Acesta este, o, călugări, Nobilul Adevăr al încetării suferinței, care este încetarea și totala absență a dorinței, a setei acesteia, este abandonarea, eliberarea de aceasta, non-atașamentul. Acesta este Nobilul Adevăr, Calea care duce la încetarea suferinței
– Buddha(cu precizarea că din traducere în traducere mesajul inițial e posibil să fie puțin diluat. De asemenea, sursa citatului nu este una foarte sigură. Relevantă este însă ideea pe care o transmite citatul)
În articolul precedent a fost adresată o invitație de a renunța la poziționalități și atașamente. Iar atunci când această invitație este auzită, mental poate fi identificat un gând care spune cam așa: „Cum fac să nu mai fiu atașat? Cum fac să renunț la atașament?”.
Cumva, pe diverse căi, mai mulți oameni mi-au spus că simt cum într-adevăr cheia spre o viață împlinită este absența atașamentului. Însă în același timp, cu toții mi-au spus că nu știu cum să o facă.
Înainte însă de a detalia o posibilă metodă sau variantă prin care oricine se poate elibera de atașamente, hai să vedem împreună ce este un atașament și cum se formează. Poate că acceptând și înțelegând ce este un atașament și cum se formează atașamentele, ne va fi mai ușor să trecem printr-un proces de eliberare a acestora.
Ce este un atașament
Pentru început ești invitat să alegi chiar acum un lucru, concept sau persoană de care simți că ești atașat. Poate fi ales drept exemplu copilul. Asta în cazul în care ești părinte. Poate fi ales drept exemplu o mașină în cazul în care ești pasionat de mașini. Sau poate fi ales drept exemplu un fel de mâncare în cazul în care ești gurmand.
Pur și simplu dă-ți voie pentru început să conștientizezi care sunt acele lucruri din viața ta de care ești atașat. Și alege măcar unul.
Indiferent de atașamentul specific pe care l-ai ales, ceva este universal valabil. Și anume, faptul că acel ceva ales este generator de plăcere pentru tine.
Dacă atașamentul este de o persoană, atunci ție îți face plăcere să petreci timp cu acea persoană. Dacă atașamentul este de o mașină, înseamnă că îți face plăcere să conduci acea mașină și să mergi în excursii la bordul acelei mașini. Dacă atașamentul este de o substanță cum ar fi alcoolul sau țigările, atunci înseamnă că prin introducerea în corp a substanței tu simți plăcere.
Care este așadar răspunsul la întrebarea: „Ce este un atașament?”
Păi, un atașament este un „ceva” din exterior, generator de plăcere.
Cum se formează un atașament
Ajunși cu explicația în acest punct, ar putea apărea întrebarea: „Ok, dar sunt lucruri care îmi fac plăcere, le experimentez, dar totuși nu sunt atașat de ele. De ce de unele dintre aceste lucruri care îmi fac plăcere ajung să mă atașez, iar de altele nu?”.
Atașamentul, indiferent de natura lui, este ca un fel de funcție mentală care suplinește un gol interior. În anumite arii ale vieții sale, omul simte neîmplinire. Atașamentele vor fi dezvoltate față de acele chestiuni specifice, care au rolul de a simula o umplere a golului interior specific.
Adică, cuiva poate să îi facă plăcere să conducă o mașină, dar asta nu îi umple un gol interior. Atunci niciun fel de atașament nu va apărea. Altcineva însă, poate simți nevoia interioară de a fi respectat de către oamenii din jur și de către societate în general. Omul se simte nerespectat. Iar asta îl face să sufere. În această situație este posibil să fie dezvoltat un atașament mai mare de plăcerea de a conduce. Asta în cazul în care marca mașinii asociază proprietarului un anumit statut.
Acesta este doar un exemplu însă. Ideea generală este aceea că ajungem să fim atașați fiindcă simțim un gol interior. Numai că natura acelui gol interior diferă de la om la om. Acesta este și motivul pentru care și natura atașamentelor diferă de la om la om.
Și din acest motiv, fiecare dintre noi experimentează plăcere prin diverse activități, fără a fi atașat, dar și plăcere de alte lucruri în timp ce și un atașament este prezent.
Cum renunțăm la un atașament
Adevărul este că, pentru a renunța la un atașament nu trebuie să știm neapărat nici ce este un atașament și nici cum se formează un atașament.
La fel cum de exemplu, pentru a renunța la folosirea telefonului mobil, nu este necesar să știm nici cum se fabrică un telefon mobil și nici cum funcționează curentul electric. A renunța la telefonul mobil, este pur și simplu o alegere. O alegere pe care majoritatea dintre noi nu vrem să o facem. Ceea ce este de înțeles. Dar ideea ce se dorea subliniată este aceea că pentru a renunța la obiectul „telefon mobil” nu este necesar să știm nici de ce este telefonul mobil în viața noastră și nici cum se fabrică.
A nu se înțelege că acest articol recomandă renunțarea la telefonul mobil. Telefonul mobil este o unealtă. Nici bună, nici rea, fiindcă dualitatea este o iluzie. Felul în care îl folosim ține de fiecare dintre noi. Iar exemplul era unul folosit pur și simplu în scop didactic pentru a înțelege mai multe despre conceptul de atașament. La fel de bine putea fi ales drept exemplu și oricare alt obiect care face parte integrantă din viețile noastre.
Totuși, explicațiile detaliate la începutul articolului, pot să ofere o doză de calm și familiaritate. Minții i se poate părea că trebuie să știe ce este un atașament și cum se formează pentru a renunța la el. Acest lucru însă, pur și simplu nu este adevărat.
La fel ca și atunci când vorbim de rezolvarea unei probleme, nu este neapărat relevant să știm care este cauza problemei pentru a o rezolva. De multe ori oamenii ajung să își dorească mai mult să știe care este cauza unei probleme decât își doresc să nu mai aibă problema. Ceea ce este o eroare.
Revenind la subiectul atașamentului, totuși cum facem să renunțăm la un atașament?
Ideea este că fiecare dintre noi știm deja cum să renunțăm la acel atașament, doar că de fapt nu vrem să o facem.
Iar pentru că paralela poate funcționa în continuare, se va lua exemplul telefonului.
Știi acum cum să faci pentru a renunța la telefon?
Răspunsul sincer este cu siguranță „da”. Și nu numai că știm, dar putem găsi chiar mai multe variante. Am putea renunța la telefon aruncându-l pe geam. Am putea să îl aruncăm la gunoi. Am putea să îl dăruim altcuiva. Am putea îl vindem. Am putea să îi scoatem cartela, să îl închidem și să îl punem într-un sertar din casă. Există mii de variante prin care putem renunța la telefon. Dar nu vrem să o facem.
Exact același lucru este valabil și cu atașamentul. Noi știm deja cum să renunțăm la atașament, doar că nu vrem să o facem.
Precizare esențială
Există totuși un anumit aspect care este esențial de precizat când vine vorba de renunțarea la atașament.
Multă lume crede că a renunța la a mai fi atașați de o mașină de exemplu înseamnă să renunțăm la mașină cu totul. Sau că renunțarea la atașamentul de un anumit concept, înseamnă renunțarea la conceptul acela cu totul.
Aceasta este însă o credință limitativă. Pentru a renunța la atașamentul de mașină, nu înseamnă că trebuie să ne vindem mașina. Ci înseamnă că suntem invitați să ne eliberăm de încărcătura emoțională asociată condusului acelei mașini. Să renunțăm de fapt la a ne dori statutul pe care posesia acelei mașini ni-l conferă mai mult sau mai puțin.
Nu spune nimeni că trebuie începând de astăzi să nu ne mai facă plăcere să conducem și că trebuie de astăzi să nu mai conducem niciodată acea mașină sau oricare alta.
Putem să ne bucurăm în continuare de acel ceva de care acum suntem atașați. Însă putem să ne bucurăm fără a mai fi atașați.
Iar în momentul în care cineva înțelege și acceptă acest mecanism, deja este posibil să fie experimentată o mai mare deschidere spre cedarea atașamentului de orice fel.
Și asta pentru că, de multe ori, a ceda atașamentul este confundat cu a renunța la obiectul atașamentului în sine. Ceea ce este fals. A ceda atașamentul înseamnă pur și simplu a ceda atașamentul și nimic mai mult. Tot ceea ce este în realitatea noastră fizică, poate să continue să fie. Diferența este aceea că noi, la nivel de for interior, nu mai suntem atașați.
Metoda practică de cedare a atașamentelor
În continuare va fi oferită o metodă cât se poate de concretă cu ajutorul căruia te poți elibera de atașamentul pe care ți-ai concentrat atenția la începutul articolului. Dar prin care te poți elibera și de orice alt atașament pe care îl identifici în viața ta.
1. Primul pas este acela de a-ți imagina cum renunți la acel ceva de care ești atașat. Dacă este vorba de o relație, îți imaginezi că acea relație nu mai este. Dacă este vorba de un obiect, îți imaginezi cum obiectul respectiv nu mai este începând de acum în viața ta. Dacă este vorba de un concept, îți imaginezi că renunți acum, definitiv la acea credință.
Atenție! În primul pas este vorba doar de un exercițiu de imaginație. Nu înseamnă că vom și renunța la obiectul atașamentului în sine.
2. Făcând acest exercițiu de imaginație, în interiorul nostru se va prezenta un disconfort. Poate fi identificată uneori o suferință clară. Altă dată senzația neplăcută a unei pierderi sau separări. Alteori este vorba pur și simplu de o tensiune. Însă atunci când facem pasul unu, această stare interioară se prezintă.
3. Acest ceva care se prezintă spre conștientizare este de fapt fix energia atașamentului în sine. Ce avem de făcut acum cu acel disconfort pe care îl simțim, sunt următoarele…
4. Ne concentrăm pe a-i spune „bun venit!” acelui disconfort.
5. Renunțăm atât cât de bine putem în acest moment la a ne lupta cu acel disconfort.
6. Renunțăm atât cât de bine putem în acest moment la a îi opune rezistență acelui disconfort.
7. Renunțăm atât cât de bine putem în acest moment la a vrea să facem ceva cu acel disconfort.
8. Atât cât de bine putem îi dăm voie disconfortului să fie și noi doar îl observăm fără a-l judeca sau eticheta în vreun fel.
Ce se întâmplă când alegem acest raport și relație cu un anumit tip de energie, este că acea energie se evaporă. Evaporându-se, de fapt se evaporă atașamentul. Și uite așa, noi suntem eliberați de un anumit atașament și implicit mai aproape de noi înșine.
Dă-ți voie să experimentezi cu procesul. Și dă-ți voie să identifici toate atașamentele pe care le experimentezi în acest moment și permite-le acestora să se evapore rând pe rând.
Alege calea non-atașamentului cu smerenie, recunoștință, iubire și dragoste pentru Adevăr, iar treptat te vei elibera de toată suferința.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
