Traseul evoluției, care are loc impersonal și este susținut de către câmpul Conștiinței însuși, este unul care în concret se îndreaptă înspre diverse manifestări. Tot ceea ce apare în existență susține evoluția. Fiindcă funcția de care este capabilă Conștiința este aceea de a selecta potențialele cele mai potrivite din non-manifestat spre a deveni manifeste. Practic orice devine manifest, de fapt, susține în esență evoluția singurei Conștiințe care suntem noi cu toții dincolo de formă și aparențe.
Dacă acest proces evolutiv este experimentat de umanitate în general la o anumită viteză și într-un anumit ritm, pentru studentul spiritual lucrurile stau puțin diferit.
Nu puține sunt cazurile sau situațiile în care studentul spiritual experimentează salturi spontane în Conștiință. Iar aceste salturi, dacă ar fi urmărit viteza medie, ar fi avut loc pe durata mai multor întrupări. Dar de fapt, dat fiind interesul și deschiderea sinceră înspre spiritualitate, aceste salturi sunt experimentate pe durata aceleași întrupări.
Este esențial de înțeles și acceptat aici că, neexistând niciun ego care să facă și să dreagă, totul apare spontan și impersonal. Iar progresul sau saltul în Conștiință nu este niciodată un rezultat al eforturilor personale. Ci este de fiecare dată un dar din partea Divinului pentru care merită să fim recunoscători. Smerenia este un bun companion pe cale. Pe când mândria, este o capcană foarte des întâlnită chiar și în rândul marilor maeștri ai umanității. Experimentând un anumit grad de popularitate, date fiind adulațiile din partea discipolilor și ridicarea în slăvi, se cade în capcana de asumare a meritelor pentru putere și rezultate. Iar odată cu asta vine și decăderea. Există nenumărate exemple.
În cadrul acestui proces impersonal evolutiv, se poate observa în mod ciclic cum apare un anumit fenomen. Iar senzația este aceea că, mai devreme sau mai târziu, atunci când este infinit armonios fenomenul sau invitația se va prezenta iar și iar.
Un Fenomen Care Apare Ciclic
Iar fenomenul la care face referire articolul, așa cum reiese și din titlu, este cel al poziționalităților. Pentru ca evoluția să poată avea loc, poziționalitățile de orice fel se cer date pe rând la o parte. Iar o poziționalitate este pur și simplu un gând în raport cu care se experimentează atașament. Și asta indiferent de natura sau vibrația acelui gând. Pur și simplu, orice gând de care cineva este atașat, se transformă în poziționalitate. Adică devine fix. De unde s-a prezentat în existență pentru a i se putea experimenta efemerul, un gând se transformă în poziționalitate prin fixare. Prin atașamentul pe care ego-ul îl exercită față de acel gând specific.
Fiecare poziționalitate este asemeni unei frâne de mână care este trasă. Vehiculul s-ar putea să se miște și cu frâna de mână trasă, dar foarte încet, greu și cu foarte multă fricțiune. Atunci când este eliberată frâna de mână, sau poziționalitatea este cedată, vehiculul prinde viteză.
De aceea, drumul pe care studentul spiritual îl alege este inevitabil unul de cedare pe rând a câtor mai multe poziționalități. Și asta indiferent dacă procesul este conștientizat sau nu. Și indiferent dacă procesul este numit „eliberare de poziționalități”, este numit oricum altcumva, sau pur și simplu nu i se atribuie nicio etichetă sau denumire. De fiecare dată procesul este același.
Și asta pentru că iluminarea care reprezintă de fapt intenția studentului spiritual este sinonimă cu Pacea. Iar pacea poate fi cu adevărat trăită numai atunci când foarte multe din poziționalitățile comune au fost cedate, eliberate, li s-a permis ca pur și simplu să curgă în numele Adevărului și Iubirii.
Cum Le Dăm Voie Poziționalităților Să Curgă
Subiectul a mai fost abordat și cu alte ocazii în articolele de pe Fii Împlinit. Prezentul text se concentrează însă pe o sugestie sau recomandare simplă și foarte ușor atât de înțeles cât și de aplicat.
Cititorul este invitat să observe cu predilecție două fenomene:
1. Fiecare situație în care simte impulsul de a apăra ceva. Și asta indiferent dacă este vorba de un concept, idee, principiu, părere, persoană sau orice altceva. De fiecare dată când simțim impulsul să aparăm ceva, acel ceva este de fapt, de fiecare dată, o poziție. Poziționalitatea conține în ea însăși deja toate predispozițiile spre a fi apărată. Ne putem imagina o cetate. Orice astfel de cetate are și niște ziduri de apărare mai mici sau mai mari. Exact la fel e și cu poziționalitatea. Prin urmare, dacă simțim impulsul să apărăm ceva, de fiecare dată este vorba de o poziționalitate. Și…
2. Fiecare situație în care este declanșat un impuls emoțional. Și asta pentru că poziționalitățile de orice fel stau la baza declanșării răspunsul emoțional. De cele mai multe ori, atunci când este experimentată depresia de exemplu, este vorba de o pădure de poziționalități care o întrețin. Când sunt experimentate însă episoade de tristețe, neliniște, regret, frică și multe altele, de fiecare dată în spate este o poziționalitate. Iar dacă ne vom da voie cât mai des să trăim ceea ce este așa cum este și să permitem tuturor manifestărilor care apar în Conștiință să fie ceea ce sunt, poziționalitățile vor curge. „Cetățile” fixe din minte își vor pierde zidurile de apărare, iar odată cu asta, evoluția va fi experimentată lin și armonios.
***
Există multiple abordări atunci când vine vorba de poziționalități. Dacă însă urmărim emoțiile și impulsul de a apăra ceva, vom putea identifica deja suficiente poziționalități. Tot ce ne mai rămâne este să le cedăm cu deschidere direct Divinului în numele Adevărului și al Iubirii.
Fiecare poziționalitate cedată, ne apropie de noi înșine. Și așa cum a mai fost spus și mai sus în articol, indiferent dacă procesul este numit ca fiind „cedarea poziționalităților” sau este numit altfel, și indiferent dacă este experimentat conștient sau inconștient, atunci când vine vorba de evoluție spirituală, fenomenul este fix același de fiecare dată.
Există poziționalități peste poziționalități, prin a căror cedare ne dăm voie să ne întoarcem la esență, la Conștiință, la punctul zero din care am plecat și în care ne vom întoarce. Pacea, liniștea, iubirea, armonia și sănătatea sunt chiar aici și chiar ACUM. Doar că un văl de poziționalități le blochează recunoașterea. Dând vălul la o parte, ne dăm voie să intrăm în contact cu infinitul care suntem noi înșine.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
