Era odată un tânăr care indiferent ce făcea, părea că nimic nu funcționează pentru el, iar lucrurile ies fix pe dos. Nu știu dacă ți s-a întâmplat și ție să treci uneori prin astfel de perioade sau cunoști pe cineva care se apropie de această descriere. În cele ce urmează, îți voi da câteva exemple din viața acestui tânăr pentru a înțelege mai bine la ce mă refer.
Era o zi frumoasă de vară. Soarele era sus pe cer. Și chiar dacă vara era pe la început, soarele era dogoritor. Așa că tânărul nostru…Stop. Am uitat să îți spun cum îl cheamă. Numele tânărului despre care o să îți vorbesc astăzi este George. Acum hai să continuăm.
George se plimba prin soarele dogoritor și i s-a făcut sete. Chiar când trecea pe lângă un magazin, i s-a întâmplat să observe un frigider plin cu sucuri. Sticlele erau aburinde, așa că tânărul nu s-a putut abține și și-a cumpărat și el o sticlă de suc. Fiindcă era însetat, a decis să deschidă sticla acolo pe loc. În timp ce o deschidea, dopul nu voia să cedeze, așa că George a insistat. În cele din urmă a reușit să scoată dopul. Această reușită nu a venit totuși singură. Câteva secunde mai târziu, vânzătorul(care tocmai îi vânduse sticla), trei alți clienți din magazin și inclusiv tânărul George erau unși din cap până în picioare cu spumă de la respectia băutură carbogazoasă. Felul în care tânărul a agitat involuntar sticla nu a fost tocmai fericit, iar acum se afla în fața faptului împlinit.
Nu îți mai povestesc cum au decurs lucrurile în magazin, fiindcă ce urmează este mult mai interesant. George a hotărât să se îndrepte spre casă pentru a-și schimba tricolul. Ajuns în fața ușii și-a dat destul de repede seama că și-a pierdut cheia.
„Doamne ce zăpăcit sunt. Trebuie să o fi pierdut în nebunia de la magazin.” și-a spus el.
Dat fiind faptul că locul nu era foarte departe, tânărul a mers într-o fugă spre magazin și a început să caute cheia. A trebuit să îndure privirele și vorbele batjocoritoare ale vânzătorului, iar în cele din urmă s-a văzut nevoit să părăsească magazinul fără a-și fi găsi cheia.
George stă singur în apartament și nimeni altcineva nu mai are cheie. Așadar, a trebuit să spargă ușa. A depus eforturi considerabile. Fiind foarte obosit și-a chemat și un prieten să îl ajute. În cele din urmă, cei doi au reușit să intre în apartament.
Când să facă primul pas în interior, George a simțit cum picioarele i se udă instant. Uitându-se mai bine, își dă seama că are inundație. Prietenul său s-a oferit să îl ajute, dar nu s-a putut abține să nu facă câteva remarci la adresa lui George. Remarci de genul: „Prietene, să înțeleg că aceasta nu a fost chiar cea mai norocoasă zi a ta.” și multele altele. Erau prieteni și își permiteau. Până la 10 noaptea, George a muncit să strângă apa din apartament și să salveze ce mai putea. Vecinii de dedesubt erau și ei „încântați”, dar aceasta este altă poveste. În cele din urmă, obosit după ziua fenomenală pe care o avusese, George a adormit.
Când s-a trezit dimineață, privind înspre obiectele de mobilier care erau vizibil afectate din cauza inundației de cu o zi înainte, tânărul decide să facă ceva.
Atunci când ești bolnav, mergi la un medic. În situația lui, George chiar nu știa ce să facă. Voia să vorbească cu cineva care l-ar putea ajuta. Dar cu cine?
Neavând nicio altă idee s-a apucat să caute pe google. A făcut el câteva căutări, dar rezultatele nu l-au satifăcut. Până la urmă a dat peste un site al unui alt tânăr care avea aceeași vârstă ca și el și părea să prezinte lucruri interesante despre viață.
George a citit pentru început un articol, iar ideile și informația de acolo l-au prins, așa că după primul articol a mai urmat încă unul. După aceea a venit cel de-al treilea, iar după câteva zile, tânărul a parcurs toată arhiva acelui blog.
Cuvintele înșirate pe ecran păreau că îi vorbesc direct lui, iar el nu mai trecuse niciodată printr-o astfel de experiență. După ce a terminat de citit tot, își dorea foarte mult să întâlnească autorul față în față. Iar după câteva luni chiar a avut această șansă. Autorul care publica articole pe acel blog, oferea și coaching. George a cumpărat o oră de coaching cu acel om și i-a descris pe scurt situația sa de viață. Multe din zilele tânărului arătau exact ca cea pe care ți-am descris-o până acum. O sticlă care explodează din senin, pierdut cheia, inundație în apartament și așa mai departe.
Când a avut ședința de coaching cu cel care scria pe acel blog, tânărul i-a descris în detaliu cum arătau zilele din viața sa. Coach-ul fiind unul destul de experimentat și-a dat imediat seama despre ce era vorba, așa că l-a întrebat pe George: „Dar în acea zi în care te-ai hotărât să cumperi sticla de suc de la respectivul magazin, unde mergeai de fapt? Din ce mi-ai povestit, îmi dau seama că oprirea la magazin a fost neintenționată. Nu ai ieșit din casă să îți cumperi suc, ci ieșisei cu alt motiv. Care era motivul?”
„Mă îndreptam spre un interviu pentru un job” a spus tânărul.
„I-auzi, felicitări. Dar de ce mergeai la acel interviu?”, l-a întrebat omul din fața sa.
„Fiindcă vreau să îmi schimb locul actual de muncă” a răspuns George.
„De ce?” a venit imediat întrebarea din partea coach-ului.
„Dincolo se câștigă mai mult, iar eu vreau mai mulți bani.” a răspuns tânărul.
„Dar în ce domeniu activezi. Îți place ceea ce faci?”
Iar acesta a fost momentul în care tânărul parcă a izbucnit și nu se mai oprea din vorbit.
„Păi știi… am o meserie din care se câștigă foarte bine. Trebuie să îmi placă. La cât de bine se câștigă și cât de mult am muncit pentru ea. Când mă gândesc la cei 4 ani de chin din facultate și la toate nopțile nedormite în care am învățat, pot spune că iubesc chiar meseria aceasta. Părinții mei sunt foarte mulțumiți fiindcă am o meserie bine plătită. Toată lumea este fericită”
„Toată lumea, mai puțin tu, din câte îmi dau seama” a răspuns coach-ul.
„Ce vreți să spuneți cu asta?” a întrebat tânărul puțin contrariat.
„Uite cum stau lucrurile”, a intervenit coach-ul, „pentru ca discuția noastră să fie într-adevăr productivă, sinceritatea trebuie să fie pe primul loc. Am simțit că nu ești sincer cu mine atunci când mi-ai spus că îți place ceea ce faci. Ești sigur că adori această meserie?”
„Nu aș folosi chiar acest cuvânt…” a răspuns George.
„Dar ce adori tu să faci?” l-a întrebat omul din fața lui.
„Ador să pictez. Dar am renunțat de mult la prostiile acestea. Oricum nu câștigă nimeni bani din pictat sau desenat, așa că nu văd rostul. De când m-am angajat nici nu am mai pictat foarte mult, fiindcă oricum nu o să fiu pictor în această viață. Pictorii sunt săraci.” a replicat tânărul.
„Mă bucur că am găsit problema” a răspuns satisfăcut coach-ul. „Acum depinde de tine dacă o să dai sau nu curs recomandărilor mele”
„Și care ar fi acelea?” a întrebat tânărul nu foarte încrezător.
„Păi, hai să o luăm pe rând. Dacă tu adori să pictezi, atunci asta ar trebui să faci. Făcând ceea ce cu adevărat le place, oamenii își găsesc împlinirea”.
„Bun, cu asta pot fi de acord, dar totuși nu văd ce legătură are faptul că eu nu fac ceea ce îmi place cu felul în care arată viața mea.” a replicat tânărul.
„Ah, nu înțelegi? Oamenii care nu sunt pe drumul pe care și-au propus să fie în această viață, tind să fie corectați.” i-a răspuns coach-ul.
„Cum adică să fie corectați? Și de către cine să fie corectați?” a întrebat tânărul și mai nedumerit.
„De către Energia Universală. Legământul pentru felul în care îți vei trăi viața l-ai luat în fața Universului înainte de întrupare. Datoria ta și a fiecăruia dintre noi este să trăim aliniați acelui legământ. Dacă faci lucrurile pe dos, Universul tinde să te tragă de mână, poate-poate îți vei aminti” i-a spus cu calm coach-ul.
„Hai că asta e bună. Sincer aș vrea să pricep ceva din toată discuția aceasta, dar nu prea reușesc. Ce Energie Universală, ce legământ înainte de întrupare? Nu înțeleg nimic!” a răspuns tânărul puțin iritat.
„Fii atent. O să îți explic. Te rog totuși să fii cât poți tu de atent fiindcă nu îți voi mai explica și a doua oară. În regulă?”
Tânărul a dat din cap, iar mai apoi coach-ul a continuat: „Imaginează-ți că ești părinte, iar copilul tău se îndreaptă cu toată viteza înainte înspre o prăpastie. Înainte să ieși cu copilul la plimbare, voi ați convenit că el o să stea pe lângă tine și o să se joace frumos. Dar după ce ați ieșit din casă, copilul o ia la goană spre prăpastie. Ție, din postura de adult îți este clar că dacă el o să continue așa o să aibă probleme. Cel mai probabil o să cadă chiar în prăpastia din fața lui. Așa că pentru început strigi la el să se oprească. Dacă nu se oprește, îl tragi de mânecă. Dacă tot nu se oprește, mai faci altceva și tot așa.”
„Ei, asta am putut să îmi imaginez, dar care-i legătura?” a întrebat tânărul.
„Uite legătura. Atunci când oamenii care știu care este pasiunea lor fac cu totul altceva, acest lucru este echivalent cu îndreptarea spre prăpastie. O viață în care zi de zi faci cu totul altceva decât ceea ce îți place ție să faci va conduce la frustrări, insatisfacție, boală și multe altele. De aceea, Universul îți trimite tot felul de semnale. Acestea sunt echivalentul trasului de mânecă, iar în viața ta ești tras de mânecă prin câte o zi așa cum a fost cea pe care mi-ai descris-o. O zi în care sucul explodează, îți pierzi cheile și toate celelalte. Asta se întâmplă pentru că nu ești pe drumul tău.” a spus coach-ul.
„Acum în sfârșit am înțeles și eu. Totuși nu îmi este clar cum puteți fi atât de sigur? De unde știți dumneavoastră că acesta este motivul?” a întrebat nedumerit tânărul.
Răspunsul coach-ului a fost: „Adevărul este că habar nu am dacă acesta este motivul. Dar din tot ceea ce mi-ai povestit, acesta simt eu că este motivul. Dând curs recomandării mele, nu vei avea însă decât de câștigat. Tu te plângi în acest moment că zilele din viața ta sunt un dezastru. Eu zic că de astăzi înainte ar trebui să faci ceea ce îți place și să fii pictor. Odată cu această decizie, viața ta va arăta cu totul altfel într-un sens armonios.”
Tânărul a plecat, mulțumind coach-ului.
Trei ani mai târziu, coach-ul mi-a povestit că a primit un telefon din partea tânărului. Acesta era fericit, recunoscător, făcea bani frumoși din pictură și i-a confirmat coach-ului că zilele în care toate îi merg prost au dispărut din viața lui.
Sfârșit.
***
Morala: Am scris această poveste în special pentru oamenii care au des zile în care totul le merge prost. Dacă și tu ești un astfel de om, întreabă-te la modul cât mai sincer cu putință: „Trăiesc făcând ceea ce îmi place? Sau fac zilnic activități care nu îmi produc plăcere doar ca să câștig niște bani?” Dacă nu faci ceea ce îți place, zilele „proaste” sunt un rezultat al încăpățânării tale de a descoperi ce îți face plăcere să faci.
Nu uita că Universul te ajută să faci ce ți-ai propus să faci pe acest pământ. Asta se întâmplă în permanență și necondiționat. Evenimentele din viața ta care nu îți produc plăcere, sunt în general rezultatul unor „trageri de mânecă”. Dacă viața ta curge armonios, iar toate par să lucreze în favoarea ta, cel mai probabil ești pe cale, și te felicit pentru asta. Dacă toate par să fie împotriva ta, atunci cel mai probabil nu ești pe drumul tău. Fă în așa fel încât să îți descoperi calea, și vei fi tu însuți surprins de cum tot Universul pare să conspire în favoarea ta.
Totul se întâmplă spre armonia ta și a întregului Univers. Ascultă mesajele care îți sunt transmise.
Iar dacă ți-a plăcut povestea, dă-i te rog un share pe rețelele sociale. Astfel poți fi unul dintre cei care îi inspiră pe ceilalți să își găsească calea.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu