Am scris și cu alte ocazii despre iluzia dualității. Și asta pentru că liniștea, pacea, armonia, iubirea nu pot fi găsite decât în afara acestei iluzii efemere. Am scris despre cum binele și răul nu există sau despre cum norocul și ghinionul nu există.
Odată ce înțelegi că dualitatea este o iluzie, un văl ți se ridică de pe ochi și înțelegi lumea exact așa cum este ea. Paradoxul este acela că ulterior te găsești în imposibilitatea de a ridica acest văl și de pe ochii celorlalți.
Spun că este un paradox pentru că de obicei în chestiunile care îți sunt clare îi poți clarifica ușor și pe ceilalți. Dacă tu știi că 1+1 fac 2, îți este ușor să explici asta chiar și unui copil. Einstein spunea că dacă nu poți explica ceva unui copil de șase ani, atunci nici tu nu ai înțeles.
Așa că astăzi am hotărât să fac un experiment. O să explic absența dualității în cel mai simplu mod posibil. Mai simplu de atât nu pot în acest moment, dar lucrez la asta 😀
Dualitate
Ideea mi-a venit când într-o zi, mergând pe bicicletă, am început să transpir foarte puternic datorită efortului pe care îl depuneam. Picăturile de transpirație mi se prelingeau pe nas și cădeau sfârâind pe asfaltul încins. Sau altfel spus în doar 3 cuvinte: urcam un deal. Eram pe bicicletă și urcam o pantă abruptă.
În acel moment mi-am amintit că și ieri și alaltăieri am mers cu bicicleta pe exact același traseu. La întoarcere, am parcurs aceeași porțiune de drum fără a pedala. Oare de ce? Pentru că la întoarcere, dealul se transforma instantaneu în vale.
Ajunși la acest punct al articolului, tu ai tot dreptul să izbucnești într-un râs isteric datorită absurdului și banalității situației. Toată lumea știe că dealul poate fi considerat vale atunci când îl cobori.
Da, toată lumea știe. Cu toate acestea, 99% dintre oameni refuză să accepte că dualitatea este o iluzie care alimentează nefericirea, tristețea și neîmplinirea din viața lor.
Exemplul pe care îl dau în acest articol este atât de simplu încât și un copil de 4 ani îl poate înțelege. Nu este nevoie de un copil de 6 ani așa cum spunea Einstein. Privește fotografia de mai jos:
Ce poți observa sunt două persoane pe bicicletă. Unul spune că urcă un deal, iar celălalt afirmă contrariul. Și totuși amândoi sunt în aproximativ același loc. Care dintre ei are dreptate? Ambii și niciunul.
Ai putea spune că ai de-a face cu un deal dacă urci, și poți spune că ai de-a face cu o vale când cobori. Ai putea face asta. Ai putea însă și din unghiul în care privești tu fotografia să spui că ai de-a face cu o formă de relief. Nu știi dacă este deal sau vale. Tot ce știi este că privești la o formă de relief. Ea nu este deal sau vale intrisec. Depinde.
Iar asta echivalează în spiritualitate cu conștientizarea Întregului și rezolvarea a 90% dintre „problemele” pe care tu le ai acum indiferent de natura lor.
Forma de relief este o formă de relief. Nimic mai mult. La fel cum evenimentele din viața ta doar sunt. Ele nu sunt bune sau rele, ci sunt. La fel cum dacă ai câștigat la loto, nu înseamnă că ai fost norocos, ci înseamnă că ai câștigat la loto. La fel cum viața nu este grea sau ușoară, frumoasă sau urâtă, tristă sau veselă. Viața doar este. Acesta este singurul lucru pe care îl poți spune fără a greși. Viața este.
Invitație de final
Ai văzut mai sus cum cei doi bicicliști se contraziceau în afirmațiile lor făcând referire la un același aspect al realității. Forma de relief doar este. Afirmându-i existența te afli în adevăr. Dacă transformi forma de relief într-un deal sau într-o vale te afli în minciună și ratezi implicit splendoarea Întregului din care și tu faci parte.
Ce te invit eu este să privești mai des înspre formele de relief din viața ta! Conștientizează forma de relief și nu îi reduce splendoarea făcând-o deal sau vale, bună sau rea, norocoasă sau ghinionistă etc.
Măcar încearcă. Viața doar este. Fii împlinit!
Cu recunoștință,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
