Intenția din spatele scrierii acestui text este aceea de a spune adevărul. Iar adevărul despre care vorbește prezentul articol nu este un adevăr absolut. Asta pentru că așa ceva nici măcar nu există. Textul citit acum vorbește despre un adevăr echivalent cu iubirea și lumina Divinului radiind înspre existență. Adevărul nu poate fi niciodată altfel decât subiectiv și dependent de context. Cu toate acestea, a spune adevărul și a te alinia adevărului este un pas fundamental în evoluția singurei Conștiințe care există în acest plan.

Oamenii sunt adânciți în visare, prinși în traume și prizonierii unor credințe care le spun despre ei înșiși că ar fi trupul fizic sau că ar fi mintea. Chiar dacă această adâncire în visare este aproape omniprezentă, în orice ființă există capacitatea ca instantaneu să realizeze esența a ceea ce este.

Chiar dacă visarea inconștientă este prezentă aproape peste tot, nu este deloc necesar ca visul să continue să fie experimentat inconștient. Asta pentru că visarea inconștientă este sursa suferinței, și nimeni nu are obligația să sufere. Orice scânteie de dumnezeire se poate recunoaște ca atare și poate experimenta beatitudine, împlinire și pace.

Doar pentru a aduce mai multă claritate acolo unde ego-ul și mintea limitată vor tinde să răstălmăcească și denatureze mesajul, cele câteva idei principale ce urmează a fi transmise, vor fi împărtășite sub forma unei liste:

1. Nu Există Cu Adevărat Niciun „Eu” Individual

Viața este, curge, și nu poate fi distrusă. Depărtarea de adevărul iubirii începe cu „eu”. Când iluzia propusă de formă este crezută, falsitatea separării își face simțită prezența.

Ceea ce este citit acum, e într-adevăr un text. Însă acest text nu este scris de către un „mine”, la fel cum nici nu este citit de către un „tine”. Textul apare în existență ca o aducere de potențial în actualitate. Iar această aducere de potențial în actualitate este observată de către singura Conștiință, spre evoluție.

Tot ceea ce este experimentat are la bază o intenție. Unitatea este o caracteristică de bază a Universului. Orice separare între un „mine” și un „tine” sau între un „eu” și un „tu” nu este decât o iluzie. Când visul este văzut drept ceea ce este, adică un film care rulează prin el însuși, iluzia separării dispare, iar tot ceea ce rămâne este conștientizarea radicală a faptului că „tu” nu ai existat niciodată, dar cu toate acestea ai existat dintotdeauna drept Contextul care conferă acestui plan posibilitatea de a fi ceea ce este.

Ceea ce se numește ego, în ciuda tuturor aparențelor, este mai degrabă tot o moștenire colectivă și nu ceva individual. În mod fundamental ego-ul reflectă o absență și nu o prezență. Fiind o iluzie, este o absență, dar tot fiindcă este o iluzie, perpetuează amăgirea, suferința și boala prezente în acest plan.

Trezirea din visare apare prin conștientizarea faptului că tot ceea ce există este unitatea Conștiinței. Orice formă de separare sau individualizare nu este decât un aspect iluzoriu care doar pare adevărat. Realitatea ultimă nu poate fi înțeleasă de către minte sau de către trup, fiindcă esența se află dincolo de acestea.

2. Gândurile, Acțiunile Și Deciziile Apar Spontan În Existență

Ego-ul s-ar putea să intervină acum și să spună: „Păi cum?! Nu eu aleg ce să gândesc?! Nu eu aleg gândurile pe care îmi concentrez atenția, acțiunile pe care le întreprind și deciziile pe care le iau?”.

Răspunsul la toate aceste nedumeriri reiese deja clar din primul punct discutat în articol.

Nu există niciun „eu”.

Iar dacă nu există, cum ar putea acel „eu” să aleagă acțiunile, deciziile și gândurile?

Toate acestea apar spontan în existență, iar cineva se poate considera cel mult observatorul sau martorul tuturor acestora. În realitate, chiar și o identificare ca fiind observatorul este falsă fiindcă toate acestea sunt experimentate în interiorul Conștiinței însăși. Conștiința care este echivalentă cu lumina, adevărul și viața. Conștiința și viața sunt, fiindcă totul este așa cum este. Existența nu are nevoie de adjective sau etichetări.

Nu există niciun „ceva” cauzând un „altceva” fiindcă ceea ce se numește cauză și efect reflectă o perspectivă liniară asupra lumii și Universului în ansamblul său. În realitate, totul apare în existență drept potențial adus în actualitate prin puterea intenției. Adevărul nu poate fi deținut. Adevărul este. Iar atunci când iluzia este recunoscută drept iluzie, adevărul iese luminos la iveală.

Intenționalitatea este cea care dă experiența de viață. Esența existenței este Conștiința. Gândurile, acțiunile și deciziile apar în interiorul Conștiinței înseși ca un mecanism încorporat în existență.

3. Tot Ceea Ce Este Experimentat Se Primește În Dar

Viața însăși este un dar din partea Divinului. Și în ciuda aparenței sugerate de către ego, cum că ar exista un „eu” care face și drege, de fapt tot ceea ce este experimentat este dăruit de către Divin.

De aceea o intenționalitate de deschidere înspre „a primi” armonizează semnificativ experiența de viață.

Nu există nici „eu” nici „alții”. Nu există niciun acționator în spatele acțiunilor, niciun decident în spatele deciziilor și niciun gânditor în spatele gândurilor. Experiența de viață în ansamblul său este un dar.

Eliberare de karma negativă și acumularea de karmă pozitivă este și acesta un proces încorporat în existență și este declanșat de intenționalitate de a face bine și de a fi bun.

Perspectiva eliberatoare este aceea în care se înțelege faptul că tot ceea ce se cere a fi experimentat este conștientizarea iluziei drept iluzie. Această conștientizare poate fi asemuită ridicării un văl de nori de pe cer. Atunci când norii dispar, soarele strălucește. Soarele a fost dintotdeauna acolo, doar că nu era vizibil.

La fel este și cu experiența de viață. Adevărul, lumina și iubirea sunt și au fost dintotdeauna aici și acum. Imposibilitatea de a fi văzute, conștientizate și trăite derivă din iluzie. Renunțarea la iluzia separării, la iluzia că ar exista un gânditor în spatele gândurilor, un acționator în spatele acțiunilor și un decident în spatele deciziilor și la iluzia că lupta individuală aduce succesul și fericirea, vor face ca iubirea să radieze prin ea însăși. O viață închinată Divinului și trăită dincolo de iluzie este o viață împlinită și în pace. Aceasta este o posibilitate a momentului prezent.

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu