Îmi place că ideea de a fi vegan pare să mă ajute prin ea însăși în a mânca numai proaspăt gătit. Visam de mai mulți ani la a-mi prepara pe loc mâncarea. Iar astăzi am constatat că în ultimele zile s-a cam întâmplat. Este drept că investesc ceva mai mult timp în a prepara mâncare comparat cu perioada în care eram vegetarian, dar mi se pare că este o investiție care merită făcută.
Dimineața îmi fac un suc de fructe în blender. Am fost astăzi la piață și mi-am luat și niște urzici ca să adaug pe lângă fructe. Ar fi ciudat să prepar acest suc cu mai multe ore înainte sau să îl prepar de cu seară și să îl consum dimineața. S-ar și oxida și și-ar pierde din proprietăți. Iar pe lângă asta, îmi ia doar 5 minute să pun fructele în blender. Acesta fiind micul dejun, îl consum de fiecare dată proaspăt gătit. Beau în fiecare dimineață aproximativ 2 litri de suc.
Mai apoi, pentru salata de seară se aplică aceeași idee ca și în cazul sucului de fructe. Ar fi ciudat să nu mi-o prepar pe loc. Nimic nu se compară cu o salată proaspăt gătită.
La prânz este singurul moment din zi în care aș mai putea trișa și să mănânc ceva deja preparat, dar în ultimele zile nu s-a prea întâmplat. Iar asta mă bucură.
Ce Am Mâncat?
Înainte de a-ți spune ce mi-am preparat efectiv, vreau să îți aduc la cunoștință un lucru care m-a surprins de la început și continuă să mă surprindă.
De când sunt vegan nu mai experimentez foame pe parcursul zilei. Când eram vegetarian, mi se mai întâmpla ca seara după 8 să simt o oarecare senzație de foame. Pur și simplu nu mai este cazul. Și nu mănânc mai mult ca înainte.
Revenind la felurile de mâncare, dimineața mi-am început-o cu un suc din sfeclă roșie, banane, 2 mere și o bucățică de ghimbir. Am adăugat apa alcalină, iar după ce blenderul și-a făcut treaba, am băut compoziția.
La amiază am curățat niște cartofi pe care i-am tăiat în două și i-am pus la fiert. I-am lăsat în clocot nu foarte mult, iar mai apoi i-am stors și i-am făcut la grill alături de niște felii de dovlecei și vinete. Peste feliile de dovlecei și vinete am adăugat puțin ulei și sare și am ras un morcov. Iar mai apoi am mâncat cartofii în combinație cu amestecul de dovlecei, vinete și morcov ras. Bun, de te lingi pe degete.
Iar seara mi-am făcut o salată în care am pus vreo 10 feluri de legume. Nu știu dacă îmi aduc aminte tot, dar a conținut cam așa: măsline feliate, boabe de soia și năut fierte, salată verde, spanac, ceapă verde, varză rasă, leurdă, ardei. A fost un deliciu extraordinar. Iar ca un detaliu, am constat că noul apartament în care stau este la doar 10 minute de mers pe jos de o piață foarte bogată în legume. Prin urmare, în lunile următoare salatele mele vor fi făcute din legume proaspăt cumpărate și gătite.
O Întrebare Esențială
După momentele de inconștiență emoțională(despre care am vorbit zilele trecute), simt cum am început să mă realiniez.
De departe, cel mai important lucru care m-a ajutat în a începe să îmi ascult din nou emoțiile, a fost o întrebare. Iar întrebarea pe care aleg să o împărtășesc cu tine astăzi sună în felul următor: „Eu ce ar trebui să fac în continuare?”. Și este adresată Întregului. Sau dacă vrei, o poți considera adresată lui Dumnezeu.
După ce adresez întrebarea, am observat că mă pot găsi în două posibile situații.
Fie mă simt inspirat înspre a face ceva anume, iar apucându-mă să fac simt bucurie. Simt emoții armonioase și mă simt plin de viață.
Fie continui să nu fiu inspirat înspre nicio activitate și încep să dau eu variante. Și fac asta până când o posibilă variantă la care mă gândesc îmi produce bucurie. Moment în care mă apuc de treabă.
Acum sper să nu deduci că eu mă plictisesc acasă și nu știu ce să fac, așa că mă tot întreb ce ar trebui să fac în continuare :)). Acum că am scris-o, o situație de acest gen mi se pare și foarte amuzantă.
În realitate experimentez este exact contrariul. Am foarte multă treabă. Însă am observat în timp că dacă nu permit sarcinilor de peste zi să plece dintr-o aliniere a mea cu Intenția Universală, le fac mai greu și consum energie în mod inutil.
Ce vreau să spun este că exact același sarcini făcute într-o ordine în armonie cu Universul le poți face în 4 ore, pe când dacă nu te lași ghidat îți pot lua 8 ore sau mai mult. Deci aceasta este diferența înspre care te invit să faci și tu pași în viața ta. Iar pașii îi faci prin interemediul întrebării „Eu ce ar trebui să fac în continuare?”
Desigur, te poți simți liber să adaptezi întrebarea. Poți să o faci să sune mai potrivit pentru tine. Însă te rog să te asiguri că îi păstrezi sensul.
Ce Să Fac Dacă Nu Primesc Răspuns?
Îmi vin în minte două vorbe populare ale căror autor nu îl cunosc. Prima dintre ele spune: „Important este ce scoți pe gură și nu ce bagi pe gură”. Iar a doua spune că „Dacă tu vorbești cu Dumnezeu înseamnă că te rogi, dar dacă el vorbește cu tine înseamnă că ai înebunit”.
Dincolo de alegerile mele alimentare și dincolo de ghidajul energetic despre care tot îți vorbesc, mie îmi par simpatice ambele citate.
Cred că felul în care gândești îți impactează viața cu mult mai mult decât felul în care mănânci. Însă referitor la dialogul cu Dumnezeu, dacă prin Dumnezeu înțelegi totalitatea de care ești înconjurat, atunci să știi că Acesta îți vorbește pe toate căile posibile. Ține numai de tine dacă îți dorești sau nu să îl asculți.
Închei acest articol cu o idee la care te invit să meditezi. Și ea spune așa: „De fiecare dată când emiți o cerere, ceea ce ai cerut îți este dăruit pe loc de către Energia Universală. Tot ce mai rămâne de făcut este ca tu să îți dai voie să primești”
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu