„Calea nu este prin acumularea a și mai multe informații și cunoștințe despre Dumnezeu, ci în schimb prin cedarea tuturor supozițiilor[…] disponibilitatea de a ceda toate sistemele de credință și iluziile lui <<Eu știu>>” – David R. Hawkins
Există niște prezumții eronate care fac de multe ori ca studentul spiritual să se învârtă în cerc. Ce se mai întâmplă este că în ciuda efortului semnificativ și dedicării, progresul nu intervine deloc. Iar în acest fel se acumulează foarte multă frustrare.
Omul ajunge să spună cu sinceritate și năduf în același timp: „Păi am citit, și am tot citit, și am mers la zeci de cursuri, dar parcă tot nu experimentez armonie în viața mea. Oare sunt aici să mă chinui? Totuși nu cred! Nu cred că Dumnezeu vrea ca noi să ne chinuim”. Și într-adevăr așa este. Dumnezeu este Iubire infinită. Este Iubire infinită necondiționată și lipsită de dorințe. Cufundarea noastră în visare, credința în niște prezumții false, și identificarea cu ego-ul și separarea ne fac să suferim.
Ceea ce facem este că împrumutăm din mintea colectivă niște prezumții și niște supoziții, iar mai apoi vrem să aflăm adevărul, vrem să știm cine suntem cu adevărat, vrem armonie în viața noastră, fără a fi dispuși totuși să cedăm prezumțiile și supozițiile respective.
Metaforic vorbind, este ca și cum am chema un tâmplar să ne repare ceva în casă, dar îi punem în același timp condiția să nu folosească ciocan, cuie, fierăstrău, daltă sau rindea. Un tâmplar s-ar uita la noi dacă am veni cu o astfel de cerință și ne-ar întreba dacă nu cumva ne batem joc de el.
Sau este ca și cum am duce mașina la spălătorie, dar îi spunem omului care urmează să o spele că poate să facă ce vrea el, dar să nu folosească apă.
După cum se poate observa, o astfel de condiție, prezumție sau supoziție conduce la un blocaj. Nu îi putem lua meșterului toate uneltele și el să ne facă totuși treaba. Și nu îi putem spune cuiva să ne spele mașina, dar fără apă. Este un non-sens.
Totuși în experiența de viață, la nivel mental, există o sumedenie de supoziții, prezumții și „Eu știu”-uri. Fără a interveni disponibilitatea de a le ceda, omul ajunge să se învârtă în cerc fiindcă este experimentată auto-limitarea. Este ca și cum am spune: „Vreau armonie și iubire în Viața mea, dar fără să renunț la convingere X, Y și Z”. Când de fapt tocmai cedarea convingerilor X, Y și Z este cea care ne conduce la a experimenta iubire și armonie.
Și mai mult decât atât, adevărul este că armonia și iubirea sunt deja chiar aici. Armonia și iubirea sunt stările noastre naturale. Iar motivul pentru care nu le trăim chiar acum, este acela că opunem rezistență, iar tocmai convingerile X, Y și Z ne blochează în a trăi iubirea și armonia.
Mai precis, nu numai că armonia nu poate fi experimentată în timp ce convingerile vechi limitative sunt păstrate, ba chiar tocmai renunțarea la convingerile respective și la respectivele limitări mentale, ne va ajuta să descoperim ceea ce este dintotdeauna în interiorul nostru asemeni unui câmp de Iubire infinită.
O astfel de prezumție sau supoziție este și aceea că acumulând mai multe informații, citind mai mult, învățând mai mult, cineva poate ajunge să se identifice cu Conștiința, să trăiască și simtă sincer Iubirea Divină și să trăiască prin urmare Iluminarea sau Absolutul.
Totuși această prezumție este una falsă. Toate „Eu știu”-urile sunt de fapt blocaje în calea trăirii armoniei și Iubirii necondiționate în viețile noastre. Toate sistemele de credință învățate sau împrumutate de la alții și din mintea colectivă nu vor face decât să funcționeze asemeni unui zid în calea trăirii.
Și astfel, este ca și cum oamenii ajung să știe totul despre căldură, ce o generează, cum se transmite, cum se păstrează căldura și multe altele, dar cu toate acestea să stea într-o casă în care este foarte frig. Motivul? A ști despre, nu este același lucru cu a fi o anumită stare.
A ști totul despre căldură nu îți ține de cald. La fel cum a ști totul despre Dumnezeu și Iubire nu te ajută neapărat să și trăiești conștient în Dumnezeu cu și din Iubire.
Așadar, de o mare utilitate se poate dovedi pe calea studentului spiritual, disponibilitatea de a ceda toate supozițiile, toate sistemele de credință, toate convingerile și toate „Eu știu”-urile. Iar supozițiile, sistemele de credință și convingerile care se cer cedate nu sunt doar cele în raport cu Divinitatea și evoluția spirituală. Ci pur și simplu, orice supoziție, sistem de credință sau convingere ar fi cedată, intervine o apropiere de starea noastră naturală care este armonie infinită, beatitudine și Iubire fără margini, necondiționată.
Un indiciu înspre aceasta poate fi găsit și în Matei 18:3, unde Iisus a spus că: „De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor”. Pruncul are supoziții, „Eu știu”-uri și sisteme de credință puține spre deloc.
Stă în puterea noastră ca dându-ne voie să trecem dincolo de convingerea că acumulând ne vom apropia de Adevăr și Iubire, să începem procesul de renunțare și eliberare pe rând a tuturor convingerilor și iluziilor lui „Eu știu”. De îndată ce această disponibilitate apare, cu primul „Eu știu” cedat și cu prima supoziție la care se renunță, va interveni de fapt un prim pas înspre a ne recunoaște drept esența a ceea ce suntem.
Iar treptat, prin disponibilitatea de a ceda toate sistemele de credință și iluziile lui „Eu știu”, atunci când este armonios din punct de vedere Universal, ca un dar din partea Divinului va interveni și progresul spiritual real. Fiindcă progresul autentic este de fiecare dată un dar din partea Divinului. Fiindcă nu există niciun „eu” care să îl execute sau obțină. Și oricum tot ce știe acel „eu”/ego este să acumuleze și tot acumuleze informație. Ceea ce nu conduce la o realizare de substanță. Ci conduce la o pierdere în contradicții și poziții fixe.
Iar totul este în cele din urmă o chestiune de disponibilitate. Tot ce face prezentul text este să invite. Dacă se rezonează cu invitația, iar aceasta este acceptată, armonia bate la ușă fiindcă este deja chiar aici și chiar acum. Motivul pentru care nu este experimentată fiind acela că i se opune rezistență din „Eu știu”, și din prezumții și supoziții.
Cititorul poate reține că: „Calea nu este prin acumularea a și mai multe informații și cunoștințe despre Dumnezeu, ci în schimb prin cedarea tuturor supozițiilor[…] disponibilitatea de a ceda toate sistemele de credință și iluziile lui <<Eu știu>>”.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu