Dualitatea este o iluzie. Dumnezeu nu are un opus. Iubirea nu își găsește un opus în frică. Iar Adevărul nu își găsește un opus în falsitate. De fapt ceea ce numim frică este absența iubirii. Iar ceea ce numim falsitate este absența Adevărului.
Totuși mintea își extrage din dualitate însăși seva care îi permite să funcționeze și să ruleze gânduri. De aceea, în viața de zi cu zi, prin identificare cu mintea, de foarte multe ori pare că avem de ales dintre două variante. Iar dând crezare unei iluzii a polarității, de obicei mintea se opune, bate sau războiește cu o anumită variantă. Și acceptă, preferă sau slăvește o altă variantă.
Dacă s-ar face un stop cadru pe momentul ACUM al experienței subiective de viață, ar putea fi identificate o sumedenie de arii pro și contra. Aproape față de orice subiect, tematică, persoană sau context, sunt întreținute câteva poziții care reflectă acceptare și câteva poziții care reflectă respingere.
Pentru dezabstractizare și claritate vor fi luate câteva exemple.
Cineva își dorește o mașină nouă. El acceptă și invită posibilitatea sau potențialul în care experimentează achiziția unei mașini noi. Dar în același timp manifestă rezistență cu privire la varianta în care nu găsește mașina pe care o caută.
Cineva se află într-un loc de muncă în care nu este apreciat și este prost plătit. Tendința este aceea de a accepta sau dori foarte mult un alt loc de muncă. Și în același timp se manifestă foarte multă rezistență cu privire la posibilitatea de a rămâne la locul actual de muncă.
Dacă luăm subiectul fotbal. Cineva își poate dori foarte mult să câștige echipa favorită. Și în același timp să opună rezistență și să respingă categoric varianta în care echipa favorită ar pierde.
Pe subiectul vaccinurilor. Se poate manifesta foarte multă rezistență cu privire la posibilitatea vaccinării. Poate fi experimentată împotrivire și o stare majoră de disconfort. Și se poate prefera doar varianta în care nu se experimentează niciun vaccin.
Iar exemplele ar putea continua. Practic orice subiect, context sau tematică s-ar alege tiparul dual se prezintă. De obicei oamenii experimentează ceva acceptare față de una dintre posibilități. Și mai multă sau mai puțină respingere și opoziție față de cealaltă dintre posibilități.
Așa cum a fost spus însă și în începutul articolului, această „rupere” în două posibilități este una falsă întreținută de acceptarea iluziei dualității însăși.
Aceeași „rupere” în două variante a orice, este și perspectiva care întreține o mare parte din suferința pe care umanitatea o experimentează în acest plan. Fiindcă atât timp cât există rezistență pentru una dintre variante și dorință pentru cealaltă variantă, această polarizare va conduce la suferință.
De cele mai multe ori pare că polarizarea aceasta iluzorie face parte din experiența de viață și că pur și simplu nu există altă cale. Pentru omul interesat de evoluție și pentru studentul spiritual există totuși o altă cale.
Iar această cale este disponibilitatea de a face pace cu ambele variante. Această „pace” făcută cu ambele variante înseamnă a renunța la dorința obsesivă față de o anumită variantă. Dar înseamnă și a renunța la opoziția sau împotrivirea față de cealaltă variantă.
Concret, pe exemple, dacă este vorba de achiziționarea unei mașini, să fim într-o acceptare completă față de varianta în care nu ne luăm mașină, cât și față de varianta în care ne luăm mașină. Când „privim” înspre aceste două variante, nu vom simți niciun fel de încărcătură emoțională. Ci, le vom observa pur și simplu drept posibilități; și orice s-ar întâmpla suntem recunoscători Divinului pentru posibilitatea de a trăi acea experiență.
Atunci când luăm exemplul unui meci de fotbal, la fel, stă în puterea noastră să nu experimentăm încărcătură emoțională puternică față de niciuna dintre variante. Ne putem bucura de spectacol și să fim recunoscători Divinului pentru posibilitatea de a trăi această experiență. Totuși, până la urmă este un joc. De ce să fim obsesivi cu privire la oricare dintre variante? Chiar dacă este vorba de câștig sau pierdere.
Pe subiectul vaccinurilor putem, la fel, să lucrăm la a elibera încărcătura emoțională asociată opoziției. Dar și la eliberarea încărcăturii emoționale care poate fi asociată celeilalte variante.
Ideea este că atunci când noi suntem într-o acceptare totală față de „ambele variante”, se întâmplă ceea ce este infinit armonios să se întâmple. Fiindcă oricum acțiunile apar spontan, prin ele însele, fără a exista un acționator în spatele lor.
Atunci când nu suntem în acceptare totală față de ambele variante, suferim. Iar pe lângă faptul că experimentăm suferință și tulburare interioară, îi dăm putere iluziei ego-ului să ne poarte înspre distorsiunile lipsei de armonie.
În finalul articolului sunt câteva chestiuni care vor fi punctate sub formă de concluzie:
1. Adesea apare întrebarea: „Bun! Am priceput ideea, dar cum fac să accept ambele variante și să nu mai experimentez încărcătura emoțională față de nici una dintre ele?”
Răspunsul scurt este acela că stă pur și simplu în puterea noastră să renunțăm spontan la toată încărcătura emoțională asociată unei situații. Răspunsul mai amplu poate fi descoperit prin familiarizarea cu tehnica Letting go. Tot ce avem de făcut este să trăim acea încărcătură emoțională fără a o respinge și concentrându-ne pe a elibera energia din spatele acelei încărcături emoționale.
2. De multe ori apare nedumerirea pe calea studentului spiritual care sună cam așa: „Eu ce să fac sau ce variantă să aleg dintre aceste două posibilități. Ce să fac între A și B?”
Răspunsul care se poate dovedi de un real folos este tot timpul cel care ne invită înspre a ne muta atenția puțin mai în profunzime. Întrebarea corectă nu este: „Ce să fac?”. Fiindcă „a face” este pe un nivel de suprafață. De fiecare dată apropierea de „a fi” este cea care vine cu mai multă putere.
O întrebare mai potrivită ar fi: „Cum mă simt?”. Iar după ce conștientizăm obsesia față de una dintre variante sau opoziția față de cealaltă, să ne dăm voie să fim în pace față de ambele variante. Atunci, din acea pace, cele mai armonioase acțiuni vor ieși întotdeauna la suprafață.
***
Prin urmare, pacea interioară poate fi găsită atunci când facem pace cu „ambele variante”. Iar a face pace cu ambele variante, renunțând la încărcătura emoțională asociată, nu înseamnă că ne îndreptăm înspre una dintre variante.
Ci înseamnă că ne punem încrederea în Divin știind că dacă noi suntem complet împăcați, ceea ce este infinit armonios pentru noi va fi experimentat.
Să ne dăm voie așadar să ne lăsăm tot mai puțin furați de dualitate. Și să ne apropiem tot mai multă de postura noastră naturală a calmului, păcii și armoniei.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu