Eu tot spun aici pe blog că întotdeauna se întâmplă exact ceea ce trebuie să se întâmple. Iar ceea ce se întâmplă când eu spun asta este că majoritatea oamenilor nu pot fi de acord. Această afirmație a mea pare incompatibilă cu asumarea greșelilor, iar un cititor mi-a atras atenția asupra acestui fapt, așa cum o să poți vedea mai jos.
Articolul vine ca un răspuns la reacțiile pe care le-au stârnit alte două articole de pe site. Acestea sunt: Care este legătura între Dumnezeu și compătimire, și 10 motive pentru care merită să ierți începând chiar din acest moment.
Fiind publice, o să reaiau reacțiile aici:
„Am o întrebare pentru tine: consideri “că întotdeauna se întâmplă exact ceea ce trebuie să se întâmple.” ?
Având în vedere acest lucru, unde mai este libera alegere a fiecarui om. Cum ne putem asuma greșeli dacă “așa trebuia să fie”.
Consideri că un copil se naște cu un handicap sau și mai rau moare pentru ca așa vrea Dumnezeu?
Mie îmi este greu să accept acest lucru.”
Aceasta este prima reacție, iar în continuare o să poți citi un dialog care a avut loc în secțiunea de comentarii a articolului 10 motive pentru care merită să ierți începând chiar din acest moment:
„Am 54 de ani și pot spune că nu am trăit o viață ușoară din nici un punct de vedere. Nu toate lucrurile prin care trecem vrând nevrând sunt cele pe care le vrem și le cerem. Asta e o aberație gândită de cineva care nu a trecut cu adevărat prin necazuri. Nu poți generaliza toate întâmplările prin care treci. Din păcate există oameni care iți fac rău doar pt. că pot și își permit aceasta, folosindu-se de situația ta. Am învățat să iert, dar totodată am învătat să nu uit că anumite persoane numai rău ne fac.”
Replica mea: „Îți respect opinia, doar că eu cred că toate lucrurile prin care trecem sunt cele pe care le vrem și le cerem. I-am mai auzit pe oameni spunând: Ia să te văd eu pe tine cum dă o boală peste tine, sau cum îți moare cineva drag, sau cum etc. și să te văd atunci cum îmi explici că tu ai vrut asta. Da, toate lucrurile mi se întâmplă pentru că eu aleg să mi se întâmple.”
Răspunsul la replica mea: „Eu cred mai degrabă că vrei să crezi asta. Încerci să iți dorești să ți întâmple numai lucruri bune, și speri că așa va fi. Nu iți doresc răul, dimpotrivă, iți doresc numai bine. Dar am mai învățat câteva lecții dureroase. Cum ar fi: ,,să te ferească Domnul de dorințe împlinite” și ,,când crezi că știi ceva cu siguranță, de obicei atunci nu știi nimic”…. Crezi că copiii uciși cu brutalitate de către adulți iși cer să li se întâmple asta? Sau bebelușii născuți de mame care îi aruncă la gunoi după naștere își cer asta? Sau cei atacați cu brutalitate de către alții pt. câțiva bănuți își cer asta? Nimeni nu vrea să i se întâmple nimic rău.”
Acum că te-ai familiarizat mai bine cu subiectul și ai înțeles care sunt întrebările la care răspunde acest articol, o să încep să tratez câte o întrebare, pentru ca la final să nu rămână nimic neclar.
Înainte de asta însă o să îți spun că mă bucură faptul că văd oameni care își pun aceste întrebări. Majoritatea oamenilor nu se întreabă niciodată unde este dreptatea bebelușului aruncat la gunoi de către mamă. Nu se întreabă niciodată unde este dreptatea bătrânului atacat cu brutalitate pentru 3 lei. Și nu se întreabă niciodată cum se poate naște un copil cu handicap pentru că așa „vrea” Dumnezeu.
De aceea mă bucur când văd oameni care își pun asemenea întrebări. Astăzi toți cei care și-au pus vreodată una sau mai multe din întrebările de mai sus, pot citi aici un răspuns. Timp de 2 ani eu nu am făcut altceva decât să caut un răspuns la aceste întrebări. Dacă ar fi existat atunci cineva care să îmi spună cum stau lucrurile, poate aș fi înțeles mai repede.
Este frumos când răspunsul pe care îl cauți stă scris undeva. Nu uita însă că un răspuns citit nu este un răspuns însușit. Un răspuns citit devine însușit numai în momentul în care el corespunde unui răspuns pe care îl găsești în tine însuți. Un răspuns citit îți poate ajuta sinele să caute acolo unde trebuie. Nimic mai mult.
Liber arbitru vs. „așa trebuia să se întâmple”
Aici o să ofer un răspuns la prima întrebare: „Unde este libera alegere a fiecărui om dacă așa trebuia să se întâmple?”.
Când am citit pentru prima dată întrebarea mi-am imaginat imediat o situație reprezentativă. O să ți-o expun și ție. Ea poate părea paradoxală, însă de fapt nu este deloc așa.
Cunoști poate celebra replică a magicienilor: „Pentru următorul număr am nevoie de doi voluntari. Se oferă cineva?”. Ei bine pentru a-mi continua expunerea am nevoie de două persoane fictive. Pentru a-mi ușura munca însă am hotărât ca una să fiu eu, iar cealaltă să fii tu. Soluțiile simple se dovedesc de multe ori a fi cele mai eficiente. Deci hai să începem!
Să presupunem că eu mă folosesc de capacitatea numită liber arbitru. Astfel eu iau liber decizia ca următoarea dată când ne vedem să îți trântesc o palmă peste față cu toată forța de care dispun. (nu te speria, e doar fictiv :)).
Fotografie de Jordan Mudrack
Bun, deci eu am luat această decizie folosindu-mă de liber arbitru. Să presupunem că atunci când ne vedem, eu transpun hotărârea în planul fizic, deci îți trântesc o palmă de îți înroșesc obrazul.
Acum se pune întrebarea: „Se poate spune că eu mi-am exercitat liberul arbitru, atât timp cât acest eveniment trebuia să se întâmple?” „Se poate spune că eu am făcut un lucru greșit dându-ți o palmă, atât timp cât trebuia să se întâmple ca tu să o primești? (cu alte cuvinte meritai acea palmă)”. Aceasta este întâmplarea paradoxală care s-a născut în mintea mea atunci când am citit întrebarea, iar în cele ce urmează o să ofer un răspuns cât mai simplu și clar.
„se întâmplă exact ceea ce trebuie să se întâmple”
nu înseamnă că noi jucăm într-un film a cărui regie este deja făcută. Se întâmplă exact ceea ce trebuie să se întâmple ca rezultat al acțiunilor tale. În fiecare moment al vieții tale faci o alegere. Începi să faci aceste alegeri chiar din clipa în care ai ieșit din pântecul mamei. Imediat după ce ai inspirat pentru prima dată, ai ales, cel mai probabil, să plângi. Iar după această primă alegere a ta nu ai mai încetat niciodată să faci alegeri. Chiar în momentul acesta ești sub influența alegerii de a citi acest articol.
Iar conform tuturor alegerilor pe care le-ai făcut în această viață, se întâmplă exact ceea ce trebuie să se întâmple. Acesta este raționamentul care stă în spatele afirmației: ai exact ceea ce meriți, sau, ți se întâmplă exact ceea ce trebuie să se întâmple.
Spunând acestea, o să consider că am oferit un răspuns la prima întrebare, și anume: „Unde este libera alegere a fiecărui om dacă așa trebuia să se întâmple?”. Libera alegere este la fiecare pas. În fiecare clipă alegi liber, iar experiențele tale viitoare sunt exact cele pe care le-ai cerut prin alegerile pe care le-ai făcut.
Hoțul nu alege să facă pușcărie.
El alege să fure. Ceea ce i se întâmplă totuși este faptul că intră la pușcărie. El nu a vrut să i se întâmple acest lucru „rău”. Corect nu? El a ales să aibă niște bani, și a decis să îi fure. A ales să aibă un anumit bun material, și a luat decizia să îl fure. Implicațiile alegerilor noastre sunt însă atât de complexe încât ne este imposibil să le prindem firul. Ne este imposibil ca vreodată, în urma unei alegeri, să știm întregul pachet pe care l-am ales de fapt. Cazul cu hoțul este destul de simplu, de aceea am și ales să îl dau. Toată lumea știe că dacă furi bani sau orice altceva, ai toate șansele să primești o condamnare. Alegerea de a avea bani a hoțului, nu implică doar obținerea banilor, ci și câteva luni de pușcărie.
Ceea ce trebuie tu să înțelegi este că fiecare alegere a ta, implică mai mult decât îți poți imagina. Iar folosindu-mă de acest exemplu vreau să ofer un răspuns la replica din începutul articolului care zicea cam așa: „Nimeni nu vrea să i se întâmple nimic rău”. Cu siguranță, aș adaugă eu. Așa cum nici hoțul nu vrea să facă pușcărie. Furând totuși, el a ales asta.
Persoana care nu face sport nu alege să fie grasă
Ea alege să se bucure de confortul casei, alege să se bucure de plăcerea pe care anumite alimente i-o oferă etc. Acestea sunt alegerile ei. Omul care nu face sport și mănâncă nesănătos, nu vrea să i se întâmple nimic rău. El nu alege disconfortul ci plăcerea. Totuși alegerea înseamnă în profunzimea ei altceva. Alegând confortul nu alegi doar atât, ci alegi și creșterea ta în greutate. Creșterea în greutate conduce încet și sigur către nenumărate boli, iar de fapt atunci când ai ales confortul, ai ales, pe lângă asta și boala.
Încă un răspuns
Ținând cont de exemplele cu hoțul și cu persoana care alege să nu facă sport și să mănânce nesănătos, o să ofer un răspuns la întrebarea: „cei atacați cu brutalitate de către alții pt. câțiva bănuți își cer asta?”. Răspunsul este desigur da. Așa cum hoțul alege pușcăria, și cum persoana care nu face sport alege boala, tot așa și omul atacat cu brutalitate pentru 3 lei a ales asta. A ales asta prin suma tuturor alegerilor pe care le-a făcut vreodată. El nu a ales asta spunând: „vreau să fiu atacat și furat!”. El a ales asta prin tot ceea ce a ales din clipa în care s-a născut și până în clipa în care a fost furat.
Până aici am parcurs pas cu pas un drum care răspunde unora dintre întrebări. În continuare o să dau un răspuns la acele întrebări care la o primă vedere par să nu aibă unul.
Consideri că un copil se naște cu un handicap sau și mai rau moare pentru ca așa vrea Dumnezeu?
Nu, consider că un copil se naște cu handicap sau și mai rău moare pentru că așa vrea copilul. Dacă lucrurile pe care le experimentezi de la o anumită vârsă încolo sunt cele pe care ți le-ai dorit conform alegerilor tale trecute, ei bine, dacă cineva se naște cu un handicap, atunci nu mai poate fi vorba de alegeri trecute. Așa ai putea crede nu? Îți spun că poate fi totuși vorba de alegeri trecute.
Ești un suflet
Care are un corp. Nu am spus-o eu, ci am auzit-o ca și citat. Aceasta este însă realitatea pură. Ești un suflet care alege să aibă o anumită experiență sub aspect material. Dacă tu ai ales să fii, nu crezi că ai putut alege și cum să fii? Dumnezeu, în infinita sa iubire îți dă voie să fii orice îți dorești tu să fii. Înțelege că nu e nimic exagerat în a crede că atunci când erai doar suflet, fără a fi legat de corpul tău actual, ai ales anumite lucruri.
Și acum o să enumăr din nou întrebările: „Consideri că un copil se naște cu un handicap sau și mai rau moare pentru ca așa vrea Dumnezeu?”, „Bebelușii născuți de mame care îi aruncă la gunoi după naștere își cer asta?”, „Crezi că copiii uciși cu brutalitate de către adulți iși cer să li se întâmple asta?”. Răspunsul meu este: nici nu cred și nici nu consider, sunt convins!.
Atunci când era doar suflet, omul respectiv a ales ca atunci când îi va fi atașat un corp, acesta să prezinte un anumit handicap. Atunci când era doar suflet, omul respectiv a ales să trăiască doar o lună pe acest pământ. Atunci când era doar suflet, omul a ales să fie aruncat la gunoi de către mamă. Aceasta este experiența pe care el a ales-o pentru că nimănui niciodată nu i se întâmplă o nedreptate. Totul este perfect în creație, iar Dumnezeu nu comite nedreptăți.
La final…
Mulțumesc cititorilor care exprimându-și liber opiniile au făcut posibilă existența acestui articol. Sunt recunoscător pentru că mi-ați adresat aceste întrebări. De fiecare dată comunic cu plăcere cu toți cei care îmi citesc articolele și nu numai.
De aceea, te invit și pe tine să îți faci curaj și să îți așterni gândurile sau nedumeririle în secțiunea de comentarii de mai jos. Și nu uita: Totul este perfect în creație, iar Dumnezeu nu comite nedreptăți.
Cu drag,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
Aurel Onita, ca suflete avem acces la cunoasterea absoluta. Teoretic stim totul (la nivel de concept), dar intre a sti si a fi, este o mare diferenta. Si atunci avem nevoie de o experienta… experienta de a fi/trai lucrul, intamplarea respectiva. Traind experienta de a fi, putem INTELEGE semnificatia lucrurilor, intamplarilor, etc.
De exemplu tu stii cum arata culoarea “ROSU”, dar te provoc sa ii explici unui orb, cum arata culoarea “rosu”.
Singura posibilitatea ca el sa inteleaga “definitia” ta – daca gasesti una pe intelesul lui – este ca el sa poata vedea. Lucru care ar fi posibil poate printr-o interventie chirurgicala sau, la cererea lui, intr-o viata viitoare. La fel cum, in viata de acum, a ales inainte de a se naste, sa fie orb! (sau handicapat, sau aruncat de propria mama la gunoi)
Cand esti copil afli de la parinti ca focul arde si ce inseamna “arde”. Dar abia dupa ce te arzi/frigi intelegi pe deplin semnificatia cuvantului “arde”.
In alta ordine de idei te rog sa imi definesti lumina, in absenta intunericului sau linistea in lipsa zgomutului? Cand venim pe lume, unde totul este relativ, avem posibilitatea sa alegem ce vrem sa experimentam pentru a intelege si defini anumite cunostinte teoretice. Relativitatea din lumea reala – bine/rau, frumos/urat, repede/incet, ura/dragoste, calm/furie, etc. este contexul ideal pentru evolutia noastra ca suflete. Iubim, suferim, uram… Cum ai putea defini iubirea in absenta suferintei??? Si exemplele ar putea continua…
Pe de alta parte sunt suflete care se sacrifica pentru alte suflete, din iubirea profunda ce si-o poarta unul celuilalt. Asta se intampla inainte de a veni pe lume si este un compromis in care unul il ajuta pe celalat sa inteleaga ceea ce cauta!
In cazul nostru copilul aruncat la gunoi (sau copilul nascut cu handicap, orb, etc) poate fi un alt suflet care intregeste experienta altuia, in sensul ca doar astfel, o mama care isi arunca pruncul la gunoi va intelege ce inseamna si va trai cu gandurile, remuscarile, faptei sale.
Sper ca ti-a fost de folos raspunsul meu!
Felicitari Cosmin, pentru felul in care ai reusit sa transmiti…chiar daca intelegem si stim, cateodata cel mai greu este sa gasim modul la care sa transmitem astfel incat informatia sa ajunga la ceilalti
Mulțumesc Laura!
asa cred si eu nimic nu este intimplator !
😉
Multumesc foarte mult ca te-em intalnit ,si citesc cu mare drag tot scrii!Sunt intr-un moment al vietii care ,ma ajuta sa imi gasesc raspunsuri interioare si sa trec peste !!!Multumesc,multumesc,multumesc!
Cu placere!
Cum ne natem in planul fizic am inteles dar cum se nasc sufletele?
sufletele se desprind din Dumnezeu. Așa se nasc sufletele.
Și de ce și-ar dori cineva , in momentul când este doar suflet…..sa se nască handicapat ?? 😂😂 care ar fi logica , lumineaza-ma te rog !
răspunsul e că nu e nicio logică. Sufletul alege o experiență care este nicicum spre experimentare. Asta e tot. Logica ține de minte, iar mintea te păcălește.
Salut Cosmin,
Îți multumesc pt răspuns. Ți-am adresat întrebarea sub o forma oarecum ironică (îmi recunosc și regret impulsul inexplicabil). Văd că nu am ,,reușit” sa te enervezi(nu mi-am dorit asta).Te apreciez acum pt calmul cu care mi-ai răspuns.
In general sunt de acord cam 80% cu tine despre subiectele din blog-ul tau. Totodată nu neg că în viitor nu as putea fi de acord și cu restul de 20% , pe măsură ce mai înțeleg cate ceva.
Daca am înțeles eu bine, părerea ta este că, pe scurt, forma fizica in care venim pe lume(sănătos, cu handicap, bolnav etc)(eu mulțumesc sunt sănătos), s-au datorat hotărârii sufletului neintrupat, hotărâre luată la întâmplare, că la ruleta. Dar, Cosmin, acum îmi pun întrebarea cum oare Dzeu, care nu a creat nimic la întâmplare, a admis și admite sa se nască oameni cu defecte, așa fără nici un scop? Sau daca are un scop, atunci pe ce baza face EL selecția celor care trebuie sa se nască defecți pt a transmite prin ei ceva. Adică ok, eu trebuie sa fiu cel ,,sacrificat” , pt că Dzeu, prin suferinta mea, sa transmită un mesaj celorlalți, dar unde este egalitatea? De ce m-am ales pe mine și nu pe altul?
Nu sunt convins că Dzeu a avut un plan bine stabilit dinainte; În Geneza scrie că Dzeu întâi a făcut Pământul, apoi, văzând (observând) că Pământul este gol, s-au gândit să îl populeze. Deci, clar, inițial, hotărârea initiala a lui a fost să facă un pământ….gol. La ce să-i fi gândit oare când a luat aceasta hotărâre?
Cu bine !
P.S. Și eu mi-aș dori din toată inima să pot trăi într-o lume, plina de iubire, fără războaie, răutăți, ură, minciuna, interese ascunse, crime etc dar mă îndoiesc că va fi posibil asta vreodată, din moment ce, de la apariția omului nu s-a întâmplat încă…!
Cristian, și eu apreciez și îți mulțumesc pentru mesaj. Ce este nevoie să modifici în raționamentul tău dacă vrei să înțelegi este prezumția conform căreia a te naște cu handicap este un lucru rău. Adevărul este că a te naște cu handicap sau bolnav este nicicum. Situațiile de viață doar sunt. Etichetele le adăugăm noi.
Și nu, partea cu ruleta nu este corect înțeleasă. Dumnezeu permite unui suflet să experimenteze ceea ce vrea el să experimenteze. Dacă vrea să experimenteze viața într-un trup de handicapat, așa să fie. Aceasta este doar o experiență. Nu este bună sau rea, frumoasă sau urâtă, plăcută sau neplăcută. Ea doar este.
Unii oameni se duc acum în magazin și își iau blugi rupți. Alții zic că puteau să și-i ia întregi ca să nu le fie frig. Dar dacă ei vor rupți, rupți și-i iau, că asta vor. La fel e și cu alegerea trupului. Fiecare cu alegerea lui.
,,Dacă vrea să experimenteze viața într-un trup de handicapat, așa să fie. “(Asta ai scris acum)….iar putin mai sus ,la primul raspuns ai scris :,, Sufletul alege o experiență care este nicicum spre experimentare”. …deci ESTE sau NU ESTE spre experimentare alegerea ? Pt ca recunosc aici nu inteleg f clar ce ai vrut sa spui. Ms.
este