonia va fi din ce în ce mai mare. Fără control, fără dorință de blocare și spunând un metaforic „Bine ai venit!” fiecărei emoții, oricine poate face un pas semnificativ spre o stare de sănătate din toate punctele de vedere.
Emoțiile apar ca să fie trăite, așa că trăiește-le!
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu