Am tot cântărit scrierea sau nescrierea acestui articol. În cele din urmă iată că îl scriu în speranța că o să ai ceva de învățat din el. Știu că în jurul meu sunt oameni nefericiți. Acesta este adevărul și nu o să încerc să îl neg. Mai știu însă și faptul că acești oameni sunt nefericiți pentru că nu pot percepe realitatea așa cum este ea.
Acum 8 ani am avut în vedere sinuciderea. Te-ai putea întreba pe bună dreptate de ce, iar răspunsul este unul foarte simplu. Posibilitatea sinuciderii era o licoare miraculoasă prin care speram să elimin suferința. Această suferință nu avea un factor extern așa cum ai fi tentat să îți imaginezi. Suferința mea pleca din interior și se datora faptului că viața mea nu avea sens. Nu înțelegeam de ce m-am născut când puteam la fel de bine să nu o fi făcut niciodată.
Astfel, am luat o decizie fermă. Fie aflam care este motivul pentru care trăiesc, fie, dacă îmi dădeam seama că trăiesc fără un motiv anume, mă omoram. Realitatea este că 90% dintre oameni trăiesc fără a avea curajul ca la un moment dat să ia decizia fermă de a-și descoperi scopul vieții. Ei există, dar nu trăiesc o viață în adevăratul sens al cuvântului. Mie nu îmi plăcea această atitudine în primul rând la mine, iar în al doilea rând, nu îmi plăcea să observ oameni care trăiesc fără să știe de ce.
Fotografie de Frank Pham
Se spune că era odată un terapeut specializat în tratarea depresiilor. Prima întrebare pe care o punea pacienților săi era următoarea:
„Tu de ce nu te sinucizi?”
Atunci când am luat decizia fermă de a afla adevărul referitor la viața mea, mi-am pus și eu această întrebare. M-am întrebat cât mai sincer cu putință, ce mă oprește să iau această decizie chiar acum fără nici un fel amânare. Mi-am dat seama că aș crea o durere imensă în sufletele părinților mei care au avut grijă să îmi ofere în permanență toată iubirea de care dispuneau. Suferința pe care aș fi creat-o ar fi fost imensă, iar asta m-a făcut să nu acționez imediat.
După ce mi-am răspuns la întrebarea de mai sus, am plecat într-o călătorie adoptând o atitudine mentală cât mai deschisă pentru recepționarea răspunsului.
Mare brânză treaba asta cu scopul vieții
Am observat la foarte multe persoane o atitudine de frică îmbinată cu nepăsare atunci când vine vorba de acest subiect. Atitudinea lor răstită spune ceva care sună cam așa: „Ce-i și cu întrebarea asta? Dumnezeu mi-a dat această viață, știe El mai bine ce și cum.” Raționamentul nu este fundamental greșit, însă este greșit în esență. Realitatea este că tu ai dreptul ca în orice moment să renunți la viața pe care Dumnezeu ți-a dat-o. Atunci când ai primit viața, ai fost investit și cu puterea de a renunța oricând la aceasta.
Partea corectă a acestui raționament ar fi aceea în care Dumnezeu știe mai bine de ce te-ai născut. Sunt întru totul de acord cu această idee. Nu înțeleg însă de ce oamenii care adoptă acestă atitudine nu iau în calcul faptul că ar putea afla și ei care este acest motiv al existenței lor. Dumnezeu nu este deloc un tip secretos. Tot ceea ce trebuie tu să faci este să întrebi. Ținând cont de numărul mare de cereri pe care Dumnezeu le are de prelucrat este posibil ca răspunsul să întârzie. 🙂 Sigur este faptul că poți afla un răspuns dacă îți dorești asta. Citind articolul în continuare o să afli și cum o poți face, până atunci însă dă-mi voie să te întreb:
„De ce nu îți dorești tu să afli de ce trăiești?”
Consideri cumva că acesta este un privilegiu de care se pot bucura un număr restrâns de oameni? Ei bine, te asigur că oricine fără nici o excepție poate afla care este motivul pentru care s-a născut. Acest motiv este foarte bine cunoscut de Dumnezeu. El este cel care și-a dat acceptul ca tu să exiști, prin urmare este destul de logic că ai un scop. Dumnezeu nu creează doar de dragul de a crea, și nu creează nimic inutil.
Nu ar avea nici un sens însă ca acest scop al tău al să fie cel mai bine ascuns secret din istoria omenirii. Scopul tău îți poate fi comunicat oricând de către însuși creatorul tău. Ceea ce trebuie tu să faci este să îl întrebi cu bunăvoință care este acesta.
Eu mi-am dorit să aflu care este motivul pentru care trăiesc pentru că altfel nu vedeam de ce aș mai fi trăit. Dacă nu trăiam cu un motiv, atunci nu îmi doream să trăiesc deloc. Acesta a fost raționamentul meu care m-a făcut să i-au decizia fermă de care îți vorbeam la începutul articolului. Iar decizia fermă a fost cea care m-a condus în cele din urmă la răspuns.
Ținând cont de procentajul de 90% care reprezintă oamenii care nu știu motivul pentru care s-au născut, presupun că este destul de probabil ca nici tu să nu îl fi descoperit. Dacă te afli în cei 10% și îți trăiești acest scop, și consideri că duci o viață împlinită atunci te felicit. Dacă te afli în cei 90%, dar ai luat deja decizia fermă de a-ți afla scopul, iarăși te felicit, și te asigur că poți afla toate răspunsurile. Dacă însă te afli în cei 90%, dar nu ai luat deciza fermă de a afla care este motivul pentru care te-ai născut, atunci am și eu o curiozitate. Sunt curios care este motivul pentru care nu îți dorești să știi?
Personal nu am văzut în viața mea o persoană care să îmi spună că habar nu are de ce trăiește, dar este împlinită. Exemple de oameni care să îmi spună că nu știu de ce trăiesc și sunt nefericiți am întâlnit însă la tot pasul. Prin urmare, dacă ești o persoană care nu își cunoaște scopul existenței și nici nu vrea să afle, fii binevoitor, și lasă-mi un comentariu în care să îmi spui de ce alegi asta.
În timp ce scriam propoziția anterioară mi-am dat seama că există și posibilitatea ca tu să fii acea persoană care mie nu mi-a fost dat să o întâlnesc. Să fii persoana care nu are un scop al existenței, persoana care nu știe de ce trăiește, însă afirmă despre sine că este împlinită. Dacă ești o astfel de persoană, te rog de asemenea, să lași un comentariu la finalul articolului pentru a-mi spulbera o concepție greșită.
Pentru cei care vor să afle totuși de ce trăiesc și astfel să își câștige împlinirea
Dacă în cele din urmă decizi că vrei să ai o viață trăită cu scop, o să îți spun ceva care sper să nu te dezamăgească: „Eu nu pot face nimic să te ajut”. Tu ești singurul care poate afla răspunsul. Eu o să îți dau niște sugestii care în funcție de disponibilitatea sau deschiderea ta, le poți pune sau nu în practică.
O să îți ofer două astfel de sugestii și o să încep cu ceea ce a funcționat pentru mine.
Metoda 1: Lansează pur și simplu întrebarea și așteaptă un răspuns
Această sugestie poate părea puțin derutantă așa că o să mă strădui să fiu cât mai clar cu putință. Metoda presupune ca oricând prinzi un moment de răgaz, să lansezi mental întrebarea: „De ce m-am născut?” sau „Care este scopul existenței mele?” sau combinația celor două: „De ce m-am născut și care este scopul existenței mele?”. Simte-te liber să reformulezi ideea oricum crezi tu de cuviință. Important este ca gândul tău să prezinte ardoarea de a cunoaște, deschiderea de a primi un răspuns și certitudinea că îl poți primi.
În cazul meu a fost nevoie de 2 ani pentru a primi un răspuns. Doi ani în care zi de zi, atunci când găseam un răgaz, întrebam cu aceeași încredere neștirbită: „De ce m-am născut?”. Răspunsul a venit în cele din urmă și sunt recunoscător și astăzi și în fiecare zi a vieții mele pentru asta.
Sper că nu ți se pare mult 2 ani. Personal mi se pare o perioadă chiar scurtă de timp. Ținând cont de faptul că aș fi putut trăi poate 70 sau 80 de ani din viață fără a ști răspunsul , deprimat și nefericit. Mă simt norocos că am aflat răspunsul în doar 2 ani.
Așa cum îți spuneam și mai sus, nu există o rețetă care funcționează garantat în cazul tuturor persoanelor. Asigurarea pe care ți-o fac este aceea că dacă vei lua decizia fermă de a-ți afla scopul vieții, vei obține în cele din urmă un răspuns fără să aplici o anumită metodă specifică. Dacă îți dorești cu fiecare atom al ființei tale să afli un răspuns, după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, răspunsul va intra în posesia ta. Nu trebuie să ai nici un dubiu în acest sens, și te încurajez să nu ai nici un dubiu.
Metoda 2: Întrebarea ca titlu pe o foaie albă goală
Aceasta este o metodă pe care nu am verificat-o personal, dar despre care am auzit că funcționează. Ea promite descoperirea scopului vieții în 20 de minunte, cu precizarea că în cazul oamenilor foarte foarte încăpățânați poate dura și până la 60 – 90 de minute.
Pentru a pune metoda în aplicare ai nevoie de o foaie albă, un pix, și 20 de minute în care să nu fii deloc deranjat. Pasul următor este să scrii sub formă de titlu întrebarea: „Care este motivul pentru care m-am născut?” sau „Care este scopul vieții mele?” sau orice altă formulare consideri de cuviință.
După ce ai pus întrebarea în scris, începe să scrii în ordine toate răspunsurile care îți vin în minte. Nu bloca nimic din ceea ce îți vine în minte, doar transpune totul pe hârtie.
Vei ști că ai găsit răspunsul atunci când vei începe să plângi. Descoperirea în scris a scopului vieții tale va avea un impact atât de puternic încât vei începe să plângi atunci când rândurile pe care le vei scrie vor fi cele care îți descriu scopul.
Important la această metodă este să adopți o atitudine cât mai deschisă și să ai încredere că poți găsi răspunsul. Un alt lucru important este ca dacă nu afli răspunsul imediat să nu te dezamăgești și să încerci cu aceeași încredere și în ziua următoare. Sunt sute de oameni care și-au descoperit sensul vieții prin această metodă, așa că merită să ai încredere.
De ce nu m-am sinucis?
Dacă ai citit până aici, probabil ai dedus răspunsul, vreau totuși să îl scriu în clar: „Nu m-am mai sinucis pentru că viața mea a căpătat un sens, iar odată cu asta am înțeles ce este viața cu adevărat. Viața este iubire.”
Pune în aplicare imediat
Dacă simți că rezonezi cu una din cele două metode descrise mai sus, pune-o în aplicare imediat. Nu amâna pe mâine, sau pe săptămâna viitoare. Fă-o acum și îmbunătățește-ți semnificativ calitatea vieții.
Știai că?
- În timp ce ai citit acest articol, în lume s-au sinucis 13 oameni?
- În România se vor sinucide astăzi 8 persoane?
- Sinuciderea este a zecea cauză a mortalității la nivel mondial?
Oamenii se sinucid numai atunci când simt că viața lor nu mai are sens. Prin metodele din acest articol și prin exemplul personal, sper să influențez în mod pozitiv viața câtor mai mulți oameni. Poți contribui și tu la asta, dând un share articolului sau împărțindu-l cu prietenii.
Cu drag,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
