Ți se întâmplă ca atunci când pleci într-o excursie și ești nevoit să dormi în alt pat, să duci dorul patului tău de acasă? Dacă locuiești momentan într-o altă țară decât România, simți cum uneori îți este dor de țara ta și ai vrea să te întorci acasă? Sau dacă pur și simplu mergi în vizită la rude pentru câteva zile în altă localitate, cum te simți? Ți se întâmplă ca uneori să aștepți cu sufletul la gură întoarcerea pe strada ta, în casa ta și pe patul tău?
Mie nu mi s-a întâmplat niciodată asta, și vreau să te învăț și pe tine cum să faci să nu mai simți acel sentiment de neliniște dat de conștiința faptului că nu ai fi acasă. Totul pleacă de la o schimbare de perspectivă.
Fotografie de Kevin Gill
Conștientizează că nu deții nimic
Patul tău nu este al tău. El este un obiect de mobilier care se află la tine în casă. Nimic mai mult. La fel de bine s-ar fi putut afla în altă casă, dar s-a întâmplat sau pur și simplu tu ai decis că îl vei adăposti în casa sau apartamentul tău. Eu aș putea la fel de bine considera patul tău ca fiind al meu. Faptul că dormi noapte de noapte pe el, nu îl modifică cu nimic. Ești doar tu folosindu-te de un obiect de mobiler pe care ai decis să îl adăpostești în casa ta. El este făcut din lemnul copacilor de pe acest pământ sau din fierul extras din zăcămintele planetei. Prelucrând această materie primă, oamenii i-au dat forma de pat, iar tu îl folosești în acest scop.
Chiar dacă ai dat bani pe el, patul respectiv tot nu este al tău. Tu ai oferit acei bani în schimbul unor servicii. Ai dat bani, iar asta ți-a permis să întroduci obiectul de mobilier în apartamentul sau casa ta. Primind permisiunea de a introduce obiectul de mobilier în casă , acel obiect nu a devenit al tău, pentru simplul motiv că tu și oricare alt om de pe această planetă nu deține în fapt nimic. Cu toții ne folosim de anumite bunuri, însă ele niciodată nu sunt ale noastre. Ele aparțin universului și planetei pe care te-ai născut.
Tu ești la fel de îndreptățit să consideri patul pe care dormi noaptea ca fiind al tău, cum este și un om al străzii să considere asfaltul de pe marginea drumului ca fiind al său. Doarme noapte de noapte pe același asfalt, iar nimeni nu pare să fie deranjat în mod direct de asta. Dacă ținem cont de raționamentul pe care tu îl faci atunci când spui că patul pe care dormi este al tău, ar trebui să considerăm și acea porțiune de asfalt ca aparținând omului străzii.
Sau imaginează-ți o rândunică care și-a făcut cuib în grajdiul unui țăran. Al cui e grajdiul? E al rândunicii sau al țăranului? Se pare că țăranul prin bunăvoința sa, i-a acordat rândunicii dreptul de a-și construi acolo un cuib. Asta înseamnă că respectiva locație este de acum a rândunicii?
Sau o cioară își face cuib într-un copac. Asta face copacul să fie al său? Nu, copacul rămâne în continuare al planetei și al universului în care existăm cu toții.
Grajdiul rămâne în continuare o construcție ca oricare alta de pe această planetă. Construcție făcută din resursele pe care planeta însăși le pune la dispoziție. Nimic nu este al tău. Tu îți poți câștiga doar dreptul de a te folosi de anumite resurse. Iar după ce conștientizezi că nu deții nimic,
Antrenează-ți privirea de ansamblu
1. În univers sunt peste 200 de miliarde de galaxii, iar galaxia în care se alfă pământul este una dintre acestea,
2. În galaxia noastră sunt aproximativ 60 de miliarde de planete, iar
3. Terra este doar una dintre aceste 60 de miliarde de planete pe care tu ai ales să te naști.
4. Ești aici cu un scop pentru că tot ceea ce există are un scop, iar
5. Dumnezeu nu creează nimic inutil.
Iar după ce faci acest antrenament și te menții conștient în permanență de adevărurile din lista de mai sus,
Conștientizează că ești cetățean al planetei
Asta pentru a-ți fi mai ușor, și pentru a nu-ți propune ca din prima să te consideri cetățean al universului.
Tu ești un suflet care a considerat că își dorește să aibă anumite experiențe sub aspect material. Așa că te-ai materializat ca om pe acest pământ. Tu aparții universului, iar întreg universul este casa ta. Poți considera cel mult că planeta pe care te-ai născut îți este casă, dar nu trebuie sub nici o formă să cobori mai jos de acest nivel.
De ce nu? Pentru că nu obții nici un beneficiu și te minți singur. În schimb, dacă adopți viziunea pe care ți-o propun îți va fi foarte foarte greu să te simți străin în oricare țară, oraș sau casă de pe această planetă. De ce? Pentru că tu ești tot timpul acasă pe planeta pe care ți-ai ales-o drept locație.
Ce rost mai are să aștepți să se termine excursia pentru a te întoarce acasă, când tu ești deja acasă oriunde te-ai afla?
Care ar fi sensul să duci dorul patului tău de acasă, când ești conștient că el nu este al tău, iar acolo unde ești, este deja casa ta?