Există o eroare pe care noi o facem. Noi, umanitatea. Mintea a îndosariat și mapat activitățile pe care le experimentăm, sub egida câtorva etichete. A merge într-un concediu, a vizita un oraș nou sau o țară, a mânca o masă bogată în carbohidrați, a mânca un snacks în timp ce ne uităm la serialul preferat, toate acestea au fost îndosariate în sertarul cu: plăcut, generator de plăcere, de dorit.
Și mai avem un sertar în care, cu șanse foarte mari sunt îndosariate activități neplăcute, care nu generează plăcere și nedorite. Aici intră: a merge la job/serviciu, a face mișcare constant, a face curățenie în casă, și altele.
Ce se poate însă observa din capul locului, este că deja, pentru cititorul acestor rânduri sunt șanse ca lucrurile trecute mai sus drept exemplu în cele două liste să nu se potrivească. Cineva ar putea să obiecteze acum: „Dar mie îmi place să fac curățenie în casă și îmi place să fac și mișcare constant”. Iar altcineva ar putea să spună: „Dar mie nu îmi place să mănânc snacks-uri și nici să mă uit la filme sau seriale. Chiar nu mă uit deloc la filme și seriale fiindcă nu îmi plac. Prefer să citesc cărți”.
Iar obiecțiile sunt cât se poate de legitime. Ideea este că, independent de natura activităților specifice îndosariate în cele două liste, de la caz la caz subiectele trecute pe fiecare din cele două liste diferă, dar nu și listele în sine. Adică, dacă cititorul acestor rânduri este atent și sincer, o să descopere despre unele activități recurente că sunt trecute în lista: „Plăcute / de dorit” și alte activități recurente sunt trecute în lista: „Neplăcute / de nedorit”.
Ei bine, acest articol vine cu invitația de a șterge cu totul cele două liste mentale, și de a ne bucura mai apoi de viață pur și simplu. Foarte mult din stresul pe care îl experimentează omul modern este derivat din faptul că simte că lista de lucruri de făcut neplăcute, dar obligatorii, este mare și nu are timp să facă și lucruri plăcute. Asta vine cu multă presiune și stres. Iar mai apoi, foarte multă presiune și tensiune este derivată din făcutul efectiv al lucrurilor trecute în lista de „Neplăcute / de nedorit”.
Observat însă cu atenție, devine clar că mecanismul este unul prin care i-am permis minții să ne țină în suferință. Fiindcă suferința derivă și din opunere de rezistență, iar în fața acelor lucruri neplăcute sau nedorite, e clar că apare și opunere de rezistență.
Așa cum a fost evidențiat în ultimul episod de podcast, suferința nu este conținută implicit în situații și evenimente. Și opusul este valabil. Nici fericirea nu este conținută implicit în situații și evenimente.
Prin urmare, chiar dacă suntem de părere că a merge în concediu și a vizita o țară nouă produce plăcere în sine, nu este așa. Plăcerea respectivă derivă, de cele mai multe ori, tot dintr-o poziționalitate. La fel cum și tristețea, nefericirea sau stresul, apar tot prin prisma unor poziționalități.
De aceea, articolul de astăzi vine cu o propunere diferită. În loc să îi permitem minții să facă aceste liste sau sertare mentale, care oricum conduc la suferință, haide să ne deschidem înspre a le deprograma.
Iar primul pas în această deprogramare este acela de a accepta că fericirea autentică nu se găsește în exterior. Fericirea autentică nu este nici măcar în lista cu lucruri „Plăcute / de dorit” și cu atât mai puțin în lista „Neplăcute / de nedorit”. Fericirea autentică suntem noi dintotdeauna. Fericirea autentică este chiar aici cu noi, curge acum prin trupul fizic, numai că o ratăm fiindcă suntem prinși cu tot felul de procese mentale cu care suntem obișnuiți de zeci de ani.
Ar fi multe de detaliat și explicat aici. Dar în cadrul prezentului articol invitația este aceea de a ne concentra pe niște pași simpli:
1. În primul rând suntem invitați să devenim conștienți de acest mecanism mental al îndosarierii. El de multe ori, chiar dacă este acolo, trece neobservat. Mintea prelucrează pe subconștient sau inconștient etichetarea cu plăcut sau neplăcut a unei activități. Deci în primul rând, să devenim conștienți de mecanism.
2. După ce am devenit conștienți de mecanism, suntem invitați să cedăm convingerea sau poziționalitatea prin orice mijloace cunoaștem. Recomandarea articolului este să aplicăm Letting go pentru asta.
3. Suntem invitați să experimentăm cu respectiva acțiune care era trecută în cutia cu „Neplăcute / de nedorit” dintr-o stare de prezență și conexiune cu noi și cu Dumnezeu. În momentul în care ne deschidem înspre asta, ne umplem de pace, bucurie și firesc.
Iar atunci când acești 3 pași sunt experimentați, puțin câte puțin, cu ceva lucru și exercițiu, vom ajunge să renunțăm și conștient și inconștient la cele două liste și să ne bucurăm pur și simplu de ceea ce este. Bucuria derivă din „a fi” și nu din „a face”. Ne predispunem la suferință atunci când ne amăgim că a face X îmi produce bucurie, iar a face Y îmi produce disconfort.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
