Ion s-a născut acum aproximativ 80 de ani în România. Și a avut o viață foarte tumultoasă în care a fost nevoit să călătorească mult. În cele ce urmează o să îți povestesc puțin viața lui Ion. Îți promit că dacă citești cu atenție vei avea ce învăța din experiența acestui om.
Așadar, părinții lui Ion erau oameni simpli. Locuiau într-un sat din nordul Moldovei, iar acești părinți și-au învățat copilul încă de mic să trăiască cu „frică de Dumnezeu”. Eu mi-aș învăța copilul să trăiască cu „iubire de Dumnezeu”, dar ți-am promis că îți povestesc viața lui Ion, așa că o să încerc să nu intervin prea des cu astfel de observații.
Încă din fragedă pruncie, înainte chiar să poată vorbi, Ion a fost dus săptămânal la biserica din sat. Părinții l-au și botezat la câteva zile după ce s-a născut. La fel, Ion nu a fost întrebat dacă vrea botezat. Fie vorba între noi însă nici nu putea răspunde. Dar așa e practica și majoritatea oamenilor o execută fără să pună prea multe întrebări. Altfel ce ar zice lumea? Pe mine mă interesează puțin spre deloc ce zice lumea, dar iar mă abat de la subiect, așa că hai să revenim.
Nu o să-ți povestesc chiar toate detaliile din viața lui Ion fiindcă ne-ar lua prea mult timp. Esențialul deocamdată ar fi acela că Ion, primind educație de la părinții săi a devenit un bun creștin.
Când avea vreo 10 ani a auzit pentru prima dată preotul din sat vorbind despre rai și iad. A fost atât de speriat încât a vrut să afle imediat ce trebuie să facă pentru ca el, la finalul vieții sale să ajungă în rai și nu în iad.
De aceea, Ion ținea toate posturile de peste an. Nu lipsea în nicio duminică de la biserică. Nu lipsea nici de la slujbele care se efectuau de sărbători. Lua anaforă în fiecare dimineață pe stomacul gol. Dădea de pomană cerșetorilor. Stătea pe partea dreaptă în biserică. Săruta mâna popii atunci când pupa și icoana. Se spovedea cât mai des astfel încât Dumnezeu să îi ierte păcatele și să ajungă la final în rai.
Îți poți imagina și singur că toate astea reprezentau un efort. Când era vreo sărbătoare și prietenii lui Ion se relaxau, Ion era la biserică unde făcea mătănii. Nu mai conta că îl dureau genunchii, iar în acel timp putea face cu totul altceva, Ion zicea că merită. Merită să te chinui puțin, dar măcar știi că o veșnicie ai un loc asigurat în rai.
Ion era totuși un băiat inteligent. Iar când a împlinit 20 de ani o oportunitate i-a ieșit în cale. Chiar dacă pare greu de crezut pentru acel moment istoric, Ion avea posibilitatea să își continue studiile la Oxford în Anglia. Totul ținea de alegerea sa. Băiatul a ales înțelept și a plecat în Anglia.
Ajuns însă acolo, cu greu putea găsi o biserică ortodoxă. În scurt timp însă și-a făcut prieteni catolici. Aceștia l-au învățat puțin din mentalitatea englezilor, dar când s-au împrietenit mai bine, i-au explicat și ce propune religia lor ca bune practici pentru un loc asigurat în rai pentru veșnicie.
Ion a fost instruit de acasă de către părinți și de către preotul satului să nu comită păcatul suprem. Să nu cumva să treacă la catolicism fiindcă va arde în focul iadului. Cu toate acestea Ion nu a vrut să riște. A continuat să facă toate lucrurile pe care le propune ortodoxia, iar pe deasupra a mai adăugat și alte câteva practici noi pe care le propune catolicismul pentru a ajunge în rai.
Avea acum un arsenal mai puternic și o siguranță mai mare că nu va arde în focul iadului.
A terminat Ion facultatea cu „magna cum laude” și s-a angajat la o firmă de top din Londra. Numai că povestea nu se termină aici. La 20 de ani a plecat din România. Acum avea 40 de ani, 15 ani de experiență în câmpul muncii și o nouă oportunitate îi apărea în față. S-ar putea transfera cu locul de muncă în Arabia Saudită. Salariul ar fi de 3 ori mai mare. Cine ar refuza o asemenea oportunitate? Totuși Ion era destul de în vârstă acum. A cântărit atent decizia și a hotărât totuși să plece. Avea de gând să mai muncească 20 de ani, după care să se pensioneze și să se întoarcă în România.
Și chiar a reușit să facă ce și-a propus. Numai că în Arabia Saudită, la fel, și-a făcut în timp prieteni printre localnici, iar aceștia l-au învățat cam ce fac ei pentru a ajunge în Paradisul promis.(cu alte cuvinte în rai) Arabii i-au explicat și ce vor face în rai. Cum vor avea la dispoziție pahare de cristal și veselă de argint. Credincioșii vor fi îmbrăcați în mătase verde. Vor purta brățări din argint și vor bea din fântâna pură creată de Allah ca răsplată pentru strădania și răbdarea lor.
Sună bine și-a zis Ion. Plus că seamănă destul de mult cu raiul ortodocșilor. Deci probabil că vorbesc despre același lucru s-a gândit el.
Vezi tu, frica sădită în el la vârsta de 10 ani de către preotul satului și-a spus din nou cuvântul. Așa că Ion a început să adauge la practicile știute deja, alte câteva specifice islamului. El a început să respecte orele de rugăciune. Și multe altele. Și-a spus că nu are ce să fie rău în asta, dacă respectă orele de rugăciune, doar se va ruga mai des. Însă depunând acest efort va fi și mai sigur că are un loc asigurat în rai.
Au trecut 20 de ani stând în Arabia, iar Ion a spus că este timpul să se întoarcă acasă. Strânsese o mică avere până acum și s-a pensionat așa cum și-a propus. Arabii au plâns după el și nu voiau să îl lase să plece, însă până la urmă i-au respectat dorința.
S-a întors Ion în satul său natal. Și-a făcut o casă frumoasă, iar pentru următorii 20 de ani a respectat rânduiala creștină așa cum făcuse atunci când era mic. Preotul din sat nu mai era același. Era acum un preot nou. Biserica era însă aceeași, iar aceasta îi stârnea lui Ion o grămadă de amintiri. În acești 20 de ani de pensie Ion a respectat parcă și mai aspru toate regulile, iar chiar în dimineața acestei zile, Ion a murit.
Aș spune „Dumnezeu să-l ierte” dacă ar fi ceva de iertat, dar cum știu că nu este nimic de iertat nu spun. Și oricum nu vreau să întrerup povestea cu opinii personale fix acum la final.
Și ziceam că ajunge Ion la Dumnezeu, iar Dumnezeu îi spune: „Ioane, bine ai venit acasă, cum a fost în rai? Povestește-mi…”
Ion cu o privire confuză răspunse aproape bâlbâit: „D..da..dar eu aaam c c crezut toată viață c c că….”
Dumnezeu: „Ai crezut greșit Ioane, dar dacă te consolează cu ceva, să știi că nu ești singurul.”
***
Dacă ți-a plăcut povestea, folosește butoanele de share de mai jos și public-o pe facebook. Sunt o grămadă de oameni acolo pe care îi poți ajuta împărtășind cu ei povestea pe care tu tocmai ai citit-o.
În altă ordine de idei, vreau să știi că eu nu aș fi publicat această poveste. Ion însă mi-a trimis o telegramă de Acasă(acolo unde el este alături de Dumnezeu) în această dimineață și m-a rugat să povestesc și altora, așa că am făcut-o. Sper că ți-a plăcut.
