Articolul pe care tocmai l-ai deschis își propune să te ajute să relaționezi într-un mod mai plăcut cu familia și prietenii. Informația pe care urmează să o citești poate fi aplicată și în cazul altor persoane. Totuși, situațiile în care insiști să îți impui punctul de vedere au de obicei de a face cu prietenii și familia.
Este foarte probabil ca măcar o dată în viața ta să îi fi spus unui prieten ce ar fi bine pentru el. Chiar dacă nu te-a întrebat, tu te-ai gândit că știi cum e mai bine pentru că ai experimentat deja. Nu te-ai putut abține, sau poate nici nu te-ai gândit să te abții.
Din imensa ta bunătate l-ai ajutat pe om să privească realitatea așa cum trebuie.
Ce rost are să mai treacă și el prin ce-ai trecut tu, când tu îi poți oferi informația de-a gata?
Acum, dacă ești sincer și îți amintești, chiar dacă intenția ta a fost una de ajutorare, tot ceea ce ai obținut a fost lipsă de armonie, divergență sau ceartă.
Poate nu ți-ai explicat atunci de ce. După citirea articolului vei înțelege.
Fotografie de Filip Lachowschi
4 motive pentru care să nu încerci să îi schimbi pe cei de lângă tine
1. Pentru că oricum nu vei reuși
Schimbarea lor îi privește numai pe ei. Îți vei irosi timpul și energia încercând să îi schimbi. Oamenii nu trebuie schimbați, ci iubiți așa cum sunt. Asta îi va transforma, și nu încercarea ta de a le explica ce este bine și ce este rău.
Pentru acest punct am și o provocare pentru tine. Te rog să te gândești și să îmi dai un exemplu de o situație în care ai reușit să schimbi o persoană care nu își dorea asta, iar schimbarea să fi fost permanentă. Îți propun asta pentru că sunt un om deschis care își dorește mereu să învețe lucruri noi. Așa că, dacă tu ai reușit să schimbi pe cineva care nu își dorea respectiva schimbare, te rog să îmi povestești cum ai făcut asta într-un comentariu.
2. Vei crea lipsă de armonie
Eu vin și îți spun că nu este bine să fii prieten cu Gigel. Am fost eu prieten cu el și mi-a arătat ce fel de om este, așa că vreau să te ajut. Îți povestesc despre ce lucruri oribile mi-a făcut mie Gigel și îți amintesc în fiecare zi că nu ar trebui să îl mai ai ca prieten.
Tu totuși te înțelegi bine cu Gigel și îl consideri un om extraordinar. Nu ți-a greșit cu nimic niciodată, ba chiar te-a ajutat în diverse situații în care aveai nevoie.
Cum vei privi tu sugestia pe care eu ți-o ofer cu atât de mult drag?
Vei renunța probabil imediat la prietenia cu Gigel pentru că ți-am spus eu nu?
Bineînțeles că nu. Reacția ta, normală de altfel, va fi una de reticență. Iar dacă voi insista să îți tot amintesc ce trebuie tu să faci, probabil că vei renunța mai degrabă la prietenia cu mine. De fiecare dată când încerci să schimbi pe cineva cu forța, vei da naștere lipsei de armonie.
3. Singura persoană care se poate cu adevărat schimba ești tu
Persoana din fața ta nu este decât oglinda în care te poți vedea limpede. Dacă simți dorința să produci o anumită schimbare în cel de lângă tine, întreabă-te mai întâi dacă tu ești ceea ce pretinzi de la celălalt.
Dacă îți vei răspunde sincer, te vei opri din a mai încerca să schimbi ceva în jur și vei începe să schimbi ceva în tine.
4. Devii orgolios
Dacă tu ai tot insistat ca un anumit prieten sau un membru al familiei să facă o anumită schimbare, iar acesta te-a refuzat în mod repetat, știi ce urmează să faci? Renunți la a mai insista, dar de abia aștepți momentul în care îl vei putea taxa pentru că nu te-a ascultat, dovedind astfel că ai avut dreptate.
Știu asta pentru că și eu am făcut-o. Sunt recunoscător însă astăzi pentru că am înțeles că oamenii nu pot fi schimbați fără voia lor. Ba mai mult decât atât, fiecare dintre noi este o scânteie de dumnezeire.
Iubește-ți și respectă-ți prietenii pentru ceea ce sunt, și nu pentru ceea ce ai vrea tu să devină.
Dar ce să fac dacă eu știu sigur că greșește?
Crede-mă că îți este imposibil să știi tu sigur dacă cineva comite sau nu o greșeală. În această viață există alegeri și consecințe ale acestora. Tu nu poți ști dacă un lucru este bun sau rău. Asta pentru că binele și răul nu sunt absolute ci relative.
Așa că, atunci când tu ești de părere că o persoană alege să facă ceva în defavoarea ei, poți face următorul lucru: Atenționeaz-o. Spune-i pe un ton cât se poate de prietenesc că tu ai mai trecut prin așa ceva și bănuiești cam care ar fi consecințele alegerilor sale. Povestește-i cât mai mult despre experiența ta personală.
Ai grijă însă la două aspecte:
- Nu îi spune mai mult decât o dată.
- Amintește-i că alegerea este numai a sa, iar tu îl vei susține indiferent de ceea ce decide să facă.
Aceasta este atitudinea armonioasă pe care te invit să o adopți de astăzi înainte, iar dacă ți-a plăcut articolul dă-i un share pe rețelele sociale. Astfel, prietenii tăi vor citi și ei articolul, iar relația voastră va deveni una mai plăcută decât este deja.
La final închei cu o întrebare la care te rog să răspunzi în secțiunea de comentarii: „Tu ai reușit să schimbi vreodată pe cineva fără ca acesta să își dorească asta?”.
Cu drag,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
Gigel says
08/01/2014 at 03:20Pai de ce sa nu incerci sa ii schimbi pe ceilalti fara ca ei sa ti-o ceara? Pentru ca nimeni nu iti va cere niciodata sa il schimbi (in sensul de a-i modifica tu comportamentul) si pentru ca nimeni nu poate schimba pe nimeni niciodata. Schimbarea vine din interior, ca vrei tu, ca ai vointa sa o faci, ca intelegi necesitatea schimbarii respective sau ca iti este impusa de viata. Dar nimeni niciodata nu a schimbat pe altcineva, oricat de intelept sau rau ar fi, pentru ca e imposibil. O stie si copilul mic, ca poti sa il obligi sa faca ceva cu forta dar nu il poti schimba cu forta. Restul vorbelor, pasilor si sfaturilor sunt gratuite. In schimb ii poti cere cuiva sa isi schimbe comportamentul, pentru ca cel pe care il are nu va fi tolerat. De exemplu, poti cere cuiva sa nu mai minta, sau sa nu mai fure sau sa nu isi arunce sosetele pe jos. Si nu e vorba ca stii mai bine ca el ce e bine si ce e rau sau ca hotarasti in locul lui anumite lucruri, dar in comunitate, la serviciu, in familie poti impune reguli de comportament pentru o buna convietuire. E normal si firesc chiar sa fie asa.
In alta ordine de idei, de obicei nu fac afirmatii ad personam cand comentez ceea ce spun oamenii insa o sa fac o exceptie in cazul tau. Ceea ce iti spun nu ti-o spun cu rautate ci te rog chiar sa o iei ca pe o critica constructiva, daca poti. Si din declaratiile tale privind spiritualitatea, din sfaturile despre suparare si comunicare si minte deschisa pe care le dai, presupun ca poti pune si in practica ce ne sfatuiesti pe noi, asa ca imi permit sa iti spun cateva cuvinte personal. Daca te intereseaza spiritualitatea intr-adevar, ia-ti un timp mai indelung pentru experimentare, pentru analiza, lasa lucrurile sa se coaca. Daca ai citit cateva carti si iti place sa scrii nu inseamna ca e si timpul sa o faci. Se vede clar lipsa de maturitate. Posturile tale sunt ca cele din revista As …10 pasi spre fericire, 5 metode sa scapi de gandaci, 4 feluri de a trata musafirii, etc.Esti ca un copil care a primit o jucarie si se grabeste sa o arate tuturor, inainte sa stie cum functioneaza. Daca tot ce iti doresti este ca 20 de like-uri si 100 de fallowers sa iti mangaie orgoliul, atunci esti pe calea cea buna. Si eventual inca vreo doua babe sa iti cumpere cartea si sa te numeasca intelept sau maestru spiritual. Daca nu, atunci macar pune link la articolele originale, recomanda cateva carti serioase de citit, pune un link la youtube la un Tolle macar…si comenteaza cat de intelept poti apoi.Alegerea e intreaga a ta si numai a ta. Si sa nu spui ca nu mi-ai cerut parerea, faci asta la sfarsitul fiecarui articol. Si fiindca tot ai citit The secret, iata eram o necesitate in viata ta.
Claudiu says
20/01/2014 at 23:09Draga Gigel (sunt convins ca nu e numele real)…acum nu as vrea sa fiu carcotas dar am impresia ca esti putin cam dur in judecati. Nu il cunosc pe Cosmin personal, am ajuns pe site-ul lui din “intamplare” asa ca nu se poate spune ca sunt partinitor. Tu tocmai ai incercat o pozitie de forta total deplasata fata de cineva care macar se straduieste, chiar si la un nivel mai “incipient” sa ofere o anumita cunoastere, prin care el insusi va invata.
Pentru majoritatea oamenilor, pasii schimbarii trebuie dati spre invatare caci ei reprezinta oglindirea unei strategii pe termen lung pe care nici 1% nu o pot concepe data fiind distanta temporala atat de mare intre cauze si efecte, cel putin in acest univers.
Schimbarea spirituala necesita vointa omului care ar trebui sa fie functionala in intregime, desi stim foarte bine ca datorita intereselor materiale si rationale divergente de aceasta tinta de a deveni mai bun, vointa omului slabeste. Insa vointa neinsotita de cunoasterea spirituala corecta si concreta si mai ales de iubire (fata de ceilalti, fata de noi insine, fata de tot ce ne inconjoara) nu valoreaza prea mult si atunci intervin strategiile externe prin care se creeaza situatiile necesare pentru repozitionarea acelei persoane pe drumul cel bun.
Doar pentru ca unii stiu ce gust are o portocala, asta nu inseamna ca acestia pot sa le explice si celorlati ce gust are fara acestia din urma sa o guste. Importanta cunoasterii este sa ne pregatim constient sa trecem prin anumite experiente fara de care schimbarea nu ar fi posibila deoarece informatiile primite nu contin si energiile specifice necesare schimbarii si care propulseaza modificarile comportamentale.
Poti spune sa isi schimbe comportamentul cuiva care este pregatit sa si asculte si sa incerce, cel putin atata timp cat se afla in preajma ta, ca factor cu o putere de influentare mai mare dar nu si indaratnicilor (imi vine in minte episodul cu Iisus Hristos in templu cand nu a mai folosit limbajul Iubirii ci a pus mana pe bici, stiind prea bine ca cei carora li se adresa nu ar fi putut intelege un limbaj de o vibratie atat de inalta). Frumusetea este sa fii tu insuti pregatit sa percepi cat de pregatit este cel caruia ii adresezi cererea.
Insa in umila mea parere consider ca cea mai importanta schimbare este schimbarea proprie, care se traduce prin generarea unor informatii si energii mai inalte, mai benefice, care la randul lor ii pregatesc pe cei care iti accepta iubirea sa fie mai deschisi la sugestiile tale, la exemplele tale concrete de purtare in societate si in particular.
Da, nu poti spune cuiva intr-o anumita situatie: Sa nu faci asa ca eu am facut si uite ce am patit! Asta fiindca situatiile sunt atat de diferite de la o persoana la alta, precum sunt motivatiile din care ele se afla intr-o anumita situatie “grea” (de care are nevoie si daca am reusi sa convingem persoana ca chiar nu e bine sa procedeze cum s-a gandit initial, s-ar putea sa fi pierdut ani buni pana cand o alta situatie s-ar genera pentru a se atinge o anumita tinta in schimbarea interioara).
Ma voi opri aici ca sa nu vorbesc prea mult si imi cer iertare daca am deranjat pe cineva.
O seara buna
Elena says
28/07/2014 at 14:10Articolul tau este de bun simt si adevarat!
De cele mai multe ori nu incercam sa ajutam din bunatate ci din Ego, sa aratam ca “noi stim mai bine” si ca detinem adevarul absolut.
Lumea este oglinda in care ne reflectam, si DA, daca vrem sa schimbam ceva la cel de langa noi, de fapt vrem sa schimbam ceva in noi, un lucru care nu ne place la noi.
Daca vrem cu adevarat sa schimbam lumea, ca ea sa devina ma buna si luminoasa trebuie sa ne schimbam pe noi: Schimbarea porneste si este numai din noi! Nimic din exterior nu ne este strain noua, tot ceea ce este in exterior este de fapt in interior!
Frumos, nu!!!!
Cu drag!
Anonymous says
27/03/2015 at 08:54PROSTTTTTTTIIIII
Cosmin says
27/03/2015 at 09:07:))