Fotografie de Kim Seng
Și tu ești parte din Dumnezeu. Și tot ceea ce te înconjoară. Nu există niciun loc înspre care să poți indica fără a indica spre Dumnezeu. Imaginează-ți că Dumnezeu ar fi o balenă, iar tu asemeni lui Iona(vezi povestea biblică) trăiești în interiorul balenei. Fiind acolo în interior, tu ai putea indica înspre hai să zicem inima balenei, sau înspre ficatul balenei, dar indiferent înspre ce ai indica, niciodată nu vei putea arăta altceva decât balena. Indiferent de locul înspre care îți îndrepți degetul, tu vei indica negreșit înspre balenă.
Ocupi un loc în acest Univers. Te afli undeva în interiorul „balenei” numită Univers. Înspre orice ți-ai îndrepta degetul, vei indica negreșit înspre Univers. Iar Universul în totalitatea sa este Dumnezeu. Iar dacă multi-universurile există, Dumnezeu este suma tuturor acestor universuri. Dumnezeu este Totalitatea de care ești înconjurat. Fără nicio omisiune.
Oriunde îți îndrepți privirea îl vezi pe Dumnezeu. Bineînțeles, asta dacă nu te limitezi la a vedea oameni, pietre, copaci etc. Imaginează-ți un Iona aflat în interiorul balenei, dar cu memoria complet ștearsă. Astfel, el nu ar mai ști că se află în interiorul unei balene, și nici măcar nu ar mai ști ce este aceea o balenă. Să spunem că s-ar plimba prin interiorul balenei dând nume organelor interne ale acesteia. La final, acesta ar fi universul său.
Asemeni unui Iona cu memoria ștearsă ești și tu de fiecare dată când uiți că tu de fapt ești în interiorul lui Dumnezeu. Însă Iona era un intrus. Balenele nu se nasc cu oameni în interiorul lor. Dumnezeu însă are dintotdeauna oameni în interiorul său. Tu nu ești un intrus, ci ești acasă. Iar atunci când recunoști asta, recunoști de fapt Sursa Supremă, infinită, abundentă și nelimitată din care faci parte.
Iar atât timp cât tu o să consideri că Dumnezeu este o entitate separată de tine undeva în cer sau mai știu eu unde, nu îți vei recunoaște infinitul, abundența și energia nelimitată din tine. Totul pare absurd când nu îl înțelegi pe Dumnezeu. Contradicțiile apar la fiecare pas chiar și atunci când uiți acest adevăr pentru câteva clipe, ore sau zile. Și spun asta din proprie experiență. Chiar dacă știu că mă aflu în Dumnezeu, mi se mai întâmplă să uit pentru o perioadă de timp. Reconectarea vibrațională sau „aducerea aminte” îmi dă o stare pe care cu greu aș putea-o descrie în cuvinte. Conștiința apartenenței tale la Dumnezeu îți satisface instantaneu toate nevoile sau mai clar spus te face lipsit de nevoi. Pentru că tu ești deja întreg!
Prin paralela Iona-Balenă, tu-Dumnezeu am fost cât de clar pot fi eu în acest moment referitor la relația în care tu te afli cu Dumnezeu. Nu contează dacă ești sau nu conștient de natura relației. Indiferent de acest aspect, tu ești în Dumnezeu și nu poți fi niciodată în afara Lui.
În timp ce scriam mi-am amintit de modul în care se contrazic religiile tocmai din lipsă de conștiență. Și o să le iau pe 3 cele mai mari dintre ele și o să fiu cât mai clar și concis cu putință. Fiecare dintre marile religii afirmă același adevăr, dar nu îl înțeleg.
Creștinism, Budism, Islam
Te rog să păstrezi în minte cele citite până acum și în special paralela Iona-Balenă, tu-Dumnezeu. Iar acum hai să facem o trecere scurtă prin fiecare dintre religiile mai sus menționate.
Creștinismul spune că Iisus este fiul lui Dumnezeu. În același timp Iisus este Însuși Dumnezeu. Perfect, dacă fiecare atom din tine crede asta cel mai probabil te poți numi creștin. Mai sunt și alte câteva lucruri, dar le consider formalități. Crezul esențial al creștinismului nu contrazice adevărul despre Dumnezeu. Iisus este fiul lui Dumnezeu așa cum și tu ești fiul lui Dumnezeu. Iisus este Însuși Dumnezeu, așa cum și tu ești Însuși Dumnezeu. Dacă este prea mult pentru tine, îți dau și un citat din biblie care are capacitatea de a te ajuta să percepi adevărul: „Dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Preaînalt” – Psalmul 81-6. Dumnezeu este totalitatea de care ești înconjurat, iar tu te afli în interiorul Său. Te poți numi fiu al acestuia. Imaginează-ți că una dintre globulele tale roșii, după ce este produsă de măduva roșie osoasă devine conștientă că face parte din tine. Ea se apucă să le povestească celorlalte globule roșii din organismul tău că ea este o fiică a ta. Și are perfectă dreptate. Exact asta a vrut să spună și Iisus când a spus că este fiul lui Dumnezeu. Gândește-te puțin la relația Iona-Balenă, tu-Dumnezeu, „globulă roșie”-tu, Iisus-Dumnezeu. Ceea ce vreau să îți transmit este că toate aceste relații sunt echivalente.
Budismul spune că nu există Dumnezeu. Știu că budismul nu este considerată religie ci o filosofie, dar odată ce ai temple și există venerație în mod organizat eu zic că te califici la a fi religie. Și așa cum spuneam, budismul nu afirmă existența unui Dumnezeu. Asta pentru că și Buddha la fel ca și Iisus a înțeles adevărul fundamental. Dumnezeu nu există ca o entitate exterioară nouă. Noi suntem în Dumnezeu, iar Dumnezeu este tot ceea ce este. Diferă modul în care același adevăr este rostit. Atunci când Iisus sau Buddha au ajuns la realizare au înțeles în ei înșiși adevărul. Profunzimea nu poate fi însă niciodată reflectată prin cuvinte. Cuvintele nu pot transmite decât o parte din vibrația energiei reale. Și astfel aceste prime două religii par foarte diferite. În realitate însă atât Iisus cât și Buddha au înțeles același lucru. Diferența este că l-au pus altfel în cuvinte. Atunci când vei conștientiza însă că Dumnezeu este tot și tu te afli în El, contradicția se va evapora de la sine. Ceea ce sper eu că am reușit, este să te fac să înțelegi un pic mai mult această non-contradicție.
Islamul nu ar fi atât de „supărat” pe creștinism dacă ar înțelege la rândul său că Dumnezeu de fapt este universalitatea, iar noi suntem în interiorul Lui. Islamul se diferențiază clar de creștinism, fiind o religie strict monoteistă. Există un singur Dumnezeu, iar acesta nu poate avea fii. Dacă Islamul ar înțelege cu adevărat cine este Dumnezeu, atunci nu l-ar mai considera o entitate care se află undeva prin cer sau mai știu eu pe unde și despre care creștinii consideră că se reproduce. În altă ordine de idei, nici monoteismul strict al islamului nu contrazice adevărul despre Dumnezeu. Dumnezeu este Unul și este tot ceea ce este.
Și aș putea continua așa făcând referire și la cea de-a patra mare religie și anume iudaismul, dar o să te invit pe tine să faci de unul singur acest exercițiu. Ceea ce vreau eu să îți transmit este că atunci când îl înțelegi pe Dumnezeu în profunzime toate contradicțiile dispar. Pacea, armonia și iubirea infinită îți vor fi alături. Atât timp cât, bineînțeles, nu te depărtezi conștient sau inconștient de adevăr.
În cele ce urmează o să tratez punctual și cele trei caracteristici celebre ale lui Dumnezeu.
Omniscient, Omnipotent, Omniprezent
Te invit din nou să păstrezi în minte paralelele Iona-Balenă, tu-Dumnezeu, „globulă roșie”-tu, Iisus-Dumnezeu. Acceptă-le echivalența în timp ce citești rândurile care urmează.
Așadar, Dumnezeu este:
Omniscient ceea ce înseamnă că Dumnezeu are calitatea de a cunoaște toate lucrurile în același timp; cunoaștere universală; cunoaștere nelimitată și infinită. Bineînțeles că Universul se cunoaște pe sine însuși în totalitate și în același timp. Deci omnisciența este respectată ba chiar vine ca o confirmare la adresa universalității lui Dumnezeu.
Omnipotent ceea ce înseamnă că Dumnezeu are calitatea de „a putea” orice. Desigur. Nu poți indica înspre nici un lucru care să nu fie făcut de Dumnezeu. Bineînțeles că acel lucru este făcut prin intermediul „celulelor” sale, dar privit din unghiul potrivit, orice este făcut de Înșuși Dumnezeu în interiorul Său.
Omniprezent ceea ce înseamnă că Dumnezeu are capacitatea de a fi peste tot în același timp. Păi ce mă strădui să afirm încă de la începutul articolului? Nu există nici un loc înspre care să poți indica, iar Dumnezeu să nu fie acolo. Dumnezeu este peste tot, iar tu ești în interiorul lui.
Iar ceea ce te invit să faci este să înglobezi acest adevăr prin trăire și nu pe cale logică. Logic vorbind, ai putea accepta universalitatea lui Dumnezeu. Important pentru tine este să simți și să trăiești această universalitate, iar mai apoi să faci în așa fel încât să te deconectezi cât mai rar de la trăirea adevărului și implicit de la sursa supremă, întregul din care faci parte, spiritul etern, iubirea infinită.
La final te las cu două desene și un gând:
Nu există un plan Dumnezeu, care a creat planul Univers, ci există un singur plan: Dumnezeu în care tu te afli în fiecare secundă a vieții tale și nu poți niciodată să ieși de acolo. Singura diferența este că poți fi sau nu conștient de asta. Este alegerea ta.
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să îi dai un share pe rețelele sociale, iar în secțiunea de comentarii te aștept cu orice fel de nelămuriri sau completări. Citesc fiecare comentariu și răspund acolo unde este cazul.
Cu drag,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
