Dacă mental nu accepți, fizic nu apare. Cu alte cuvinte, dacă în minte varianta aleasă nu este acceptată ca posibilă, poți să te dai peste cap, să faci tumbe, să muncești până la epuizare și tot nu va apărea.
Și asta nu se întâmplă fiindcă are cineva ceva cu tine, ci pur și simplu poți considera că este o lege a Universului în care ne aflăm. Accepți, primești, nu accepți, nu primești.
Este ca și cum te-ai duce la cineva cu un cadou, iar el îți spune: „Nu îl vreau”. Poate că te simți și puțin inconfortabil, dar cert este că dacă omul nu îl vrea, îl iei înapoi și vezi tu ce faci cu el. Îl păstrezi pentru tine sau îl dăruiești altcuiva care îl acceptă cu bucurie.
În relația ta cu Universul, lucrurile stau fix la fel. Universul îți dăruiește necontenit tot ceea ce este bun, frumos și potrivit pentru tine. Dacă accepți sau nu darurile unui Univers infinit iubitor, ține numai de tine și de antrenamentul și disponibilitatea ta mentală.
Ești o Ființă infinită într-un Univers infinit. Totul este posibil. Ceva devine imposibil atunci când permiți ego-ului sau minții să pună „im” în fața lui „posibil”.
Tu faci asta. Tu ești cel care refuză. Fiindcă Universul prin el însuși nu îți refuză nimic. Viața este o mutare a atenției de pe aducerea în actualitate a unui potențial, pe aducerea în actualitate a altui potențial. Tu ești cel care alege prin intenție înspre ce își îndreaptă atenția și care o să fie desfășurarea de evenimente.
Există trei metafore care vor fi detaliate în continuare. Iar citindu-le pe fiecare în parte vei obține o mai bună înțelegere a acestei legi Universale care ține de acceptare.
Prima dată se va face referire la câmpul vizual. În timp ce parcurgi acest text te afli undeva. Și indiferent de locul unde te afli, există niște parametri ai câmpului vizual. Poți vedea până unde îți permite linia orizontului sau încăperea în care te afli sau până unde îți permit diversele construcții de care ești înconjurat. Cert este că în jurul tău, dat fiind contextul, poți vedea până într-un anumit punct atât timp cât îți păstrezi poziția.
Dacă luăm această idee și o privim metaforic, și în viața ta de zi cu zi poți primi din partea Universului atât cât „poți vedea”. Și tot ceea ce permiți să intre în acest „câmp vizual” apare ușor în realitatea ta. Pentru ca ceva ce nu este deja acolo să poată apărea în realitatea ta, poate fi nevoie uneori să îți schimbi poziția(nu neagă nimeni importanța acțiunii) dar un aspect esențial este acela de a accepta ca lucrul dorit să intre în „perimetrul tău vizual”.
A doua metaforă este cea a ariei de acceptare. Îți poți imagina că în jurul tău se afla un câmp energetic format din gândurile și convingerile pe care le întreții. Acele gânduri sau convingeri funcționează asemeni unei site în fața fluxului de energie armonioasă pe care Universul o îndreaptă înspre tine. În funcție de natura acelor gânduri, respingi sau accepți ceea ce Universul îți dăruiește.
Iar a treia metaforă este cea a termostatului. Cred că știi deja cum funcționează un termostat. Îl setezi pe o anumită temperatură, iar grija lui este să mențină temperatură dintr-o încăpere în anumiți parametri.
În fiecare arie din viața ta, tu ai setat câte un termostat care reprezintă limita superioară până la care poți accepta ceva în aria respectivă. Când vine vorba de relații, poți considera că există un termostat setat pe „găsesc parteneri ușor” sau setat pe „toată lumea mă ocolește”. Când vine vorba de bani, poți considera că există un termostat setat pe „banii vin ușor și frecvent” sau setat pe „banii se fac greu”. Și tot așa. Fiecare arie din viața ta are termostatul ei. Pentru ca ceva ce nu este acum prezent în viața ta să poată să apară, este necesar să reglezi termostatul în alți parametri.
Folosind cele trei metafore de mai sus și introducerea acestui articol, cred că este este 100% clar cum funcționează lucrurile.
Un lucru esențial de care are Universul nevoie pentru a-ți livra ceea ce îți dorești este acceptul tău. Dă-ți acceptul și vei primi. Refuză într-un fel sau altul și vei primi foarte greu sau niciodată.
Ajunși în finalul articolului sunt toate șansele să se fi format următoarea întrebare: „Bun, am înțeles să zicem că pentru a primi ce îmi doresc este necesar să cred și să simt că e posibil, dar cum fac asta? Fiindcă de fiecare dată mă apucă o stare de neîncredere, construiesc tot felul de scenarii cu privire la de ce nu o să meargă, și tot așa. Așadar, cum fac efectiv?”
Metodele practice sunt dintre cele mai diverse. Însă toate se reduc în cele din urmă la aceeași idee care sună așa: „disciplina minții”. O minte nedisciplinată, o să facă ce vrea. Iar o minte disciplinată va avea încredere și își va putea menține atenția pe potențialul dorit. Odată ce încrederea este prezentă și atenția concentrată pe ce trebuie, nu mai trebuie să faci nimic decât să accepți ceea ce Universul este dispus în orice secundă să îți ofere.
Cu alte cuvinte, singurul lucru de care este necesar să te îngrijești este disponibilitatea ta de a accepta. Fiindcă atunci când tu accepți mental și emoțional, ceea ce ai ales apare firesc în realitatea fizică. Dacă va fi nevoie de acțiuni, și acestea vor curge natural și fără să simți că ai depus eforturi colosale.
Totul este foarte simplu. Ce te invită acest articol este să faci și tu măcar un pas mic înspre a accepta această simplitate din spatele legilor Universale. Iar fiindcă s-a vorbit mai sus despre disciplină mentală, soluția pentru asta este meditația. Ghidată, centrată pe un punct fix, conștientizând Întregul, cu atenție pe vid sau de oricare vrei tu. Orice formă de meditație despre care ai auzit la cineva că l-a ajutat, experimentează și tu cu ea și disciplinează-ți mintea. Făcând asta, lucrurile vor apărea din ce în ce mai ușor în viața ta fiindcă vei avea mai multă încredere în faptul că Universul te iubește și îți dă.
Tu ești cel care momentan refuzi anumite lucruri. Dă-ți așadar voie să accepți că e posibil!
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu