Așa cum a mai fost cazul de câteva ori, atunci când o nedumerire este observată apărând în mod repetat în interacțiunea pe e-mail cu cititorii sau față în față cu diverși oameni, înseamnă că există un tipar în mentalul colectiv. Există pur și simplu niște tipare energetice blocante care apar pe radarul Conștiinței. Iar apariția acestor tipare este o oportunitate ca energiile blocante asociate să fie curățate prin iertare, acceptare, observare și trăit conștient.
Tiparul care este observat de ceva timp sună cam așa: „Cosmin, articolele sunt foarte frumoase, când le citesc chiar simt o stare de bine, dar cum să fac eu să trăiesc și să simt acea Iubire despre care vorbești când am 2 rate și nu am suficienți bani, am o boală care face ca foarte multă durere să persiste, iar toată lumea din familie se războiește cu mine?”.
Mai sus a fost oferit un exemplu specific. Dar de obicei formularea se prezintă în termeni de: „Cum să trăiesc Iubirea, când experimentez X, Y și Z?”. Unde X, Y și Z fac parte din experiența subiectivă de viață, iar omul are asociată acelor experiențe foarte multă suferință, opoziție, dorință de control sau senzație de neputință.
Prin urmare, articolul de astăzi vine cu câteva sugestii sau reamintiri care pot fi acceptate de către studentul spiritual. Iar odată cu acceptarea și îmbrățișarea acestor sugestii, experiența de viață se poate armoniza semnificativ. Iar iubirea și pacea pot fi găsite chiar și în situațiile în care se experimentează durere fizică, sunt întâmpinate dificultăți financiare, sau relațiile de cuplu și relațiile cu ceilalți oameni nu merg chiar așa cum poate mintea s-ar aștepta.
Prin urmare, tot ce este invitat cititorul este să parcurgă cu calm și deschidere punctele care urmează. Intenția să fie, pe cât posibil, aceea de acceptare și îmbrățișare a mesajului care urmează. Și chiar dacă mesajul care urmează nu este neapărat crezut, el poate fi îmbrățișat ca experiment. Cineva poate alege intenția de a se alinia energiei din spatele cuvintelor care urmează, iar mai apoi se poate constata dacă această aliniere susține recunoașterea armoniei din tot și din toate sau nu.
1. Nu există nicio distincție între spiritualitate și lumesc
Tocmai pentru a bloca sau îngreuna progresul spiritual, ego-ul generează și întreține o distincție între ceea ce numim „lucru spiritual” și ceea ce înseamnă viață de zi cu zi(lumesc). În esență însă, studentul spiritual este invitat să recunoască și accepte că nu există nicio diferență între cele două.
Ce face mintea este că scindează și zice cam așa: „Păi, de spiritualitate mă ocup când merg la biserică, mă rog, meditez, execut diverse exerciții învățate de la maeștri, iar asta se întâmplă câteva minute sau ore pe zi. Iar mai apoi trăiesc viața de zi cu zi în care apare stresul de la muncă, am o grămadă de treabă, mă confrunt cu boli fizice, copii nu mă ascultă, trebuie să muncesc pentru bani și multe altele”.
Adică are loc o scindare. Ceea ce ține de spiritualitate este pus într-o cutiuță. Iar ceea ce ține de experiența concretă de zi cu zi este pus într-o altă cutiuță.
Iar dacă ne lăsăm păcăliți de această invitație spre scindare pe care o propune mintea, apar exact nedumeririle precum cele enunțate în începutul articolului.
Cititorul acestor rânduri este invitat să accepte că ceea ce numim „muncă spirituală”, dar și ceea ce numim lumesc(„viață de zi cu zi”) sunt una și aceeași realitate.
Toate acele lucruri care suportă eticheta de „dificultăți”, de fapt, pentru studentul spiritual dedicat sunt „oportunități”. Fiindcă fiecare dificultate aparentă vine cu oportunitatea de a curăța niște energie karmică, de a șterge niște programe gunoi și de a elibera niște energie stagnantă emoțională. Totul este să permitem această curățare prin observare și stare de prezență activă.
În acel moment, tot ceea ce este aparent dificil nu mai este un blocaj care ne ține departe de a trăi Iubirea, ci este o oportunitate fantastică de eliberare a unor energii blocante, tocmai pentru ca, după ce eliberarea a avut loc, noi să ne regăsim mai aproape de conștientizarea și trăirea acelui Câmp al Iubirii.
Așa cum frumos o spune și David R. Hawkins: ”…să fii un om obișnuit este o expresie a Divinității; adevărul despre Sinele autentic poate fi descoperit pe calea vieții cotidiene. A trăi cu grijă și bunătate este tot ceea ce este necesar; restul se dezvăluie de la sine în timp. Obișnuitul și Dumnezeu nu sunt distincte.”
2. Ego-ul și dualitatea sunt iluzii
Există foarte multe abordări și posibilități de „rupere” în subpuncte a mesajului atunci când se răspunde la întrebarea: „Cum să simt și trăiesc Iubirea aceea necondiționată când viața pe care o experimentez este plină de dificultăți?”.
În sensul prezentului articol, pe lângă cele descrise în primul punct, a doua referire este la ego și dualitate.
Fiindcă acestea sunt conceptele majore care distorsionează o experiență de viață perfectă și o face să pară altceva decât ceea ce este.
A crede în ego înseamnă să fie întreținută și experimentată o credință în formă și planul cel mai de suprafață, printr-o ignorare totală a realității spirituale profunde. Fiindcă în mod profund noi suntem o Ființă Unică și Infinită. Suntem chiar Câmpul Conștiinței. Dar această recunoaștere este blocată de o sumedenie de programe gunoi.
Iar dualitatea se prezintă prin numirea unor opuși imaginari. Când de fapt, Adevărul este acela că Dumnezeu nu are un opus, iar dualitatea este o iluzie. Singura variabilă este Iubirea care prezintă diverse gradații. Când însă, se acceptă sugestia minții de a vedea frica sau ura drept niște opuși ai Iubirii și nu drept niște posturi care apar prin îndepărtarea de Iubire, așa cum întunericul apare prin îndepărtarea de lumină, se dă naștere suferinței.
Desigur că a permite acestei conștientizări să se așeze, poate uneori să necesite mai mult timp liniar. Dar este perfect în regulă. Până la urmă suntem aici pentru a fi martorii miracolului translării non-manifestatului înspre manifestat. Nu ne grăbim nicăieri. Iar fiecare zi în care ne amintim că spiritualitatea și lumescul sunt una și aceeași realitate, și ne îngăduim să conștientizăm iluzia ego-ului și a dualității, este o zi în care, de fapt, ne-am dat voie să ne apropiem de a trăi acea Iubire necondiționată.
***
Cititorul este așadar invitat să abordeze neclaritatea enunțată la începutului articolului cu calm, blândețe, grijă și bunătate. A trăi Iubirea autentică este o posibilitate indiferent de circumstanțe. Totul este să ne deschidem și să alegem sincer intenția de a trăi Iubirea care este sinonimă cu Adevărul și Viața. Și nu acea iubire care este doar o simulare a Iubirii autentice și care este o energie emoțională. Iar când Intenția este sinceră, pașii se vor prezenta treptat de la Sine. Un punct bun de plecare este deschiderea înspre cei doi pași detaliați în prezentul articol.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu