Un lucru vreau să ne fie clar de la început: Nu scriu acest articol pentru a te face pe tine să nu mai mănânci carne. Ceea ce mănânci este alegerea ta.
Scriu articolul pentru că acest blog este într-o mare măsură și povestea vieții mele. Blogul www.fiimplinit.ro este un blog de dezvoltare personală prin spiritualitate. Alături de articolele referitoare la trăirea clipei Acum, articole despre meditație și recunoștință există și povestea băiatului gras și fără orizont care a slăbit 20 de kg, dar și povestea băiatului antisocial și fără calități vocale care a impresionat o mulțime de oameni și a fost aplaudat la scenă deschisă pentru melodia pe care a interpretat-o.
Același băiat a ales acum câteva luni de zile să nu mai mănânce carne, iar astăzi își spune povestea. De ce? Tocmai pentru că s-ar putea să existe unii oameni care vor avea ceva de învățat din experiența mea, iar astfel își vor face mai plăcută experiența vieții lor.
De ce nu mai mănânc carne
1. În ultimele zile înainte de a lua hotărârea de a nu mai mânca carne, la fiecare înghițitură îmi venea în minte următoarea idee: „Cum ar fi să am în farfurie niște bucăți de om? Și până la urmă care este diferența? Faptul că suntem suficient de inteligenți și am creat instrumentele necesare pentru a ucide animale, ne îndreptățește să le ucidem, iar pe lângă asta să le mai și mâncăm?”
2. Nu mi se pare deloc inteligent să ucid pentru a mă hrăni. Și mă întreb uneori cum de mi-au trebuit 23 de ani pentru a sesiza acest lucru. Atunci când doar scoți porcul din coteț pentru tăiere acesta scoate un sunet de frică dusă la extrem. Mânacarea este energie și este foarte ușor impregnabilă. Poți afla mai multe despre asta citind acest articol împreună cu dialogul care s-a creat între cititori în secțiunea de comentarii. Atunci când mănânci carnea porcului tăiat, mănânci vibrația fricii și a crimei.
3. Nu știu dacă tu mănânci sau nu carne. Este alegerea ta pe care nu o contest oricare ar fi. Eu însă ca și mâncător de carne am avut o dilemă: „De ce tai eu porcul, vițelul și găina și o mănânc, iar pisica și câinele îi țin ca animale de companie și le arăt afecțiune.” Într-un final mi-am și răspuns: Degeaba! 😀 . Nu există nici un argument de bun simț pentru care oamenii fac asta.
4. Pentru a introduce în mine sub formă de alimente mai multă armonie. Nu vreau să mă asociez zi de zi cu crimele săvârșite asupra animalelor, cu tristețea pe care o resimt acestea pentru că le este îngrădită libertatea și cu frica care apare în carne în momentele dinaintea uciderii acestora.
5. Pentru că ar fi un nonsens ca noțiunea de compasiune să se oprească la oameni. Am compasiune pentru toate ființele vii, dar și pentru tot ceea ce însemnă viață. Iubesc tot ceea ce mă înconjoară și sunt recunoscător pentru asta.
Dar ce faci cu vitamina B12?
Mă opresc puțin și asupra acestui aspect pentru că dacă nu aș fi făcut-o erau șanse foarte mari să fiu întrebat.
Acum să îți spun care este logica pe care o aplic în cazul vitaminei B12. Este aceeași cu cea pe care o aplic în a explica accidentele fatale, nașterile copiilor cu dizabilități și altele asemenea.
Nimic nu se întâmplă în acest univers fără acceptul lui Dumnezeu. Tu atragi și alegi tot ceea ce ți se întâmplă. Există un set de legi universale pe care dacă le violezi, o să suporți consecințele. Cu cât cunoști mai bine legile și le respecți cu atât ești mai împlinit și mai armonios.
Dacă nu fac crime și nu mănânc cadavrele care rezultă de pe urma crimelor făcute, eu am grijă să nu violez o astfel de lege universală. Prin urmare tot ceea ce poate să mi se întâmple dacă nu mănânc carne, este să fiu din ce în ce mai sănătos.
Aici am descris o parte din experiența mea referitoare la alegerea de a nu mai mânca carne. Tu poți să alegi orice comportament alimentar, iar eu o să respect asta. Aș încheia totuși cu îndemnul de a te asigura mai întâi că alegerea este a ta și nu a prietenilor, a părinților sau a societății.
Dacă simți că rezonezi cu articolul, dă-i un share, iar pentru orice comentarii sau observații te invit să folosești secțiunea de comentarii de mai jos.
Cu drag,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
