Atașamentul în raport cu diverse stări, principii, oameni, animale de companie, gesturi și multe altele, este o situație întâlnită în viețile foarte multor oameni. Iar de fiecare dată când un atașament este prezent, acesta indică absența iubirii. Atașamentul este condiționare. Pe când iubirea este prin ea însăși necondiționată.
O situație foarte des întâlnită prin care atașamentul își face simțită prezența, este atunci când omul alege conștient o anumită experiență, dar vrea ca lucrurile să decurgă într-un anume fel extrem de concret. De exemplu cineva poate să își dorească un laptop nou, însă vrea neapărat să aibă experiența unui laptop nou cumpărându-și unul. Gândul tău este poruncă pentru Univers. Așa că dacă tu ai creat această condiționare prin care obiectul poate apărea în realitatea ta, și Universul se va conforma restrângând posibilitățile. Cineva care nu este atașat de felul în care intenția aleasă devine realitate, poate experimenta o situație în care a doua zi o persoană îi face cadou exact laptopul dorit.
Depinde însă de la caz la caz. Din paragraful de mai sus nu trebuie să se înțeleagă sub nicio formă că pentru a experimenta ceva, trebuie cu toții să stăm cu burta la soare și să așteptăm să ne pice din cer ce intenționăm. Uneori poate să fie nevoie de acțiune. Însă este important să înveți să distingi situațiile în care anumite gesturi inspirate se cer făcute, de situațiile în care faci acele gesturi fiindcă te-ai atașat doar de o anumită posibilitate prin care poți experimenta ceea ce vrei.
O altă situație de viață foarte des întâlnită când vorbim de atașament, o reprezintă relațiile de cuplu. Aici, parcă mai des decât în orice altă situație, atașamentul se confundă cu iubirea. Ce se întâmplă de fapt este că unul dintre parteneri sau ambii se agață de ceea ce celălalt este în plan mental, spiritual și fizic pentru ca o stare să poată fi experimentată. Și atât timp cât nu ai preluat controlul asupra stărilor pe care le experimentezi, este foarte ușor să experimentezi atașament în relația cu partenerul.
Ce are un om de făcut într-o astfel de situație este să își redobândească o capacitate naturală a sa, de a simți emoții armonioase de la Sine putere. Altfel, stările armonioase pot fi accesate doar prin apăsarea în mod artificial a butoanelor trupului fizic. Iar când asta se întâmplă, atașamentul intervine aproape firesc.
Când iubirea este experimentată de la Sine putere, ea se dezvăluie asemeni unui câmp de care ai fost în permanență înconjurat, doar că poate până acum nu ai fost conștient de el. Dându-ți voie să experimentezi iubirea ca stare, o să vezi că atunci când nimeni nu se află în prezența ta, fluxul de iubire curge necontenit. Când partenerul se află lângă tine, același flux de iubire o să curgă necontenit, numai că acum a mai apărut încă un observator în context. Asta nu perturbă cu nimic câmpul. Câmpul iubirii continuă să fie acolo, iar atenția ta continuă să fie pe el. Partenerul poate să devină și el conștient sau nu de prezența câmpului. Aceasta este însă în totalitate alegerea lui. Starea pe care tu o experimentezi nu mai este condiționată prin atașament. Și astfel ai făcut practic alegerea de a fi liber. Acum înțelegi nonsensul atașamentului și te bucuri de libertatea și naturalețea cu care curge iubirea.
O ultimă formă de atașament care va fi discutată în articolul de astăzi este atașamentul în raport cu convingeri și principii.
Devine din ce în ce mai clar pentru tot mai mulți oameni că ce experimentează în realitatea lor este un rezultat al gândurilor întreținute în minte. Cu toate acestea, atașamentul în raport cu principii și convingeri este foarte des întâlnit. Oamenii își doresc să creadă și să gândească exact așa cum au gândit și în ultimii 20 de ani de exemplu, dar să experimenteze o realitate în care totul este din ce în ce mai armonios. Ori așa ceva este imposibil. Pentru a-ți armoniza realitatea subiectivă este necesar să îți armonizezi gândirea.
Găsind în tine curajul să te eliberezi de atașamentul în raport cu gândurile și convingerile tale vechi, vei putea introduce în minte convingeri armonioase care îți vor armoniza realitatea. Justificări precum: „Așa am apucat” sau „Așa am crezut dintotdeauna și așa am să cred până mor” se cer recunoscute asemeni unor forme de atașament. Permite vibrațiilor unor gânduri noi să pătrundă în minte. Fă acest salt de încredere în tine și în Univers și ceea ce vei experimenta va fi mai multă iubire în viața ta de zi cu zi.
Nu există nicăieri în literatura de spiritualitate un caz de om care să fi cedat voința proprie în mâinile Divinității punându-și încrederea într-o putere mai mare decât el, și care să fi regretat ulterior. Ba din contră, există mii de cazuri documentate de oameni care punându-și încrederea în Divin, au experimentat miracole. De fiecare dată când ne identificăm cu Sursa și ne amintim că suntem scântei de Divinitate, dintr-o dată pare că trăim într-un Univers miraculos. Soluțiile apar de la Sine. Oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată ne ies în cale pentru a ne susține experiența, și multe altele.
Universul poate fi considerat un câmp electromagnetic gigant în interiorul căruia Viața se dezvăluie înspre existență aducând în actualitate potențialele neexperimentate încă.
Nimic nu este aleator sau întâmplător în Univers. Totul are un sens.
Tot ce ai tu de făcut pentru a-ți armoniza viața este să recunoști acest flux firesc și iubitor al Vieții și să îți pui încrederea în el alegând să îl observi. În loc să încerci să condiționezi sau controlezi rezultatul prin atașament, alege postura de observator care nu este nici atașat și nici judecativ. Iar din această postură, observă cum prin natura sa firească, Universul aduce pe calea minimei rezistențe în realitatea ta exact ceea ce ai ales în mod conștient să experimentezi.
Observându-te, învață să deosebești și depistezi atașamentele care încă își fac simțită prezența în viața ta. Iar imediat ce le-ai depistat, acceptă-le prezența însă, identifică-te imediat cu esența a ceea ce ești de fapt. Astfel inviți miracolele în viața ta. Iar tot ce îți mai rămâne de făcut ulterior este să te bucuri din plin de experiență dintr-o stare de prezență.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu