Astăzi vorbim despre stima de sine, ce legătura poate exista între stima de sine și Letting go, dar și despre un unghi nou dinspre care suntem invitați să privim înspre subiectul stimei de sine.
Știm că spiritualitatea ne invită înspre recunoașterea individualității drept iluzie și cedarea treptată a tuturor structurilor mentale care întrețin identificarea cu ego-ul.
De obicei, în viața de zi cu zi, vorbim despre stima de sine făcând referire la încrederea în forțele proprii și imaginea pe care o are individul despre el însuși.
Spiritualitatea vine și ne spune că nu există de fapt niciun individ acolo. Vine și ne spune că noi de fapt suntem Câmp de energie și suntem o Ființă Infinită. Suntem sinonimi cu Câmpul Conștiinței însuși.
Prin urmare, recomandarea cu care vine articolul de astăzi, nu se va duce în sensul stimei de sine individuale. Fiindcă aceasta, se poate dovedi utilă în unele cazuri, dar nu este totuși o invitație care să ne ducă înspre spiritualitate și esență.
Ci, direcția înspre care se îndreaptă articolul este aceea a stării interioare și emoționale când vine vorba de ceea ce în termeni comuni numim stimă de sine.
Cu alte cuvinte, atunci când cineva simte că nu are o stimă de sine ridicată, simte și niște stări emoționale corelate. Dacă ne-am invita înspre a permite acelor energii să își urmeze cursul și să nu mai fim atașați de ele, toată problema stimei de sine s-ar rezolva treptat și nu ar mai apărea niciodată.
Dacă lucrurile și ideea nu este încă foarte clară, în continuare se va face referire la concluziile la care a ajuns Susan Harter într-un studiu pe copii cu privire la stima de sine.
Prin urmare, în studiile sale, această cercetătoare a ajuns la următoarea concluzie în două părți:
1. Când copilul remarcă o diferență între ceea ce este și ceea ce și-ar dori să fie (sau ceea ce crede că trebuie să fie) și modul în care se percepe, stima de sine este una scăzută. Cu alte cuvinte, atunci când diferența între „ceea ce ar trebui să fiu” și „ceea ce sunt” este mare, stima de sine este mică. Atunci când diferența între „ceea ce ar trebui să fiu” și „ceea ce sunt” este mică, stima de sine este ridicată. Și mai apoi…
2. Vorbim de sprijinul pe care copilul simte că îl primește din partea celorlalți și din partea oamenilor apropiați în special. Dacă se simte sprijinit și susținut, stima de sine este ridicată. Dacă nu se simte sprijinit și susținut, stima de sine prezintă de multe ori un nivel mai scăzut.
Chiar dacă studiul este făcută pe copii, în cazul adulților lucrurile stau destul de asemănător. Iar acum, hai să vedem ce legătura poate exista între ceea ce numim stimă de sine și tehnica Letting go înspre care articolele de pe blog-ul Fii Împlinit invită în mod repetat.
Păi, Letting go-ul ne invită înspre a-i spune „bun venit” situației actuale, fix în forma în care este atât cât de bine putem. Ne invită să renunțăm la a ne mai lupta cu situația actuală. Și, în schimb, să o învăluim cu toată iubirea de care suntem capabili.
Letting go-ul ne invită înspre a ne da voie să fim ceea ce suntem și ne invită înspre a accepta că suntem perfecți exact așa cum suntem. Asta pentru că, din acceptare și iubire se naște de fiecare dată vindecarea.
Prin urmare, oamenii au ajuns să experimenteze o stimă de sine scăzută și un disconfort emoțional major legat de asta, fiindcă au acceptat din mentalul colectiv tot felul de programe care le spun că trebuie neapărat să fie altfel decât sunt. Plecând de la reclamele de la televizor și ajungând la educația pe care o primim pe băncile școlii și nu numai, semnalele sunt în direcția aceasta conform căreia nu suntem buni și în regulă așa cum suntem, și că trebuie neapărat să fim altcumva. Ceea ce este fals. Fiindcă Universul în care ne aflăm este perfect. Iar fiecare om este perfect fix așa cum este.
Când acceptăm asta, ajutându-ne eventual în procesul de acceptare de tehnica Letting go, rezolvăm tot disconfortul emoțional pe care ni-l generează această ruptură falsă care se produce în interiorul nostru cu privire la credința care devine tot mai populară și care ne spune: „Trebuie să fii altfel. Iar așa cum ești, nu ești suficient de bun”.
Iar mai apoi, pentru componenta cu numărul doi, care apare în studiile privind stima de sine, există două direcții derivate din spiritualitate cărora ne putem alinia.
- Prima este cea înspre care putem găsi deschidere în interiorul nostru mai ușor. Și anume, folosind Letting go să renunțăm la a ne mai dori sprijin din partea celorlalți. Chiar dacă dorința aceasta de a fi sprijiniți este una din dorințele noastre de bază, este totuși o dorință de bază a ego-ului. Dacă ne putem deschide înspre a renunța la separare, control, siguranță sau aprobare, ne putem deschide și înspre a renunța la a ne mai dori sprijin din partea celorlalți. Oricum ideea aceasta de sprijin se află într-o strânsă legătură de fapt cu dorința de siguranță.
- Iar cealaltă invitație pe care ne-o propune spiritualitatea este recunoașterea individualității drept iluzie. De fapt nu există ceilalți în sensul de indivizi. De fapt există mai multe corpuri individuale, dar toate sunt animate de unul și același Câmp de energie pe care îl numim Conștiință și care suntem de fapt noi.
Deschizându-ne așadar înspre recomandările articolului, ne putem crește stima de sine. Însă nu acea stimă de sine care se duce în zona aroganței și este specifică ego-ului și individului, ci înspre acea stimă de sine care pleacă din Iubire față de noi înșine și față de întreaga viața.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
