Fotografie de Rafa Gnomo
Mergeam într-o zi pe stradă relaxat și admiram natura. Făceam câte un pas când și când, și îmi umpleam mintea de verde și de ciripit de păsărele. Treceam pe lângă bănci pe care oamenii se odihneau și schimbau impresii, căutam umbra pentru că soarele era destul de puternic, iar fiecare acumulare de verde și ciripit, era alternată de o porție de „gândit” la nimic.
Și cum mergeam eu așa agale, din fața mea, tot agale venea un bărbat în vârstă, cel mai probabil trecut de 60 de ani. Iar după cum îți spuneam, pe unde treceam eu, pe marginea trotuarului erau bănci. De pe o bancă, numai văd că aproape țâșnește o doamnă cu batic pe cap(indiciu important), și ea trecută cu siguranță de 60 de ani. Se duce țintă la domnul în vârstă care urca agale și începe să îi arate niște cărți.
Eu nu aud încă ce îi spune pentru că distanța nu îmi permite. După ce mai fac câțiva pași și mă apropii de ei, arunc o privire scurtă înspre cărți și îmi dau seama că sunt cărți „de la pocăiți”.
Mai fac doi pași și ajung exact în dreptul lor, moment în care îl aud pe domn spunând: „Dar dumneata ești româncă?”. Încă un pas, trec de ei, și vine și replica doamnei: „Dar noi despre naționalitate vorbim aici sau despre religie?” Mai fac câțiva pași și dialogul se pierde în fundal. Revin la verde și ciripit.
De ce să îi accepți pe ceilalți așa cum sunt
Pentru domnul în vârstă din povestea de mai sus, românul este ortodox la nivel identitar. Pentru el a întreba: „Ești român?”, era tot una cu a întreba: „Ești ortodox?”. Și avea dreptate, românul este ortodox la nivel identitar. Nu spun că e bine sau rău pentru că aceste noțiuni nu există. Este doar un fapt care nu face subiectul articolului.
Întâmplarea mi-a adus însă aminte de cât de dezbinați ne considerăm și de cât de UNUL suntem de fapt. Mi-a adus aminte cum încă mai facem discriminări pe bază de orice și de cât de pronunțată este iluzia separării, când noi de fapt formăm un Întreg.
Iar această întâmplare m-a inspirat să scriu un articol despre acceptare și implicațiile ei, iar așa cum te-am obișnuit o să le iau pe rând.
1. Naționalitate
Ce este naționalitatea? Te naști cu ea? Nici vorbă. Atunci când ai ieșit din pântecul mamei tale nu scria nici pe cordonul ombilical și nici pe fruntea ta că ești român. Te-ai născut OM și atât. Oamenii între care te-ai născut, atunci când aveai vreo câteva ore de viață au scris pe o hârtie unanim acceptată că ești român. Puteau să scrie portughez, japonez, chinez, englez? Puteau, doar că au respectat legea și au scris ceea ce legea le indica.
Fiecare om de pe pământ se naște neetichetat. Tu ești cel mult cetățean al planetei, iar eu aș îndrăzni să spun că ești cetățean al acestui univers. Tu, împreună cu ceilalți oameni de pe acest pământ constituiți o familie. Faptul că tu ai o naționalitate, iar cel de lângă tine alta, este o minciună atribuită la naștere. Ambii sunteți oameni, cetățeni ai universului.
Se mai spune că oamenii care trăiesc pe un anumit teritoriu sunt cetățeni ai unei anumite țări. Dar ce este acel teritoriu altceva decât niște cuvinte și numere scrise pe o hârtie. Uită-te la pozele făcute din satelit. Poți spune exact unde începe și unde se termină România? Cu siguranță nu, pentru că în mod natural nu există granițe între state. Statele există doar artificial și conceptual. Ele s-au născut din nevoia ego-ului uman de a poseda. „Acesta să fie al meu!”. Acest ego incipient a dat naștere statelor, iar statele au dat naștere războaielor. „El are mai mult petrol ca mine, hai să luăm și noi”, „El are mai mult aur ca mine, hai să luăm și noi”. În realitate nimeni nu posedă nimic, ci toată lumea are totul. Îți poate suna paradoxal. Ca cetățeni ai planetei, fiecare avem drepturi egale. Suntem copii lui Dumnezeu, și suntem pe acest pământ pentru a ne juca și a ne bucura de el. Nu pentru a ne interzice unul altuia să vizităm anumite locuri, sau să locuim în alte state decât în cele în care ne-am născut.
Aș mai putea dezvolta aici, dar te invit și pe tine să te mai gândești, iar eu o să trec la punctul următor.
2. Culoarea pielii
Acesta este un aspect pe baza căruia se discriminează tot mai puțin. Totuși, acum aproximativ 200 de ani, discriminarea pe baza culorii pielii a condus la fenomenul intens răspândit, numit sclavagism. Oamenii cu pielea închisă la culoare, erau considerați inferiori celor cu pielea deschisă la culoare.
Mie culoarea pielii mi se pare un criteriu de discriminare la fel de „bun” ca și înălțimea. Cum ar fi ca de astăzi, toți indivizii sub 1m 80cm să fie considerați inferiori celor cu o înălțime mai mare decât cea stabilită. Perfect „logic” și „normal” nu?
Este un nonsens. Totuși în acest nonsens al sclavagismului omenirea a persistat sute de ani, iar acum, în 2014, datele statistice ne spun că ar mai exista aproximativ 27 de milioane de sclavi la nivel planetar.
Indiferent dacă ești negru, alb, tuciuriu etc. în interiorul tău bate o inimă care îndeplinește exact aceleași funcții indiferent de culoarea pielii tale. Cel de lângă tine este fratele tău, cetățean al aceluiași univers. Renunță la ideile preconcepute și mai ales la ideea conform căreia ești separat de ceilalți oameni.
Apropo de sclavie, am în minte o idee pe care o voi plasa aici pentru a rămâne scrisă.
Acum câteva sute de ani, sclavia era considerată o activitate normală de peste 90% din populația globului. Era o convenție socială unanim acceptată. Doar un număr de maxim 10% dintre oameni își dădeau seama că este un nonsens. Aproximativ acestea erau proporțiile, iar asta se întâmpla acum 150-200 de ani.
O să fac o paralelă cu uciderea și consumul celorlalte ființe vii. Astăzi, a mânca porci, vaci, capre, găini etc. este considerată o activitate normală de peste 90% din populația globului. Este o convenție unanim acceptată. Doar un număr de maxim 10% dintre oameni își dau seama că este un nonsens. Peste câteva sute de ani însă, am plăcerea de a face pronosticul că procentajul oamenilor care vor consuma carne va fi asemănător cu cel al sclaviei din zilele noastre. Adică va tinde spre 0. De ce spun asta? Pentru că atât sclavia, cât și uciderea celorlalte ființe vii pentru a fi consumate reprezintă un la fel de mare nonsens.
3. Religie
Ca și în cazul naționalității, atunci când te-ai născut și ai țipat pentru prima dată, scria undeva pe frunte ce religie ai? Nici vorbă. De ce? Pentru că te naști fără religie. Ești predispus la a avea o relație directă cu divinitatea. O relație lipsită de intermediari.
Totuși, fără să te întrebe nimeni dacă vrei sau nu(pentru că între noi fie vorba, nici nu ai putea răspunde) ți se atribuie o religie care este de obicei cea a părinților tăi.
Până aici, așa se întâmplă în 99.9% din cazuri. După aceea, în interiorul creștinismului ești învățat că cei care nu cred în Iisus Hristos sunt eretici. În interiorul religiei musulmane ești învățat că Muhammad este ultimul profet mesager al lui Allah, iar fiind ultimul ar trebui să urmezi în principal ceea ce el a spus. Și tot așa. Fiecare religie te învață dezbinarea și întreține cu patos iluzia separării. Un articol mai amplu despre religie poți citi aici.
Și toată această dezbinare continuă de sute de ani, și asta numai pentru că la scurt timp de la naștere, cineva a spus despre tine: ești creștin, sau ești musulman, sau ești budhist.
Tu însă nu ești altceva decât un OM, născut liber și care poate alege să se bucure de această libertate oferită la naștere dacă renunță la discriminarea conform oricăror criterii.
Înlocuiește discriminarea cu acceptarea și ura cu iubirea. În acel moment granițele de orice fel dispar, iar tu îți recâștigi libertatea pe care poate societatea ți-a răpit-o. Ești cetățean al universului(nu uita niciodată asta). Suntem într-adevăr diferiți, și unici. Fiecare dintre noi însă, este copilul aceluiași Dumnezeu. Acceptă-l pe cel de lângă tine, pentru că îți este frate și bucură-te de armonia și perfecțiunea în care te-ai născut. Om frumos și liber, renunță la discriminări, acceptă!
Dacă ți-a plăcut articolul dă-i un share pe rețelele sociale. Iar în secțiunea de comentarii te invit să răspunzi la întrebarea: „Tu discriminezi, sau ai discriminat vreodată?”.
Cu drag,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
Corect si asta ginditorule! Cu drag, D
😉
Hm, tindeam sa iti dau dreptate, insa pe masura ce citeam textul realizam ca parerea mea e cu totul alta. Tu ca om, eu ca omi, atii ca om suntem niste individualitati. Sa zicem ca suntem fiecare acel unu de care vorbesti. Ca sa echivalam comparatia e ca si cum o celula de la picior nimereste din greseala in mana (asta inseamna ca individul respectiv scrie cu picioarele :))). Si ce se apuca sa zica celula piciorului? Vai tu, dar noi avem aceiasi membrana, eu simt ca un picior, stii, sa simti ca un picior asta e de fapt normal si matale, ar fi cazul sa te schimbi. E cam asa cu cu toti suntem unul asta.
Eu cred ca acest Unul nu trebuie sa il intelegem in ideea ca daca eu sunt intr-un fel, toti trebuie sa fie ca mine, ci sa intelegem ca celula din picior e celula din picior si sa o indreptam unde e nevoie ca sa se simta si ea bine. Apoi, pliat pe ce s-a intamplat, imediat dupa nastere cred ca e singurul moment in care oamenii sunt cat se poate de apropiati de ceea ce inseamna egalitate (si chiar si asa “sunt cei mai egali” numai in interiorul grupului rasei lor si cat se poate de “cel mai foarte egali intre nou nascutii din aceasi tara”). Asta nu inseamna ca trebuie sa blamam celelalte rase/natii, ci trebuie sa le intelegem rostul si ii acceptam si sa colaboram. Dupa primul moment in care au inceput sa respire, sa bea, sa manance si sa auda, aici incep diferentierile majore intre noi ca romani, de ex., si celalte natii/rase. Placandu-mi experimentele de felul pe care le practici si aplicandu-le in drumetiile de munte, am observat prin simtire si gandire ca energiile pamantului sunt caracteristice unei zone. Ba chiar si la nivel de tari. Si de unde eram adepta plecarii din tara pentru a avea un trai mai bun, am ajuns sa refuz sa plec din tara. De unde simteam si gandeam ca Romania e o tara de kko, acum stiu ca energiile acestui pamant sunt atat de deosebite, as putea spune ca sunt cat se poate de pure, incat am ajuns sa iubesc acest pamant la nebunie! Ca efecte secundare, imi este destul de usor sa inteleg unele modele de pe iile romanesti, indeosebi cele din zona Sibiului si a Bucovinei (apoi cu cat sunt mai aproape de Carpati iile, cu atat sunt mai autentice). Pe scurt, il inteleg perfect pe acel domn care echivaleaza romanismul cu ortodoxia (atentie! nu am spus crestinismul). Oricum e foarte greu de explicat in cuvinte. Nu exista nici macar cuvinte pentru sentimentele care ma strabat cand ma gandesc la acest pamant.
Ca sa revin la subiect, odata nascuti, sutem strabatuti mai puternic decat in cele 9 luni din burta mamei de energiile acestui pamant. Dupa aceea avem o viata intreaga la dispozitie sa ne facem tuning cu aceste energii, sa le simtim. De aceea omul respectiv era nedumerit: o baba asa batrana, inca nu s-a acomodat cu locul in care s-a nascut?
Asa ca mie personal nu imi pare rau ca au plecat atatia oameni de pe acest pamant. Nici nu imi pare rau ca vin alti atatia. Este vorba de energia acestui pamant care ii atrage sau ii respinge. Ceea ce nu inteleg si inca studiez, sunt acei oameni care desi stau pe acest pamant, nu rezoneaza cu el si se incapataneaza in ideile lor. Mi se pare o nebunie! Adica ei niste fiinte ca niste purici pe acest pamant, se apuca sa se puna contra cu energiile pamantului? Dar sunt sigura ca voi intelege mai bine in momentul in care imi voi lua un catel si acesta va avea purici. Voi studia acei purici!
Si ca o concluzie, inteleg si de ce spunea cineva ca daca esti bolnav, in Romania cu banane nu te faci bine. Cred ca sunt oameni in Romania care inca mai cunosc secretul acestei tari. Pentru ca da, Romania are un secret, dar din cauza ca oamenii inca nu sunt constienti de ei si de ce anume sunt, ramane in continuare un Secret.
PS Tare mi-as dori sa citesc de la tine un articol pe tema Romaniei si ce iti inspira. Pe de alta parte, te-as intelege daca nu ai scrie, dar m-ar mangaia tare mult daca ai incerca sa simti acest pamant.
Nici nu îți imaginezi cât de profund simt acest pământ și cum acum câțiva ani vroiam să plec din țară, dar acum nu aș mai face-o. Totuși acest pământ nu este al României decât conceptual. El exista aici și dacă granițele României existau, și dacă ele nu existau. Bineînțeles că anumite zone de pe terra au un bagaj energetic diferit de cel al altor zone. Asta nu face însă din acele zone altceva mai mult decât zone de pe terra.
salut. iti citesc cu placer articolele. poate pentru ca si eu am scris la fel. astept cu rabdare, te citesc si sper sa fii cel care ma va duce un pic mai sus. ai o inima plina de bucurie si dorinta de a spune adevarul si-mi place. ma faci sa zambesc mereu. o zi minunata si tie.
sunt recunoscător că ai apărut în viața mea Marian, și te mai aștept aici pe blog.
Cosmin,recunosc ca au fost momente cand am facut discriminare,insa m-a voi stradui sa vad din alt unghi aceasta situatie. Un sfarsit de saptamana minunat!
zile armonioase!
Eu cred ca DOMNU ne -a facut sa fim UNICI nu UNU
afirmațiile nu se exclud reciproc. Suntem UNICI și UNUL în același timp. Diferența e de conștientizare.