Există câmpul Conștiinței. Iar noi suntem chiar acest câmp. Conștiința fiind sinonimă cu Viața, Adevărul și Iubirea. Pentru ca acest câmp să se cunoască pe el însuși a apărut mintea și materia. Lumina Conștiinței fiind cea care transformă non-manifestatul în manifestat.
Conștiința este un câmp non-local. Sau, în termeni mai simpli, s-ar putea spune că se află „peste tot”. În procesul de transformare a non-manifestatului în manifestat, are loc însă o identificare falsă a noastră ca fiind indivizi/ego-uri/persoane. Asta în timp ce noi suntem în mod etern Conștiința însăși și Viața însăși.
Din această identificare falsă cu „eu”, sunt generate ulterior o sumedenie de gânduri și impresii care ne țin departe de adevăr și esență. Și tot din falsa identificare cu „eu” apare impresia și senzația conform căreia gândurile ar fi „ale mele”. Când de fapt gândurile pur și simplu sunt.
În câmpul Conștiinței există niveluri, sau diferite câmpuri de atracție pentru că tot spectrul este necesar în procesul de translare a non-manifestatului în manifestat. Gândurile experimentate în realitatea subiectivă sunt cele care sunt și nu sunt altele, conform nivelului de Conștiință. Dar ce anume dă nivelul de Conștiință? Sau ce face ca tranziția să fie înspre un anumit câmp de atracție și nu înspre altul? Această chestiune fundamentală care dă nivelul de Conștiință sau stabilește natura și vibrația câmpului de atracție este Intenția. Intenția fiind ceva pe care câmpul Conștiinței însuși îl manifestă și nu iluzia unui individ/ego/persoană. Iar această Intenție este pur și simplu o selecție de potențiale.
În ultima vreme a putut fi observat un tipar în rândul mesajelor primite pe e-mail. Iar așa cum s-a obișnuit și în alte rânduri, când un astfel de tipar este identificat, acesta este un semn că o anumită eroare se cere clarificată în mintea colectivă.
Tiparul observat de această dată este construit și verbalizat aproape de fiecare dată la fel, iar structura se prezintă după cum urmează: „Cosmin…(iar aici este adus în discuție un anumit subiect)…care este părerea ta despre asta?”.
A mai fost scris și cu alte ocazii că părerile și opiniile blochează progresul spiritual. Prin urmare, a căuta păreri și opinii, nu susține evoluția spirituală. Astfel apare recomandarea de a identifica pe rând fiecare părere sau opinie în parte. Iar după identificare, se recomandă eliberarea sau renunțarea la acea părere sau opinie.
Cu fiecare părere sau opinie identificată și eliberată, ne apropiem de noi înșine în termeni de esență a ceea ce suntem. Cu fiecare opinie sau părere eliberată, are loc și o apropiere naturală înspre acea stare de non-minte pe care mulți studenți spirituali o caută în practică sau prin exercițiu și dedicare. Și cu fiecare opinie sau părere eliberată ne apropiem de Iubire și Adevăr. Fiindcă Iubirea și Adevărul sunt chiar câmpul Conștiinței care animă și susține toate formele. Adevărul nu este ceva mental. Fiindcă minții îi lipsește însăși capacitatea de a distinge adevărul de falsitate. Adevărul sinonim cu Iubirea găsindu-se așadar de fiecare dată în liniștea de dincolo de gânduri, opinii și păreri.
Ajunși în acest punct al articolului, ego-ul se poate revolta foarte tare fiindcă el luptă pentru propria supraviețuire. Iar renunțarea la opinii și păreri, dacă apare ca disponibilitate și este aleasă ca intenție, va funcționa asemeni unei lame care taie în iluzie, permițând Adevărului să transpară liber. Iar adevărul este că ego-ul este o iluzie care nici măcar nu există ca entitate energetică.
Se mai simte a fi precizat că acest articol nu își propune să convingă pe nimeni de nimic. Nu există niciun simț al proprietății față de acest text și el nu reprezintă o opinie sau părere. Este vorba doar de o înșiruire de cuvinte care apare ca un rezultat al transformării non-manifestatului în manifestat.
Recomandarea este ca dacă ego-ul s-a revoltat, să se aplice Letting go pe toate acele energii și emoții care au ieșit la suprafață.
Revenind, dincolo de o posibilă revoltă a ego-ului, poate fi experimentată o disponibilitate spre deschidere și înțelegere. Așadar, dacă este experimentată un soi de senzație a lui: „Aș vrea să pricep, dar totuși nu pricep”, rândurile care urmează își propun să susțină cât mai armonios și eficient această înțelegere.
Iar pentru mai multă claritate, se va pleca de la exemplul prezentului text. La o primă impresie, chiar acest text poate părea că este o părere sau opinie. Cititorul se poate întreba: „Păi și ce citesc eu acum, nu este tot o părere sau opinie scrisă de altcineva? Nu înțeleg!”.
Pentru înțelegere este necesar a se face distincția între gânduri și opinii sau păreri.
Diferența este una de nuanță și tinde să fie ignorată tocmai pentru ca iluzia să poată fi perpetuată.
Gândurile, apar în planul mental. Iar suma tuturor gândurilor este mintea. Minte care este una singură. Aceste gânduri, pot fi observate ca fiind și apărând prin ele însele în manifestare. Un gând observat, apare pe radarul Conștiinței. „Se privește” înspre el, și fără niciun fel de atașament sau alt artificiu, gândului respectiv i se permite să curgă mai departe.
În cazul unei opinii sau păreri, procesul este fix la fel. Însă totul devine distorsionat din cauza credinței în iluzia lui „eu”/ego/individ.
Și în cazul unei opinii sau păreri, are loc tot o observare a gândurilor în funcție de cum apar. Imediat însă ce un gând a apărut, plecând de la credința falsă în „eu”/ego/individ separat de restul existenței, are loc o amorezare și atașament față de un gând. Amorezarea este între falsul „eu” și energia gând. În acel moment intervine posesivitatea, iar în loc ca acelui gând să i se permită să curgă fiind doar observat, el este transformat în „gândul meu”. Acest „gând al meu” este ceea ce mai târziu devine „opinia mea” și „părerea mea”.
Iar ego-ul este dispus să meargă până în pânzele albe pentru a-și apăra părerile și opiniile. Ego-ul preferă efectiv moartea în locul renunțării la o părere sau opinie. Sunt oameni care efectiv au murit pentru a apăra o părere sau opinie. Atât de adânc și încăpățânat este acest mecanism al părerilor și opiniilor.
Imediat însă ce studentul spiritual acceptă mecanismul energetic din spate, și găsește la nivel interior disponibilitatea de a ceda o primă părere sau opinie, se va simți o ușurare. Viața parcă dintr-o dată devine mai frumoasă și este resimțită o stare sporită de calm și pace. Cu cedarea a încă unei opinii sau păreri, calmul și pacea devin parcă mai profunde. Și tot așa. Până când intervine recunoașterea ca fiind Conștiința însăși care este un câmp impersonal și care se află dincolo de orice opinii sau păreri mentale.
În încheiere se va descrie și rezuma punctual de ce părerile și opiniile blochează progresul spiritual. Și de ce studentul spiritual este invitat înspre a găsi disponibilitatea de cedare pe rând în mâinile Divinului a tuturor opiniilor și părerilor:
- Orice școală spirituală autentică și validă ar fi urmată, procesul sugerat este acela al transcenderii ego-ului. Ori opiniile și părerile întăresc ego-ul fiindcă în mod clar atât opiniile cât și părerile sunt ale lui „eu”.
- Opiniile și părerile sunt inițial gânduri ca oricare altele care apar prin ele însele, dar în raport cu care se dezvoltă ulterior un simț al posesivității care le face stagnante. Orice energie stagnantă constituie un blocaj. La fel cum și apa care stă într-o baltă se împute. Universul este curgere și armonie.
- Orice părere sau opinie este un gând devenit fix și în raport cu care se experimentează posesivitate. Opinia sau părerea este de fiecare dată „a mea”, pe când gândul poate fi recunoscut pur și simplu ca fiind. Ori dacă ceva este „al meu”, el implică imediat impulsul de a-l apăra. Asta conduce la divergențe și foarte multă suferință.
- Orice părere sau opinie îndepărtează de Adevăr și Iubire fiindcă Adevărul și Iubirea pot fi recunoscute în liniștea de dincolo de minte. Opiniile și părerile fiind mentale funcționează asemeni unei site sau filtru care distorsionează experiența de viață și o transformă într-o imensă suferință. În timp ce experiența de viață este în esență nicicum și există potențialul latent de a o recunoaște asemeni unui miracol și asemeni unui flux de Iubire infinită care curge dinspre Dumnezeu însuși.
Eroarea opiniilor și părerilor și dificultatea de a vedea opiniile și părerile drept un blocaj în evoluție spirituală este adânc înrădăcinată în mentalul colectiv al umanității. Așa că un articol precum acesta poate ajuta, dar până la corectarea erorii, „mai este treabă” 🙂 Totuși dată fiind observarea tiparului în interacțiunea de pe e-mail, s-a simțit aducerea acestor clarificări spre folos și în numele Iubirii și Adevărului.
Când studentul spiritual găsește în el disponibilitatea de a ceda pe rând toate opiniile și părerile, evoluția devine una accelerată, iar experiența de viață se armonizează semnificativ.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu