”Dacă singura rugăciune pe care ai spune-o în toată viața ta ar fi ”mulțumesc”, ar fi suficient.” – Meister Eckhart(teolog, filosof și mistic)
Mi-am petrecut copilăria la țară. Întreaga zi eram în continuă mișcare. Fie în livadă, fie pe vârful dealului, fie mă jucam cu câinele sau pisica. Întreaga gospodărie era terenul meu de joacă și mă simțeam minunat fiindcă îmi era imposibil să mă plictisesc.
Nu pot să îmi amintesc toate lucrurile pe care le făceam pe parcursul unei zile, însă sunt câteva pe care le făceam în fiecare zi și care aveau ceva sfânt în ele.
Primul era trezirea de dimineață. Vreau să știi că îți vorbesc de perioada 1-7 ani aici. Și îmi amintesc cât de odihnit mă trezeam. Îmi amintesc pașii calmi ai bunicii care venea să mă anunțe că e gata masa. ”Să vii să mănânci, dar să nu uiți să te speli pe față, să te închini și să iei anafură, că altfel o să pupi pe toată lumea în fund.”
Era vorba de o credință populară care spune că dacă ieși din casă nespălat pe față îi pupi în fund pe toți cei pe care îi întâlnești. După ce bunica pleca, mai stăteam în pat 10-15 minute însă nici nu se punea problema să adorm înapoi. Eram plin de energie însă îmi plăcea să conștientizez liniștea care mă înconjura.
În unele dintre dimineți îmi plăcea ca în aceste 15 minute să mă plimb cu auzul prin toată curtea. Mă imaginam pe rând în vârful copacului unde cântau păsărele, în cușca câinelui, sau chiar în atelierul de cojocărie al bunicului. Întreaga curte era o orchestră în armonie. Pe atunci nici prin cap nu îmi trecea, dar acum conștientizez că involuntar făceam 10-15 minute de meditație în fiecare dimineață.
Când mă imaginam în vârful copacului, eram total cuprins de acest sentiment. Nici un alt gând nu îmi trecea prin minte. După aceasta nu uitam să mă spăl pe față fiindcă în mod sigur nu vroiam să pup pe nimeni în fund, după care îmi spuneam rugăciunea de dimineață.
Îmi aduc aminte că într-o zi, i-am întrebat pe bunici: ”De ce să mă rog?”, iar ei mi-au răspuns: ”Cere și tu ceva ce ai vrea lui Dumnezeu.” ”Dar nu vreau nimic.” le-am răspuns eu. Aveam vreo 5-6 ani și eram la bunici, iar ei îmi acceptau toate năzbâtiile. Eram perfect sănătos, iar toată ziua făceam exact ceea ce îmi trecea prin cap. Era de înțeles să nu am ce să îi cer lui Dumnezeu.
Aceștia mi-au răspuns:”Dacă tu nu vrei nimic, roagă-te să le dea părinților tăi sănătate, să ne dea nouă sănătate și tot așa.” Și tot așa mă rugam în fiecare dimineață. Eram un copil căruia i se părea normal să se bucure de ceea ce viața îi pune la dispoziție. Fără întrebări și fără dubii, doar bucurie.
Masa de dimineață avea ceva sfânt în ea. Cel mai probabil pentru că bunica gătea extraordinar. Mâncam fără nici o grabă și aveam schimburi reci de priviri cu pisica care ar fi dorit măcar o bucățică din porția mea. Din când în când îi mai aruncam și ei câte ceva, iar asta determina una și aceiași replică din partea bunicii: ”Le-am dat eu. Sunt sătule.”
Am început să scriu cu gândul de a face o scurtă introducere numai că am fost total cuprins de aerul copilăriei. Primul gând care mi-a venit în minte atunci când am început să scriu articolul a fost acela că, înainte de somn, când eram deja băgat în pat, bunica spunea: ”Ți-ai făcut rugăciunea? Hai să ne rugăm împreună.”
Spunea o rugăciune, după care îmi făcea cruce cu propria ei mână. Acela era un moment magic. Parcă simțeam ceva care nu mai putea fi reprodus. Acum înțeleg că acel ceva era dragostea bunicii. Având în minte această imagine a rugăciunii de seară am început să scriu, însă toate celelalte pur și simplu au curs prin mine înspre degete și așa a ieșit ceea ce tocmai ai citit.
Toate erau una, și îmi plăcea foarte mult asta. Pentru bunici, munca, ruga și alimentația păreau să facă parte dintr-un același întreg. Nu erau delimitate de timp. Toate acestea erau un întreg în armonie. Fără muncă în exces. Fără mâncare în exces, însă într-o relație strânsă cu Dumnezeu.
Când se trezeau își aminteau de Dumnezeu și îi mulțumeau că s-au trezit și în acestă dimineață. În timp ce munceau se gândeau de multe ori la Dumnezeu. Atunci când lăsau treaba, făceau cruce și spuneau: ”Mulțumesc Doamne pentru că m-ai ajutat să muncesc și îmi văd treaba terminată.” Înainte de a se apuca de mâncat iarăși le zbura gândul la Dumnezeu. După ce terminau de mâncat mulțumeau lui Dumnezeu pentru mâncare. După masă se odihneau, însă când se reapucau de treabă spuneau din nou: ”Doamne ajută.” Viața lor era o rugăciune continuă.
Revenind în timpul prezent, noi trăim în era informației în care totul trebuie să fie dus la bun sfârșit într-un timp cât mai scurt. Fast-food, traversăm pe roșu, mâncăm în timp ce ne îmbrăcăm, ne grăbim în trafic. Ce liniște!? Care ciripit de păsărele!? Care odihnă de după masă!? Care trezit plin de energie!? Când să ne zboare gândul la Dumnezeu!?
Oprește-te puțin…
Ai o viață și nici nu îți vei da seama când o să treacă dacă te lași prins în acest vârtej nociv. Ia o pauză, și liniștit, spune : ”Mulțumesc.” Mulțumesc pentru că exist. Mulțumesc pentru că văd. Mulțumesc pentru că am un calculator conectat la internet.
Caută acele motive pentru care poți fi recunoscător și lasă-te inundat de recunoștință pentru că această rugăciune te hrănește din interior. Mulțumește pentru că ai o casă în care să stai. Sunt atât de multe persoane care au pierdut tot.
Când mi-a venit ideea de a scrie acest articol, m-am gândit la reacțiile pe care le-am primit de la oameni în urma citirii pdf-ului ”3 Tehnici prin care te învăț să vorbești cu Dumnezeu”. Aceștia îmi spuneau că le este imposibil să mulțumească și să fie recunoscători șefului care își bate joc de dânșii sau prietenului care tocmai le-a înșelat încrederea.
Așa că am găsit o soluție. Mai întâi o să îți prezint câteva motive pentru care să fii recunoscător.
1. Pentru că așa te orientezi înspre aspectele pozitive ale vieții. Oricât de multe ar fi lucrurile care nu îți plac, cu siguranță sunt și unele care te fac fericit.
2. Lucrurile negative se transformă în lucruri pozitive. Dacă ești nefericit la locul de muncă, fii recunoscător că ai un loc de muncă. Sunt atât de multe persoane care și-ar dori asta, dar nu o au.
3. Pentru că așa îți amintești ce este important pentru tine. Îți va fi greu să fii supărat pe viață când o să fii recunoscător pentru copii tăi care sunt în viață și sănătoși.
4. Pentru o stare de bine imediată. Este lucrul care funcționează pentru mine aproape instantaneu. Dacă nu îmi place ceva, încep să mă gândesc la lucrurile care mă fac fericit. Mulțumesc pentru că sunt sănătos și deja mă simt mai bine. Mulțumesc pentru aud și astfel am putut învăța să cânt la chitară. Mulțumesc pentru că văd și cândva am putut să văd un superb curcubeu pe care mi-l pot aminti și acum.
”Când viața îți dă o sută de motive să plângi, arată-i vieții că ai o sută de motive să zâmbești.” – necunoscut
5. Pentru că asta îți amintește să mulțumești celorlalți. În timp ce ești recunoscător îți poți da seama cât de mult te-a ajutat cineva și că nu i-ai mulțumit niciodată. Fă-o acum.
Dacă tu ești obișnuit să te adresezi lui Dumnezeu cerându-i lucruri nu este nimic rău în asta. Continuă să o faci. Însă odată de două ori pe săptămână amintește-ți să fii recunoscător. Spune mulțumesc pentru tot ce ai în viața ta. Permite-ți 5-10 minute în care să îți îndrepți atenția asupra a ceea ce ai și nu asupra a ceea ce ți-ai dori. Rezultatele o să le observi chiar tu.
Fii recunoscător
Fii recunoscător că nu ai tot ceea ce îți dorești.
Dacă ai fi avut totul, înspre ce te-ai mai fi îndreptat?
Fii recunoscător când nu știi ceva
Fiindcă asta îți dă oportunitatea să înveți.
Fii recunoscător timpurilor dificile.
Aceasta este o perioadă propice pentru tine să crești.
Fii recunoscător limitărilor tale
Pentru că ele îți dau oportunitatea de a îmbunătăți.
Fii recunoscător fiecărei provocări noi
Pentru că asta îți dă putere și îți întărește caracterul.
Fii recunoscător greșelilor tale.
Pentru că ele te învață lecții prețioase.
Fii recunoscător când ești vlăguit și obosit
Pentru că asta înseamnă că ai făcut o diferență.
Este ușor să fii recunoscător lucrurilor bune.
O viață plină de împliniri este trăită de cei care sunt recunoscători și eșecurilor.
RECUNOȘTINȚA poate schimba ceva negativ în ceva pozitiv.
Găseșete o cale de a fi recunoscător problemelor tale, iar ele vor deveni binecuvântări.
-autor necunoscut
Cu drag,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
