O să încep acest articol direct cu un exercițiu de imaginație. Imaginează-ți că ești pe o stradă extrem de aglomerată. Ești pieton și mergi pe trotuar. Gândește-te însă că ești în Hong Kong sau Beijing. Atât de aglomerat este trotuarul. Mă aștept să ai și tu în minte imaginea acelor blocuri de oameni cărora le este aproape imposibil să își continue drumul fără a se atinge involuntar unul de celălalt.
Iar după ce ți-ai imaginat că te afli într-unul din orașele de mai sus, vizualizează cum toți oamenii de pe un anumit trotuar merg numai într-o anumită direcție. Sunt mulți și merg cuminți și ordonați în același sens.
Ei bine, în exercițiul de imaginație pe care ți-l propun, tu nu trebuie să mergi cum merge toată lumea, ci trebuie să mergi exact invers. Ia-ți câteva secunde și imaginează-ți acest lucru. Sute de oameni merg într-un sens, pe un trotuar strâmt, iar tu încerci să îți faci loc printre ei în direcția opusă.
Rezultatul este destul de intuitiv.
La început poate că vei avea energia necesară să susții acel slalom. În primele minute te vei putea feri mai bine și vei fi călcat de cele mai puține ori pe picioare de către oamenii care merg bloc în sens opus celui în care tu te deplasezi.
Imaginează-ți însă că trebuie să faci asta pentru o zi întreagă.
La un moment dat o să obosești, vei deveni lipsit de energie destul de repede și vei începe să fii călcat tot mai des. Fiindcă mulțimea merge în sens opus ție, s-ar putea ca la un moment dat, ceilalți să înceapă să te îmbrâncească. La urechile tale vor ajunge cuvinte de care nu ai fi tocmai mândru. Iar dacă nu ai putea să ieși de acolo, dar ai insista totuși să mergi în sens invers sensului în care se deplasează mulțimea, probabil ai cădea la pământ epuizat și în unele cazuri extreme poate ai fi chiar călcat în picioare de către ceilalți. Și asta nu din ură sau pentru că oamenii aceia ar avea ceva cu tine, ci pur și simplu pentru că ei nu te puteau anticipa.
Peisajul cu care ți-am propus să începem acest articol este mai degrabă gri decât colorat. Iar senzația pe care acest exercițiu de imaginație ți-o dă este mai degrabă neplăcută decât armonioasă. Totuși, articolul în ansamblul lui, îți promit că este cât se poate de armonios. Și o să îți dai singur seama de acest lucru în paragrafele care urmează.
Înainte de asta vreau să îți spun care este metafora din spatele exercițiului.
În viață, tu ai două posibilități. Fie alegi să curgi împreună cu Energia Universală. Iar asta presupune să înțelegi și accepți evenimentele din viața ta din postura de co-creator. Fie alegi ce-a de-a doua variantă. Variantă care presupune să te opui Energiei Universale. Presupune să te consideri o victimă a hazardului căreia viața îi scoate în fața tot felul de situații dubioase, iar pe lângă faptul că sunt dubioase sunt perfect aleatorii.
Ceea ce simți tu și experimentezi în funcție de posibilitatea pe care o alegi, se află într-o strânsă conexiune metaforică cu exercițiul de imaginație de la începutul articolului.
Iată cum.
Atunci când te consideri o victimă a hazardului, asta se datorează încăpățânării tale de a refuza să înveți și să înțelegi mecanismele de funcționare a Universului în care te-ai născut. Este chiar atât de simplu. Energia Universală curge într-o anumită direcție, iar tu te încăpățânezi să mergi în direcția total opusă. Ce o să se întâmple? Exact același lucru care ți se întâmplă și dacă mergi în sens opus unui grup de oameni pe o stradă din Hong Kong.
O să obosești. O să îți iei coate. O să fii călcat pe picioare. Și așa mai departe.
Și chiar dacă lucrurile sunt cât se poate de evidente, foarte mulți oameni își trăiesc viața exact așa. Se opun cu insistență Energiei Universale și ajung într-un final la concluzia că viața este grea. Sau, și mai grav decât atât, ajung la concluzia că viața nu merită trăită.
Vreau să știi că în acest moment nu îți vorbesc deloc din cărți. Am fost acolo și am gândit exact așa. Gândeam, fiind chiar mândru de mine însumi, că viața este grea și nu merită trăită.
Totuși există și ce-a de-a doua variantă. Varianta pe care ți-am propus-o încă din titlul acestui articol. Iar această opțiune sună în felul următor: „curgi împreună cu viața”.
Motivul principal pentru care oamenii aleg să meargă în sens invers în loc să aleagă să curgă împreună cu viața este acela că ei sunt convinși că direcția lor este cea potrivită, iar la capătul acelei lupte vor găsi într-un final eliberarea.
Dacă ar fi să ne întoarcem puțin înapoi la metaforă, oamenii sunt convinși că dacă merg în sens opus pe acea stradă aglomerată, la final vor găsi acel magazin cu produse strălucitoare și își vor putea astfel satisface cele mai ascunse dorințe.
Numai că ghici ce?
Ar putea ajunge la un magazin mult mai frumos și mult mai potrivit nevoilor lor, dar ar alege să curgă împreună cu viața ta. Dacă ar schimba sensul de mers, nu numai că surpriza ar fi colosală prin găsirea unui magazin care le-ar întrece așteptările, dar pe lângă asta, viața li s-ar părea ușoară, ar vedea-o ca pe o bucurie ce merită împărtășită și așa mai departe.
Scopul articolului de astăzi este acela de a-ți oferi câteva căi și recomandări pe care dacă le iei în considerare poți curge împreuna cu Energia Universală, moment din care viața ți se va părea dintr-o dată extraordinară.
Parcurge lista de mai jos și vezi ce poți aplica în viața ta începând de astăzi:
- Uită-te în viața ta și dă-ți seama care este aria ce îți aduce cele mai multe insatisfacții. Eu m-aș bucura tare mult să îmi spui că nu există nimic care să îți producă insatisfacții în viața ta. Totuși o să te rog să fii sincer, și dacă depistezi o astfel de sursă, oprește-te din a face activitatea respectivă. Pur și simplu nu o mai face și vezi ce altceva a pregătit viața pentru tine. Fiindcă dacă insiști să faci pași într-o direcție care nu te împlinește, ești într-o situație identică cu cea în care tu mergi într-un sens pe trotuar, iar toți ceilalți merg invers. Să îți iei un cot involuntar poate fi o sursă de insatisfacție. Dacă ai schimba direcția, sursa de insatisfacție cel mai probabil ar dispărea. Nu mai este deloc probabil să îți iei coate în situația în care curgi împreună cu viața. Și chiar dacă soluția este banală: „dacă nu îți place ceva, nu îl mai face”, foarte puțini oameni conștientizează acest principiu și acționează ca atare. Și poți vedea asta la zecile de mii de oameni care merg la un serviciu chiar dacă nu le place. Poți vedea asta la sutele de mii de oameni care stau într-o relație chiar dacă nu le place. Și exemplele pot continua. Dragul meu, dacă nu îți place ceva, nu îl mai face. Ce e așa de complicat? Iar prin această întrebare am ales să fac tranziția înspre punctul…
- Iluzia incertitudinii este de fapt cea care îi face pe mulți să acționeze împotriva recomandării de la punctul unu. Și asta fiindcă oamenii se gândesc la lucruri cum ar fi: „Ok, am înțeles, dacă nu îmi place locul actual de muncă ar trebui să îmi dau demisia și să văd ce îmi rezervă viața, dar dacă intru într-o situație mai gravă decât situația mea actuală” sau „Ok, dacă mă simt inconfortabil în relația actuală ar trebui să pun punct, dar de unde știu eu ce o să se întâmple mai departe?”. Și toată această minciună a incertitudinii îi face pe oameni să ducă vieți care nu le aparțin. Cu alte cuvinte, ei preferă să facă zi de zi același lucru, chiar dacă acel lucru le produce disconfort fiindcă în acest fel se simt în siguranță. Mecanismul este cel puțin ciudat, dar hai să ne întoarcem puțin la metafora mersului pe trotuarul aglomerat. Să zicem că astăzi ai mers toată ziua în sens invers pe acel trotuar. Prin urmare ai fost călcat pe picioare. Ești plin de vânătăi. Și ți-ai luat și câteva coate în gură(nimic personal desigur). Ești fericit că ai scăpat, iar acum te afli în confortul casei tale. Mâine, dacă vei face exact același lucru pe care l-ai făcut astăzi, vei avea același rezultat nu? Iar ceea ce fac mulți oameni este că știu dinainte că urmează să fie călcați pe picioare, să li se dea coate și să fie umpluți de vânătăi dacă fac un anumit lucru, dar ei continuă să îl facă. De ce? Fiindcă le este frică de situația în care ar face altceva fiindcă nu știu ce rezultat îi așteaptă. Așa măcar știu că în fiecare zi își vor lua coate în gură. Ce te invit eu să conștientizezi este faptul că incertitudinea este o iluzie. Ai puțină încredere în Energia Universală. Sau dacă preferi, ai puțină încredere în Dumnezeu. Energia care te susține și îți dă viață nu vrea ca tu să duci o viață mizerabilă. Energia respectivă vrea să te bucuri de frumusețile vieții și te susține necondiționat să faci asta. Nu trebuie decât ca tu să demonstrezi că ești dispus să o asculți. Așadar, îți mai spun încă o dată: dacă ceva îți produce disconfort, nu îl mai face. Și pasul…
- pe care l-am anticipat deja în ultimele propoziții: Învață să ai încredere. Conștientizează că totul se întâmplă spre armonia ta și a întregului Univers. Da, abolut orice îți poate trece prin minte se întâmplă spre armonia ta și a întregului Univers. Ai încredere în viață și vei fi recompensat. Să știi că nimic grav nu se va întâmpla dacă te oprești din a face acele lucruri care îți produc disconfort. Ba mai mult. Dacă nu vei mai face ce îți produce disconfort, vei avea mult mai mult timp să investești în ceea ce îți face plăcere cu adevărat. Și făcând ceea ce iubești, este echivalent cu a pune mâna pe butonul pe care rotindu-l te vei acord frecvenței universale a abundenței, fericirii, armoniei și iubirii.
Așadar, te invit ca de astăzi înainte, de fiecare dată când simți disconfort în viața ta să te întrebi: „ce fac?! merg la dreapta pe trotuarul pe care toată lumea merge la stânga?” Și dincolo de întrebare, nu uita cei 3 pași extrem de simpli:
- Depistează ce îți produce insatisfacții
- Conștientizează că nesiguranța este o iluzie
- Ai încredere în Energia Universală fiindcă totul se întâmplă spre armonia ta și a întregului Univers.
Ai două posibilități de a-ți trăia viața. Poți alege să te împotrivești sau să curgi împreună cu viața. Eu sper din toată inima că vei alege calea împlinirii. Iar asta presupune să te alături vibrațiilor frumoase ale vieții și să dansați împreună.
Dacă ți-a plăcut acest articol, dă-i te rog un share pe rețelele sociale. În acest fel îți poți ajuta și prietenii să ia o decizie simplă, dar care le va face viața mai frumoasă.
Cu recunoștință,
Cosmin Constantin-Cîmpanu