Viața este ceea ce este. Iubirea curge. Adevărul transpare liber și este universal disponibil. Totul despre orice din toate timpurile este înregistrat/imprimat în memoria Universului. Ne aflăm în acest plan pentru a evolua. Iar privit astfel, planul în care ne aflăm este perfect, fiindcă oferă oportunități multiple de creștere și evoluție.
Toate acțiunile, gândurile sau deciziile, apar spontan de la Sine. Iar apariția sau manifestarea apare într-un câmp de Putere specific. Câmp de Putere în cadrul căruia cineva se află, sau nu, dată fiind vibrația sau natura intenției. De aceea, una din recomandările care este adresată în mod repetat cititorului acestor rânduri este aceea de a alege drept intenție sinceră Iubirea și Adevărul. Dacă ne dăm voie ca intenția sinceră și fără pic de îndoială să fie trăirea Iubirii și cunoașterea Adevărului așa cum este, evoluția spirituală este garantată. Iar disponibiltiatea de a ceda direct Divinului toate energiile blocante și obstacolele care apar pe cale este un companion de nădejde în acest proces.
Dacă intenția este aceea de a ne ceda în mâinile Lui, de fiecare dată când un blocaj apare, și nu numai atunci, ne deschidem înspre miraculos. Fiindcă cedarea ego-ului este de fapt o deschidere înspre a primi Iubirea. Iar Iubirea vindecă, armonizează și face miracole. Fiindcă de fiecare dată, ceea ce în termeni comuni numim miraculos, este o rezultantă direct din câmpul Iubirii însuși, și nu un derivat al acțiunilor pe care persona sau ego-ul le crede ale sale.
De multe ori studentul spiritual devine confuz atunci când intenția sincer aleasă este Iubirea și Adevărul, dar în realitatea subiectivă experimentată apar disconfortul, blocajul sau frica. Nu este însă nimic neobișnuit. Fiindcă, pentru ca intenția Iubirii și Adevărului să poată fi împlinită, tot ceea ce blochează acum recunoașterea câmpului imperturbabil al Iubirii, se cere scos la fileu pentru a fi trăit, recunoscut, și pentru a i se permite să curgă spre evaporare.
Din multitudinea de blocaje specifice care limitează Iubirea în expresie, articolul de astăzi se concentrează pe blocajul dorinței de aprobare. Dorință de aprobare care are în spate de cele mai multe ori un atașament. De cele mai multe ori este vorba de dezvoltarea unui atașament. Atașament care, mai târziu, se transformă în căutarea obsesivă a unei aprobări primite din partea „celorlalți”. „Ceilalți” despre care știm deja că sunt tot noi în mod profund și fundamental. Însă de foarte multe ori, de la a ști teoretic că suntem UNA și până la a și trăi în adâncul Ființei această Unitate, calea se prezintă drept lungă și anevoioasă.
Această ruptură între „a ști” și „a fi” este una cu care studentul spiritual se întâlnește foarte des. Este vorba de o ruptură care generează niște paradoxuri aprope șocante. Dintre aceste paradoxuri se remarcă: „A omorî sau a merge la război în numele Iubirii” sau „Tendința de a demonstra dreptatea sau de a susține un punct de vedere în numele non-minții. Când de fapt starea de non-minte poate fi experimentată tocmai prin renunțarea la toate punctele de vedere”.
Așa cum a mai fost spus și cu alte ocazii, „a ști” totul despre soare, nu ne va ajuta să avem lumină în încăpere dacă geamurile sunt murdare. Iar gestul simplu este acela de curățare a geamurilor. La fel, „a ști” mesajul marilor maeștri nu este tot una cu „a fi” acel mesaj. Dar e drept că prin disponibilitate, respectivul mesaj poate fi asemeni unui far călăuzitor. Iar la pachet cu smerenia și intenția sinceră de a ne recunoaște drept Iubirea și Adevărul, blocajele pot fi eliberate.
Pe cel mai profund nivel, suntem chiar Iubirea și chiar Adevărul. Pe cel mai de suprafață nivel experimentăm atașamente, și tot felul de iluzii. Iar una dintre cele mai majore iluzii este aceea a dezbinării și a separării. Iluzie care se află desigur în strânsă legătură cu aceea a ego-ului.
În drumul nostru spre a ne recunoaște drept Iubirea și Adevărul este necesar să fim sinceri cu noi înșine. Iar plecând de la această sinceritate să permitem tuturor blocajelor, iluziilor și atașamentelor să se evapore.
Un astfel de blocaj care se cere eliberat este cel al dorinței de aprobare din partea celorlalți. Se poate observa ușor cum oamenii nu își dau voie să împlinească potențialul deplin a ceea ce sunt și nu își dau voie astfel să trăiască succesul fiindcă așteaptă mereu aprobarea unei autorități sau pur și simplu aprobarea oricui altcuiva.
De aceea, cititorul acestor rânduri este invitat să renunțe la a-și mai dori aprobarea celorlalți. Renunțare care este pur și simplu o decizie și o disponibilitate.
Asta pentru că a aștepta sau a cere aprobarea celorlalți echivalează cu a cere aprobare falsității sau ego-ului.
Direcția armonioasă este aceea de a ne luat drept reper Divinul și nu ego-ul. Iar atunci când luăm drept reper Divinul, ne putem întreba cu sinceritate și deschidere: „Este Intenția Iubirea și Adevărul? Și este Intenția, aceea de a susține umanitatea și binele cel mai înalt al tuturor?”. Dacă răspunsul sincer(și este esențial să fie sincer) este „da!”, atunci putem să renunțăm la orice dorință de aprobare din partea celor pe care îi percepem drept ceilalți, dar care de fapt suntem noi înșine.
Cititorul este așadar invitat să privească cu sinceritate în realitatea subiectivă și să observe de cine sau de ce este atașat așteptând aprobare. Este dorită aprobarea părinților? Este dorită o aprobare din partea colegilor? Este dorită o aprobare din partea societății? Este dorită o aprobare din partea prietenilor? Și așa mai departe…
Mai apoi, putem să renunțăm la acea dorință de aprobare și să fim liberi. Fiindcă noi în mod fundamental suntem chiar libertatea. Noi, în mod fundamental suntem chiar Iubirea și Adevărul, doar că am uitat asta. A venit astăzi însă timpul să ne reamintim. Și nu din răzbunare, nu din revoltă și nu din nerăbdare, ci cu calm și din iubire, să ne dăm voie să fim ceea ce suntem și să împlinim potențialul maxim a ceea ce suntem.
Stă în puterea noastră să nu mai fugim de ceea ce suntem și să renunțăm treptat la atașamente. Fiindcă prin fiecare atașament eliberat, eliberăm nevoia de aprobare și ne apropiem de adevărul a ceea ce suntem.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu