Există câteva nedumeriri care se prezintă drept întrebări în minte. Iar aceste întrebări tind să fie experimentate la un moment dat de mai toți oamenii.
Întrebările sunt:
1. De ce m-am născut?
2. Care este sensul vieții?
3. Care este acel lucru pe care îmi place să îl fac, și în același timp poate fi o sursă de venit?
Așa cum poate fi observat, primele două întrebări par mai filosofice, iar a treia este puțin mai practică fiindcă focusul său este pe financiar și material.
Fără a avea pretenția ca într-un articol, răspunsul la aceste întrebări să fie oferit într-un mod complet și în același timp valabil pentru fiecare om de pe acest pământ, materialul de astăzi își propune să ofere totuși o schiță și câteva direcții.
Fără a răspunde punctual la nici una dintre întrebări, în continuare va fi oferită sub forma unei liste, această schiță. Cititorului i se recomandă să se deschidă înspre fiecare concept prezent în listă. Iar odată cu această deschidere, răspunsul la fiecare dintre întrebări începe să fie întrezărit pentru fiecare om în parte.
Noi ajungem să nu știm răspunsul la aceste întrebări nu fiindcă ar fi un răspuns foarte complicat și greu de înțeles. Ci fiindcă am ajuns să ne raportăm la experiența de viață într-un mod fals. Am ajuns să credem anumite programe gunoi care ne spun despre viață că ea nu poate fi decât în felul X, Y, și Z. Iar din pricina acestor limitări, răspunsul la întrebările existențiale nu poate fi întrezărit.
Lista de mai jos poate fi considerată prin urmare un soi de scară. Iar fiecare punct o treaptă. Dacă ne deschidem înspre a accepta mesajul din spatele punctului respectiv, este ca și cum am mai urca o treaptă. Iar în cele din urmă, după câteva trepte, începem ca, privind în zare, să vedem lucrurile din ce în ce mai clar.
Așadar, să purcedem….
a) Referitor la naștere este puțin impropriu să spunem despre noi că ne-am născut în sensul de: „am luat viață”. Fiindcă, de fapt, noi eram Viață și înainte să fi animat trupul fizic pe care îl animăm acum. Fiindcă în esență, noi asta suntem, Viața însăși.
Parafrazându-l pe David R. Hawkins, noi existăm dinainte ca toate universurile să fie, și vom continua să fim și după ce toate universurile nu vor mai fi.
Raportat așadar la scara cosmică, existența noastră este apriori apariției universului însuși. În cadrul acestui univers, experimentând un trup. Iar noi ne legăm doar de apariția interacțiunii dintre esența a ceea ce suntem și trupușorul pe care îl experimentăm acum.
Sunt însă toate șansele ca înainte de experimentarea acestui trup să fi experimentat multe altele. Și probabil este ca după ce acest trup nu va mai fi, să experimentăm cu multe alte trupuri.
Invitația este așadar aceea de a accepta că ceea ce suntem noi de fapt exista înainte de apariția tuturor universurilor, și va continua să fie și după dispariția tuturor universurilor. Fiindcă dacă materia apare și cu siguranță dispare păstrându-și caracterul efemer, Viața însăși sub forma Conștiinței, Viață care suntem noi de fapt, nu poate fi distrusă ci doar își schimbă forma.
b) Mai apoi, suntem invitați să acceptăm că scopul Vieții este viața însăși. Adică motivul pentru care viața pe acest pământ apare, este pur și simplu acela de „a fi”. Este mintea cea care caută în permanență un scop și o finalitate. De fapt însă, scopul Vieții este viața însăși.
c) Noi suntem în esență Conștiință. Până ca planurile minții și ale materiei să apară, Conștiința știa despre sine că este, dar nu știa nimic mai mult. Pentru ca această Conștiință care este sinonimă cu Viața și care noi suntem să poată afla mai multe despre ea, s-a întrupat. Și-a luat alături un vehicul material, iar acum poate ca plimbând materia să descopere mai multe despre sine.
d) Dat fiind faptul că acum suntem, ne spune că era nevoie de noi în forma aceasta pentru ca dansul infinit al evoluției care este tot una cu creația să poată avea loc și să poată curge. Totul este perfect așa cum este. Și fiecare dintre noi este perfect așa cum este. Totul se întâmplă la momentul potrivit și în felul potrivit. Conștiința avea nevoie de un trup fizic pentru a se putea experimenta pe ea însăși. Și iată, acest trup despre care suntem obișnuiți să spunem că e „al nostru” este un vehicul material care ajută Conștiința să evolueze și să se descopere pe ea însăși.
e) Din Dumnezeu non-manifestat, a apărut pentru prima dată Dumnezeu manifestat sub forma Câmpului Conștiinței. Noi suntem fix această Conștiință. Conștiința este Viața care se întrepătrunde cu materia(trupul fizic) pentru ca experiența pe care o avem chiar acum să fie posibilă. Și mai apoi, a apărut câmpul minții, și în cele din urmă câmpul materiei. Din interacțiunea acestor trei planuri, rezultă viața pe pământ în forma în care o cunoaștem astăzi.
f) Iar în cele din urmă, referitor la acel ceva care ne face plăcere să îl facem și constituie și o sursă de venit, sunt două lucruri care ne pot fi de folos:
f1) Întrebarea nu se recomandă a fi: „Cum fac bani?”, ci întrebarea recomandată este: „Cum mă pun în slujba celorlalți? Cum pot fi de folos într-o asemenea măsura celorlalți, încât oamenii vor fi dispuși să plătească pentru a le fi de folos?” Și…
f2) Totul este despre non-opunere de rezistență în fața vieții. De fapt, ducem o luptă cu ceea ce experimentăm chiar acum, și acesta este motivul pentru care simțim că nu o scoatem la capăt. De fapt, orice activitate poate deveni plăcută, dacă nu i se mai opune rezistență. Iar ulterior, din non-opunere de rezistență, fluxul Vieții ne va purta fix în locul în care este infinit armonios să fim. Iar odată cu asta, vom și simți că ne face plăcere să facem ceea ce facem.
***
Cam acestea ar fi așadar cele câteva idei pe care, dacă le acceptăm, și înspre care dacă ne deschidem, sunt șanse să fim mai aproape de răspunsul la cele 3 întrebări enunțate la începutul articolului.
Dincolo de toate punctele enumerate, suntem invitați să nu uităm, în același timp, să cerem ghidaj și inspirație din partea lui Dumnezeu. Răspunsul pentru orice întrebări existențiale, poate fi primit direct prin inspirație din partea lui Dumnezeu dacă suntem suficient de prezenți să auzim acel răspuns.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
