Lumina Conștiinței reprezintă substratul fundamental a tot ceea ce înseamnă viață. Numai că, de multe ori, această lumină este blocată de tot felul de programe gunoi, energii stagnante, frici și multe altele.
Intenția acestui material este aceea de a scoate în evidență câteva dintre cele mai des întâlnite temeri care blochează radierea armonioasă a acestei lumini care se află în interiorul oamenilor.
Un articol precum acesta nu poate decât să invite și să „indice înspre”. Procesul efectiv de cedare acestor temeri sau frici pleacă dintr-o intenționalitate și deschidere sinceră în această direcție.
Prezentul text este doar o unealtă ajutătoare. Totuși, de multe ori, se poate ca doar lectura să aibă efect de armonizare. Pentru ca un astfel de efect să poată fi experimentat, merită să fie avute în vedere câteva aspecte:
1. Renunțarea pe cât posibil la orice poziție defensivă.
Acest text nu apare în existență pentru a susține sau apăra un punct de vedere. El este pur și simplu ceea ce este. Singura intenție este aceea de a susține armonizarea și îndepărtarea blocajelor. O poziție defensivă nu va face altceva decât să întărească ego-ul. Pe când o poziție deschisă, o poziție a acceptării poate starta procesul de eliberare a energiilor blocante în numele Iubirii.
2. Acceptarea mecanismului recontextualizării.
Ce presupune de fapt acest mecanism? El indică înspre faptul că și simpla lectură a unui text sau a unei cărți poate conduce spontan la evoluție. Asta fără să fie făcut neapărat și ceva exerciții practice într-o anumită direcție. De ce? Fiindcă se pune recontextualizarea în mișcare.
S-ar putea ca ajunși în acest punct, să nu fie încă totuși clar ce anume înseamnă această recontextualizare. Așa că va fi oferit un exemplu simplu. Să zicem că cineva este foarte prins în dualitate. Numai că citește ceva undeva, scris foarte clar și simplu. Iar citind, pare acum evident că dualitatea este o iluzie. O iluzie crezută de toată lumea și foarte populară, dar totuși o iluzie. Numai citind, a avut loc o recontextualizare. Mai apoi, totul va tinde spre armonizare în realitatea subiectivă fiindcă a intervenit o apropiere de adevăr.
3. Deschiderea înspre o stare de prezență în timpul lecturii.
Să fim cât mai prezenți și conectați la esența a ceea ce suntem, este o recomandare cu aplicabilitate generală. Fiindcă oricum prezentul este singurul timp care există în non-liniaritate. Este mintea liniară, cea care imaginează secvențialul trecutului, prezentului și viitorului. Totul are loc în simultaneitate. Iar cu cât mai prezent își dă voie cititorul să fie, cu atât lectura poate susține mai mult armonizarea.
Cele trei puncte de mai sus, sunt doar o mică paranteză. S-a simțit ca necesară această paranteză, pentru ca parcurgerea acestui articol și a oricărui alt articol de pe blog, să fie una cât mai utilă, plăcută și eficientă.
În continuare, vor fi enumerate cele mai comune frici care blochează acum radierea liberă a luminii interioare. Invitația fiind desigur aceea de a fi găsită disponibilitatea pentru ca aceste frici/temeri să fie cedate și eliberate.
1. Frica de ce vor spune ceilalți
Această frică derivă din unul din programele gunoi de bază prezente în mintea colectivă. Iar acest program are de-a face cu nevoia sau dorința de a apăra o anumită imagine. Acea imagine pe care umanitatea se străduie atât de tare să o apare nu este de fapt decât ego-ul. Iar orice angrenare conștientă pe un drum al evoluției spirituale, nu este de fapt altceva decât o invitație înspre a șterge ego-ul sau a-l recunoaște drept iluzie.
Totul pleacă în mod fundamental de la Intenție. Intenția fiind și cea care dă nivelul de Conștiință experimentat. Iar de această „frică de ce vor spune ceilalți” se poate scăpa destul de ușor dacă omul își dă voie să se întrebe sincer: „Care este cu sinceritate Intenția?”
Atât timp cât Intenția aleasă sincer este Iubirea și Adevărul, atunci Iubirea și Adevărul vor fi experimentate. Chiar dacă în primă fază va părea cu totul altceva. De fapt e ca atunci când se face curățenie. Pentru a face curat în casă, pare inițial că totul este întors cu fundul în sus. În primă fază, când cineva se apucă de curățenie pare că face dezordine. Dar rezultatul va fi totuși curățenia. La fel, atunci când Intenția este Iubirea, în primă fază poate părea că este experimentat contrariul. Contrariul este de fapt o fantasmă. Iar dacă intenția sinceră și curată este Iubirea, potențialele devenite actuale vor curge inevitabil înspre armonie și iubire.
2. Frica de a nu fi acceptat
Programul din mentalul colectiv care se află la bază acestei frici ține de iluzia separării. Pe un anumit nivel, fiecare om simte de fapt că este UNA cu toți ceilalți oameni și cu întreaga Viață. Numai că aparențele de suprafață care sunt experimentate în planul în care ne aflăm, fac ca lucrurile să pară cu totul altfel. Fiindcă de fapt Spiritul tânjește după a simți din nou unitatea, și simte, uneori pe un nivel profund și non-verbalizat, că ar vrea să trăiască și conștientizeze din nou unitatea. De aceea apare pe un nivel mai de suprafață, această frică de lipsă a acceptării.
Și în numele acestei frici, se întâmplă de foarte multe ori ca oamenii să calce pe Adevărul și Iubirea care tinde să radieze liber din interior lor. Iar călcând pe acestea, ajung să nu facă sau să nu spună anumite lucruri tocmai dintr-o dorință de a proteja această falsă impresie a unei false acceptări primite dintr-un exterior imaginat.
Adevărul este însă acela că acceptarea apare tocmai atunci când ne dăm voie să fim ceea ce suntem și îi dăm voie luminii să curgă liber. De fapt orice încercare de a manipula în vreun fel lumina, este o încercare sortită eșecului. Acceptarea vine din autenticitate și nu din înăbușirea esenței a ceea ce suntem pentru a apăra o aparență a ego-ului.
***
Mesajul acestui articol este așadar acela că stă în puterea noastră, și este pur și simplu o alegere, să ne dăm voie să radiem esența a ceea ce suntem. Să ne dăm voie să nu mai blocăm lumina, ci să îi permitem să curgă.
Pe lângă cele două frici evidențiate de articol, mai există o sumedenie. Dar, mai relevant decât a ști care sunt toate aceste frici, este să ne dăm voie să fim ceea ce suntem.
Să cedăm așadar frica de ce vor spune ceilalți și frica de a nu fi acceptați. Iar această cedare ne va apropia de esența a ceea ce suntem. Adică ne va apropia de Adevăr și Iubire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
