Intenția din spatele prezentului text este aceea de a adresa o invitație blândă înspre observare. Identificarea cu acționatorul acțiunilor și gânditorul gândurilor, conduce la atașament. Iar orice formă de atașament îndepărtează de Adevăr și predispune la suferință.
Studentul spiritual dedicat se întâlnește inevitabil cu invitația: „Recunoaște-te ca fiind observatorul.” Numai că structura iluzorie a ego-ului ne ține adesea departe de recunoașterea noastră ca fiind Câmpul Conștiinței.
Ego-ul blochează de multe ori invitația sau posibilitatea observatorului încercând să își explice logic fenomenele. Este însă esențial pentru studentul spiritual să se deschidă înspre a accepta că există fenomene care devin perfect clare prin logică, dar există și fenomene care devin perfect clare atunci când mintea este liniștită și nu are loc niciun fel de procesare mentală sau rulare de gânduri.
Metaforic vorbind, s-ar putea spune că există o claritate care pleacă din „a ști”, și mai există o claritate care pleacă din „a fi”. Iar una nu este mai bună decât cealaltă, ci pur și simplu sunt fenomene diferite care au loc în acest plan material în care ne aflăm. Atât doar că studentul spiritual este invitat să se deschidă în mod repetat înspre claritatea care derivă din „a fi”. Iar această deschidere derivă din disponibilitatea găsită în interior de a ne recunoaște drept Câmpul care observă și nu drept acționatorul care acționează sau drept gânditorul care gândește.
Adesea sunt primite întrebări pe e-mail care sunt formulate în termeni de: „Cosmin, care este părerea ta despre X? Simt că lucrurile îmi sunt neclare iar punctul tău de vedere s-ar putea să mă ajute și să îmi clarifice niște lucruri”
De când există acest blog, aproape toate întrebările adresate prin intermediul e-mailului au primit un răspuns. Însă atunci când întrebarea conține referiri la păreri și puncte de vedere, sunt necesare câteva precizări introductive.
Părerile, opiniile și judecățile blochează progresul spiritual. De aceea, orice student spiritual merită să știe că renunțarea la orice părere, judecată sau opinie merită să fie transformată într-o intenționalitate și disponibilitate constantă.
Progresul poate fi accelerat pe cale cu fiecare renunțare la o părere, opinie sau judecată. De aceea, invitația permanentă în orice situație în care un interes pentru spiritualitate este experimentat, este aceea de a ne da voie să identificăm toate părerile, opiniile sau judecățile. Iar după identificare să renunțăm pur și simplu la ele. De fiecare dată când ne surprindem rulând un „Părerea/Opinia mea este că…” putem să ne amintim că orice părere sau opinie de orice fel ne limitează accesul înspre conștientizare a ceea ce suntem în mod fundamental. Iar orice student spiritual, caută de fapt fix această conexiune cu el însuși. Un „el însuși” care nu este ego-ul, ci, în adâncul Ființei se simte foarte clar faptul că acel „el însuși” este de fapt chiar Conștiința, este de fapt chiar Câmpul Infinit de Iubire.
Putem vedea fiecare părere sau opinie drept un lacăt pus pe ușa care, odată deschisă, ne arată infinitul de lumină care oricum suntem, dar am uitat.
Iar pentru ca lucrurile să fie puțin mai clare, în continuare se va detalia care este diferența dintre o părere sau opinie și un gând observat.
Atunci când în realitatea subiectivă apare o invitație de genul: „Ce zici despre X?”, până ca un răspuns să fie oferit, pot există două Intenționalități în spate. Una dintre Intenționalități întărește ego-ul, iar cealaltă ne apropie de contactul cu esența a ceea ce suntem. În cazul celei de-a doua intenționalități ne dăm voie să ne recunoaștem ca ceva mai mult decât un trup fizic sau un ego. Ne deschidem înspre a accepta măcar că noi suntem un Câmp Infinit, chiar dacă poate în acest moment nu simțim deloc asta.
Intenționalitatea care întărește ego-ul se leagă de păreri, opinii sau judecăți. Ce este specific părerilor și opiniilor este că de fiecare dată sunt „ale mele”. Prin urmare, dacă sunt „ale mele” ele necesită apărate, și ne predispun imediat și înspre credința într-o falsă ierarhie a importanței. Fiindcă dacă opinia X este „a mea” ea tinde imediat spre a fi comparată cu opinia Y care este „a ta”. Și de obicei ego-ul își dorește ca „opinia mea” să fie mai bine văzută decât „opinia ta”. De aici pleacă o sumedenie de disensiuni, tensiuni, suferință, îndepărtare de Adevăr și multe altele.
Intenționalitatea care ne apropie de esența a ceea ce suntem, sună mai mult precum: „Hai să observăm care sunt gândurile care apar pe ecranul mental când este auzită întrebarea <<Ce zici despre X?>>”. Cu accent pe faptul că gândurile sunt mai degrabă „niște gânduri” sau „aceste gânduri” și nu sunt „gândurile mele” sau „opiniile/părerile mele”.
A ne da voie să ne deschidem înspre o astfel de intenționalitate a observării susține progresul spiritual mai mult decât mintea și logica își pot imagina.
Prin urmare, studentului spiritual dedicat i se recomandă să cedeze treptat toate opiniile, părerile sau judecățile. Prin asta, una din pietrele de temelie ale iluziei ego-ului este slăbită, iar noi ne apropiem inevitabil de esență. Asta pentru că Lumina Conștiința radiază chiar acum în interiorul nostru. Numai că uneori razele sale nu pot curge liber tocmai fiindcă sunt blocate de păreri/opinii sau judecăți. Să ne dăm voie să observăm mai degrabă gândurile, decât să le considerăm „ale noastre”, iar acest exercițiu sau practică simplă se va dovedi de un real folos pe calea spre noi înșine.
Pe scurt, părerea despre ceva poate fi văzută drept adoptarea unei poziții personale. Opiniile sunt un soi de păreri intărite prin repetiție. Iar judecățile se bazează foarte mult pe comparație. Ego-ul văzându-se fie inferior fie superior unui alt individ, persoană sau fenomen.
Așadar, recomandarea cu care vine prezentul articol este una cât se poate de simplă. Să ne dăm voie să observăm de fiecare dată când apare la nivel mental vreo opinie, judecată sau părere și să o cedăm pur și simplu, renunțând la atașamentul din spate. Ne putem deschide înspre a intenționa să observăm fluxul mental care apare fără a-l considera al nostru. Iar persistând pe această cale vom observa cum toate mașinațiunile iluziei ego-ului sunt din ce în ce mai slăbite, iar noi suntem din ce în ce mai aproape de noi înșine și de recunoașterea noastră ca fiind Câmpul Conștiinței și nu un trup fizic limitat sau un ego.
Observarea este una dintre cheile de bază pentru orice student spiritual dedicat.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
