Dacă nu ai citit articolul Tu știi cine ești? ar fi util să o faci pentru că te va ajuta în a înțelege mai bine ceea ce îți voi spune aici.

Un copil își dorea foarte mult un creion mecanic pe care îl văzuse expus într-un magazin. Atât de mult își dorea acel creion încât toată ziua era cu gândul numai la el.

Tatăl său i-a promis că o să il cumpere cândva, însă el era extrem de nerăbdător. Într-o zi când s-a dus la școală a văzut pe banca unei colege exact creionul la care el visa. Era înnebunit că îl poate atinge și i-a cerut colegei să îl lase să scrie puțin cu el.

Când a pus mâna pe el a simțit cum i se umple inima de bucurie. Își vedea visul cu ochii. Scria pentru prima dată cu creionul la care visase și era bucuros.

Au început orele însă el continua să fie cu gândul la creion. Își imagina cât de bucuros ar fi să aibă și el un astfel de creion și ce desene minunate ar face cu el.

Când a venit pauza a observat cum colega lui a ieșit din clasă lăsând creionul pe masă. A realizat în acel moment că creionul respectiv ar fi putut să devină al lui așa ca nu a mai stat mult pe gânduri. S-a apropiat cu pași mici de masa colegei și a luat cu grijă creionul pe care l-a introdus în buzunar.

Ajuns acasă, a intrat în camera lui și a scos cu grijă creionul din buzunar. Îl privea încântat. Atât de mult și l-a dorit, iar acum îl avea. Însă în acel moment i-a venit un prim gând: ”Dacă mă vor prinde părinții, atunci ce o să pățesc?”

Nu a apucat să își răspundă la întrebare că mama lui a bătut la ușă. El a aruncat repede creionul sub pernă și a spus: ”Intră”. Mama venise pentru a-l chema la masă însă el a refuzat-o spunând că nu îi este foame și că va mânca mai târziu.

După plecarea mamei privea din nou creionul și se hotărâ să facă un desen pe hârtie când auzi: ”La televizor au început desenele tale preferate, nu vii să te uiți?”, ”Nu, nu vin, m-am apucat de învățat, poate mă uit după ce îmi termin temele”.

Părinții nu știau ce se întâmplase cu copilul lor care era înnebunit după acel program televizat, și pe lângă faptul că îl refuza își mai făcea și temele din proprie inițiativă ceea ce nu se mai întâmplase niciodată.

Nu după mult timp prietenii săi îl chemară afară la joacă însă îi refuzase și pe aceștia tot pe motiv că avea teme pe care trebuia să le termine mai întâi. Când s-a făcut ora de culcare a mers la baie și în drum spre aceasta a auzit-o pe mama sa cum că ar vrea să îi schimbe lenjeria de pat.

Creionul era sub pernă așa că a alergat înspre baie unde s-a spălat repede pe dinți, s-a întors în cameră, s-a aruncat în pat și s-a prefăcut că doarme. Când a venit mama să îi schimbe lenjeria l-a văzut dormind și a ales să nu îl mai trezească. Și-a imaginat că de la cât de mult a învățat trebuie să fie extrem de obosit.

Când s-a trezit dimineață copilul și-a spus: ”Datorită acestui creion blestemat nu am mâncat, nu m-am uitat la programul tv preferat și nu am putut nici să ies să mă joc cu prietenii mei”, așa că a decis să îl înapoieze colegei, fapt pe care l-a și făcut.

Minciuna este o denaturare intenționată a adevărului, având de obicei ca scop înșelarea cuiva. Iar frica este o stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar.

În articolul ”Frica și curajul”, Bernd Horn – Director al ”L`Institut de leadership des Forces canadiennes” apreciază că în sensul cel mai simplu, frica este o emoție, un sentiment subiectiv, un fenomen însoțit de o excitație fiziologică, o modificare a expresiei faciale, a gesturilor și a posturii.

Eu nu scriu acest articol pentru a-ți vorbi în mod special despre sentimentul de frică. Eu îți spun că am făcut pentru mulți ani din viața mea fapte pe care nu eram capabil să le recunosc, chiar dacă copilul din poveste nu sunt eu de această dată. Și nu puteam să le recunosc nu din rea credință, ci dintr-o lipsă a cunoașterii de sine.

Dacă ai citit Tu știi cine ești? înțelegi la ce mă refer. Fiecare acțiune a noastră reflectă exact ceea ce suntem. Pe lângă asta, conștiința este cea care îți spune dacă ceea ce ai făcut este bine sau rău. Atunci când știi cine ești tu îți poți asculta mai ușor conștiința iar faptele tale te fac să nu mai simți neliniște, ci să simți împăcare și împlinire.

Copilul respectiv a comis o faptă greșită, iar conștiința începuse să îl macine. Dacă în acel moment el le-ar fi spus părinților că a furat un creion, îi pare rău, iar mâine îl va înapoia, s-ar fi simțit împăcat și mult mai liniștit.

Despre ce vorbesc aici? Despre incapacitatea noastră de a sta în fața lumii și de a spune: ”Acesta sunt eu.” În timp ne-am corecta acțiunile greșite, am deveni desăvârșiți și viața ar fi o sursă continuă de împlinire.

Însă tu nu poți face asta decât în măsura în care știi cine ești. Să trăiești într-o continuă muncă de ascundere a faptelor sau gândurilor ce îți vin în mod natural se traduce printr-o foarte mare risipă de energie.

Nu-i așa că nu ai mai vrea să fii frământat de tot felul de griji care ar putea la fel de bine să nu existe în viața ta?

Cât de frumos ar fi să nu mai simți presiunea faptelor pe care le-ai făcut și pe care nu ți le-ai asumat!

O să eșuezi însă în încercarea ta de a ieși în fața celorlalți și de a spune: ”Acesta sunt eu!” dacă tu nu știi cine ești. Ți se pare logic nu? În articolul pe care te rugam să îl citești înainte de a începe să-l citești pe acesta ți-am propus un exercițiu foarte util.

Să nu crezi însă că doar meditând vei afla cine ești tu în acest moment. Defapt procesul este unul de învățare prin încercare. Doar interacționând cu persoanele din jurul tău poți afla dacă ceea ce tu ai ajuns să crezi despre tine este adevărat, sau dacă mai necesită ajustări.

Deci, ca și al doilea pas după efectuarea exercițiului ar trebui să începi să interacționezi cu ceilalți cu gândul de a le face cunoscută părerea ta indiferent care ar fi aceasta. Renunță la a-ți ascunde gândurile imaginându-ți că nu o să fii pe plac celorlalți.

Îți dau un exemplu. Să presupunem că vine un cunoscut la tine și îți arată haina nouă pe care și-a cumpărat-o și de care este super încântat. Să mai presupunem că ție nu îți place haina. Te întreb, ce faci? Îi spui că haina este extraordinară sau îl lași să cunoască cine ești tu în raport cu respectivul obiect de vestimentație?

Cel mai corect ar fi să îi împărtășești onest opinia pe care o ai. Astfel îți exersezi atât lucrul la a descoperi cine ești, cât și capacitatea ta de a fi sincer în fața vieții. Să renunți la a părea altfel decât cum ești este una dintre căile care alungă presiunea din viața ta. Să recunoști și să exprimi opinia ta în fața lumii este un al doilea pas foarte important. Iar să exersezi această atitudine va face din tine un om care se bucură tot mai intens de viață.

Să recapitulăm !

1. Faci exercițiul din articolul Tu știi cine ești? .

2. Începi să experimentezi cu ceilalți și așa vei afla dacă concluziile tale referitoare la propria persoană sunt corecte.

3. Repeți și te familiarizezi cu procesul până când tu devii însuși procesul.

Sunt multe lucrurile pe care le ții ascunse și care pun presiune pe tine. Nu am fi tocmai eficienți dacă am dezgropa trecutul. Ce îți propun este ca de acum înainte să introduci câte puțin din acest proces în viața ta.

Gândește-te dacă ai făcut astăzi ceva care te neliniștește. Dacă da, recunoaște-o cu voce tare, mai întâi când ești singur, iar după asta recunoaste-o cu voce tare de fața cu ceilalți. Vei simți cum o parte din presiune v-a dispărea instantaneu.

În timp, exersând, vei ajunge să poți fi sincer chiar în momentul în care te vei confrunta cu o anumită situație iar asta te va face să conservi tot mai multă energie și să fii tot mai puțin neliniștit.

Cum ar fi ca eliberat de o bună parte din presiunea pe care o simțeai zilnic să fii mai eficient în activitățile pe care le faci, să te înțelegi mai bine cu persoanele din jur, și să dezvolți prietenii de calitate ?

Dacă simți că acest articol ar fi util și altor persoane din anturajul tău, apasă pe butonul de like din stânga pentru ca informația să ajungă și la ei. Iar dacă simți să îmi comunici părerea ta cu privire la ceea ce ai citit, sau dacă simți că informația te-a ajutat, te aștept în secțiunea de comentarii să pălăvrăgim pe acest subiect.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Copilul privi înspre cer și spuse: ”De ce toată lumea își bate joc de mine?”. Nu a primit însă nici un răspuns. A mai așteptat puțin și a întrebat: ”De ce nimeni nu înțelege ce simt?”. Răspunsul nu a venit nici de data aceasta, iar el a închis ochii cu speranța că în această seara v-a adormi mai repede decât în seara precedentă.

Când se făcu dimineață, numai după câteva ore de somn, începu să nu mai suporte cele două întrebări care îl măcinau de câteva zile. Părinții săi erau plecați la muncă, iar el mai avea câteva ore până să meargă la școală.

Gândurile îl paralizau așa că a decis să intre în atmosfera unui joc pe calculator pentru a putea alunga pentru măcar câteva ore cele două întrebări care nu îl părăseau de câteva zile.

După o oră în care s-a jucat la calculator iși dă seama că îi este foame așa că dă o fugă până la bucătărie unde își face un sandwich din jumătate de pâine. Se întoarce cu sandwich-ul în fața calculatorului, însă lasă firmituri de pâine pe masă și muștarul afară din frigider.

Continuă să mănânce și să se joace, însă începând să îl doară spatele decide să ia o pauză de 5 minute așa că se întinde în pat. Nu trece mult și se întreabă: ”De ce exist?” , ”Cum ar fi fost să nu mă fi născut niciodată?”. Nesuportând faptul că nu știa răspunsul se întoarce la joc.

Continuă să joace însă își dă seama că trebuia să își facă temele. Privește ceasul. Mai era o oră până când trebuia să fie la școală. Își spune: ”Poate nu o să ne controleze la teme astăzi” și continuă să se joace.

Când era deja într-o întârziere foarte mare închide calculatorul și începe să se îmbrace. Nu mai era timp pentru a spăla farfuria în care își pregătise sandwich-ul și nici timp să aranjeze pătura pe care se odihnise atunci când constatase că îl doare spatele.

A ieșit în grabă uitând să închidă ușa.

La școală a fost controlat la temă doar la matematică. A luat nota patru, ceea ce l-a făcut deja să se gândească la ce se va întâmpla când va ajunge acasă. Această notă mică l-a făcut să devină și mai trist, iar acum se întreba neîncetat :”De ce exist?”, ”Dacă există Dumnezeu cum este El de permite să sufăr atât de mult?”, ”Nu mai vreau să sufăr!”, ”Vreau să știu de ce exist!”.

Cu nota patru în carnet, știind reacția părinților atunci când vor auzi ce notă luase, starea de tristețe se accentua. Când a trecut pe unica trecere de pietoni pe care o avea de traversat își imagina cum s-ar simți dacă atunci când este roșu s-ar arunca sub roțile unei mașini:”Oare aș muri?”, ”Nu mi-ar place să nu mor și să rămân paralizat.”, ”Oare părinții mei ce ar zice despre asta?”.

Trist, însă neîmpărtășind cu nimeni asta, ajunge acasă unde tatăl său începe să îl certe instantaneu:”Cât de nesimțit poți să fii? O să se aleagă praful de tine și de viața ta!”. Copilul chiar uitase ce dezastru lăsase în camera și nu cunoștea pentru moment de ce îl certa tatăl său. Acesta îi spuse însă:”Ai lăsat casa vraiște, ai hargați care strâng în urma ta! Nu mai am cuvinte, ești un nesimțit!”.

Amintindu-și acum ce lăsase în casă atunci când a plecat, acest gând venind să înlocuiască pentru câteva secunde întrebările:”De ce exist?”, ”Există oare Dumnezeu?” singurul lucru pe care simți să îl facă a fost să se protejeze, așa că i-a răspuns tatălui său: ”Să știi că nu mă afecteză ceea ce mi-ai spus.”. ”Normal, fiindcă ești un porc și un nesimțit” îi răspunse tatăl.

După ceva timp, își anunță părinții că luase patru, iar replica tatălui a fost din nou:”Nu știu ce să mă mai fac cu tine! Nu o să realizezi nimic în viață!”

După toate acestea plecă să se apuce de învățat. Nu putea învăța nimic fiindcă gândul îi zbura neîncetat înspre întrebările:”De ce exist?”, ”Există Dumnezeu? și dacă da, de ce toți mă mint că Dumnezeu este bun, când el permite să mi se întâmple toate acestea?”

Veni si ora la care trebuia să se culce. S-a pregătit din nou de somn, însă întrebările nu îi dădeau pace să doarmă. A urmat o noapte de frământări, iar dimineață s-a trezit într-o nouă zi a vieții sale.

Copilul de care ți-am povestit sunt eu.

Au trecut 9 ani de atunci. Indiferent de vârsta pe care o ai este destul de posibil ca întrebările care pe mine m-au frământat să se regăsească și în conștiința ta. Eu am aflat că Dumnezeu este binele și iubirea infinită. Eu am aflat de ce exist și am aflat de ce mi s-au întâmplat toate lucrurile ”rele” care mi s-au întâmplat.

Astăzi stau cu sinceritate în fața ta și îți spun că Dumnezeu există. Că tu ești o ființă extraordinară prin care lumea se dorește mai bună. Că tu nu trebuie decât să îți îngădui să înțelegi ceea ce Dumnezeu încearcă să îți comunice în fiecare secundă a vieții tale.

Ești aici și citești acest articol fiindcă undeva în sufletul tău îți dorești să fii măreț. Îți dorești să îți îndeplinești scopul tău pe acest pământ, chiar dacă nu ești convins care este acesta. Iubești, experimentezi, eșuezi și te ridici din nou să înfrunți viața.

Soluția constă în a înceta să o mai înfrunți. Lasă-te pătruns de viață. Nu îți refuza gândurile, indiferent de tipul acestora. Trăiește-le deplin și trăiește deplin! Acceptă și lasă-te pătruns de sentimentele care se nasc în inima ta fiindcă aceasta este calea prin care îl poți înțelege pe Dumnezeu.

Dacă aș fi încercat să fac activități care să îmi alunge întrebările care se nășteau în conștiința mea, nu ai fi citit astăzi acest articol. Probabil aș fi fost nefericit cu viața mea banală și sătul de monotonia zilnică.

Nu știu ce încerci tu să faci cu viața ta, însă știu că eu sunt aici să îi ajut pe cei care se află în postura în care eu m-am aflat. Astăzi eu am înțeles că într-adevăr existența mea se datorează lui Dumnezeu, că tot ceea ce mi s-a întâmplat vreodată mi s-a întâmplat fiindcă eu mi-am dorit asta.

Dumnezeu este binele, iubirea și pacea infinită.

Tu exiști pe acest pământ pentru a putea simți iubirea care te înconjoară.

Nu este nimeni în jurul tău care să se fi născut dintr-un alt motiv înafară de acela de a fi iubire și de a manifesta iubire.

Cum am ajuns eu din postura omului nefericit să stau acum în fața ta făcând cele trei afirmații de mai sus? Foarte simplu. Am redus cât mai mult posibil activitățile care îmi distrăgeau atenția. Aici intră emisiuni telivizate, ieșiri cu prietenii, jocuri pe calculator, urmărirea programelor de știri etc.

De fiecare dată când mă cuprindea un sentiment de neliniște mă abțineam de la a face altceva și trăiam cât mai profund posibil starea indusă. Acela este momentul în care tu te apropii de răspuns și ai șanse foarte mari să îl și afli.

Așa că atunci când ceva îți produce tristețe sau neliniște, lasă-te pătruns în totalitate de respectivul sentiment și nu te repezi înspre telecomandă sau înspre telefon, și nu da play la ultimul film șmecher pe care l-ai descărcat zilele trecute.

În trăirea a ceea ce simți stau răspunsurile tuturor întrebărilor tale. Tu trebuie doar să îți îngădui suficiente clipe în care să conștientizezi fără împotrivire cum un sentiment sau altul se manifestă în interiorul tău.

Sentimentele tale sunt însăși vocea lui Dumnezeu în tine.

Lasă telecomanda, lasă emisiunea, lasă filmul și permiteți să simți iubirea care se află pretutindeni în jurul tău.

Dacă te-ai regăsit în vreo parte a poveștii pe care ți-am spus-o, și chiar dacă ți-a plăcut sau nu articolul, te rog să lași un comentariu prin care să spui ceea ce ai simțit.

Intervenția ta îi poate ajuta pe cei care vor citi în viitor acest post.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Se spune că într-o zi de primăvară, doi călugări s-au dus într-o pădure din apropierea mănăstirii pentru a aduna vreascuri pentru foc. Cum mergeau ei pe diverse poteci, au dat peste un râu și au decis să facă un mic popas.

Cum stăteau ei și se odihneau pe malul râului, au observat cum din depărtare se apropia o tânără. Ajunsă lângă ei, tânăra le spune că a încercat să traverseze râul însă i-a fost frică de curenții de apă, așa că îl roagă pe unul dintre ei să o ajute.

Unul dintre călugări ezită, însă celălalt, o luă imediat pe umerii săi, o trecu râul, punând-o pe malul celălalt, și își luară la revedere. Tânăra mulțumi, și se depărtă.

În timp ce își continuară călătoria, unul dintre călugări rămase gânditor și preocupat. Neputând să păstreze tăcerea, zise: ”Pregătirea noastră spirituală ne învață să evităm orice contact cu femeile, însă tu ai luat-o pe aceea pe umerii tăi!”.

Celălalt călugăr răspunse: ”Eu am luat-o pe umerii mei și am trecut-o râul, apoi am lăsat-o pe celălalt mal, dar tu încă o mai porți în inima ta!”.

Fiecare dintre noi am învățat la școală o definiție a inimii care suna cam așa: ”Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracțiile sale ritmice, circulația sângelui în organism, la om și la animalele superioare”.

Wikipedia ne spune că ”inima are rol vital în circulația sângelui și implicit în menținerea vieții”, că ”este organ musculos ai cărui pereți au trei părți: miocardul, endocardul și epicardul”, ”frecvența cardiacă normală este de 60-80 bătăi pe minut iar debitul cardiac este de 3-4 l/min”. În final ni se mai aduc la cunoștință câteva afecțiuni și cu asta se incheie.

Pe de altă parte, dacă ne uităm atât în literatura de peste secole, dar și în limbajul popular, observăm cum inimii îi sunt atribuite alte conotații. Noțiunea de dragoste și iubire este asociată inimii, sau poate ai auzit destul de des în jurul tău exprimarea: ”mi s-a umplut inima de bucurie”.

Scriitori celebri au făcut afirmații care au legătură cu acest organ intern, iar ei îi atribuie inimii capacități senzoriale. Este atât de încetățenită în mentalul colectiv ideea conform căreia inima se află în strânsă legătură cu sentimentul de iubire încât practic nimeni nu mai sesizează discrepanța.

Ai mai jos afirmațiile unor personaje marcante din istorie referitor la inima.

”Inima cunoaște rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște” Blaise Pascal

”Numai cu inima poți vedea cu adevărat ceea ce este invizibil pentru ochi” Antoine de Sainte-Exupery

”Este atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te lupți s-o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi” Gala Galaction

”Nu e armă mai puternică decât inima curată” Ioan Slavici

Dacă până astăzi credeai că acestea sunt doar niște metafore frumoase, astăzi citești acest articol care va produce în tine o schimbare de percepție.

Află că în California există un institut de cercetare numit HeartMath (www.heartmath.org). Lucrează cu aparatură de ultimă oră, însă spre deosebire de cercetătorii clasici ei sunt inovativi. Toată aparatura pe care noi oamenii am inventat-o este folosită acolo într-un scop cu adevărat nobil.

Acești oameni extraordinari au demonstrat că inima generează un câmp electromagnetic care poate fi detectat de la câțiva metri distanță de individ. Același studiu demonstrează că: ”inima este un organ senzorial și un sofisticat centru de recepționare și emitere de informație”.

și că

”Sistemul nervos al inimii sau ”creierul inimii” este capabil de a învăța, aminti, și a lua decizii independent de cortexul central al creierului”.

Te rog ca dacă simți nevoia să iei o pauză din citit să o faci acum fiindcă o să vin în continuare cu informații și mai surprinzătoare pe care acest studiu le-a scos la iveală.

Bine ai revenit după un pahar cu apă plată. Să continuăm…

Comparat cu câmpul electromagnetic produs de creier, cel al inimii este de 5000 de ori mai puternic, și interacționează cu fiecare celulă din corp. Un alt lucru demonstrat este acela că ritmul natural al creierului se sincronizează cu ritmul inimii, iar pe parcursul unor sentimente susținute de dragoste și apreciere, presiunea sângelui, ritmul respirator, precum și toate celelalte sisteme oscilatorii din organism preiau ritmul inimii.

Rezultatul imediat al cercetărilor efectuate la HeartMath Institute a demonstrat că starea emoțională a unei persoane este transmisă înspre persoanele din jur, prin intermediul acestui puternic câmp electromagnetic.

De asemenea emoțiile negative cum ar fi frustrarea, sunt asociate unui ritm dezordonat și incoerent, pe când emoțiile pozitive sunt asociate cu un grafic ordonat, lin și coerent.

Un alt rezultat excepțional al studiului este acela care demonstreză că între oameni există un subtil mecanism de comunicare energetică. Iar acest câmp electromagnetic prin intermediul căruia tu primești și transmiți informații dinspre și înspre cei din jur este responsabil de o eventuală repulsie care o simți cu privire la un individ pe care l-ai întalnit pentru prima dată.

Între tine și o persoană pe care o vezi pentru prima dată în viața ta există un schimb informațional la nivelul câmpului electromagnetic al inimii atunci când te afli suficient de aproape de respectivul, încât cele două câmpuri să poată ”comunica”.

Și cireașa de pe tort este aceea că acest câmp generat de inimă este responsabil de percepția intuitivă, și este un mecanism atât de bine dezvoltat încât se poate întâmpla să primească informații înaintea creierului.

Întrebarea este: ”De ce la câțiva ani buni de la publicarea rezultatelor experimentului, copiii noștri nu învață încă la școală aceste lucruri extrem de interesante și utile cu privire la inimă?”.

Pe lângă asta, te mai întreb ceva: ”De ce această informație nu este prezentă pe toate posturile de știri din toată lumea?”

Probabil că ar exista mai multe variante corecte de răspuns, însă nu ar avea nici un rost să te concetrezi pe ele acum. Ceea ce îți propun este ca

1. Într-o primă fază să-ți îngădui gândul că inima are un rol mult mai complex în organismul tău decât acela de a pompa sânge. Cu inima emiți, recepționezi, dar și prelucrezi informații.

2. Te invit să fii recunoscător la adresa celor care până astăzi te-au condiționat greșit. Nu este vina lor. Oricine încearcă să facă cunoscută aceasta informație se lovește de barierele create de-a lungul secolelor de o societate preponderent materialistă.

3. Descarcă rezultatul studiului de aici (e pdf-ul original cu text în limba engleză) și familiarizează-te tot mai mult cu ideea că, pe lângă faptul că inima îți pompează sânge în organism, ceea ce probabil deja știai, ea joacă rol în comunicarea dintre tine și orice altă persoană. Aflându-vă suficient de aproape unul de altul, câmpurile electromagnetice vor începe să schimbe informații.

4. Vorbește unei alte persoane despre rezultatul acestui studiu. Astfel informația va deveni tot mai populară. Inima nu este doar un organ care îți pompează sânge prin organism, ea este un organ cu care gândești, procesezi si comunici. Eu zic că această informație nu merită deloc să fie ținută secretă, ci trebuie strigată în gura mare pe la toate colțurile de stradă.

La final îți dau și un mic exercițiu conceput de autorii acestui studiu, exercițiu care efectuat corect promite să îți inducă o stare de focus pozitiv.

Unealtă de reglare a ”atitudinii respiratorii”

1. Concentrează-ți atenția asupra inimii în timp ce inspiri. În timp ce expiri, concentrează-te asupra plexului solar. Plexul solar este localizat la aproximativ 10 cm sub inimă, fix sub stern.

2. Menține-ți atenția asupra inimii în timp ce inspiri, și asupra plexului când expiri pentru o perioadă de 30 de secunde sau mai mult pentru a-ți ancora energia și atenția în această zonă. Acum alege un sentiment pozitiv sau atitudine pe care să o inspiri și să o expiri pe parcursul altor 30 de secunde. Gândește-te la ceva plăcut, pozitiv, care te-a încântat.

Spre exemplu ai putea ca la inspir să manifești o atitudine de apreciere față de inimă, iar la expir, ”să elimini” prin plexul solar o atitudine de îngrijorare.

3. Alege atitudini potrivite situației tale de moment. Respiră cu dorința sinceră și cu intenția de a-ți schimba sentimentul și atitudinea care te macină.

Spre exemplu ai putea să inspiri o atitudine echilibrată și să expiri sentimentul de iertare, sau ai putea să inspiri sentimentul de iubire, și să expiri sentimentul de compasiune.

Chiar dacă nu vei simți schimbări bruște de atitudine la început, făcând mici eforturi, și experimentând cu diverse stări vei reuși să dobândești cel puțin o stare neutră, iar aflându-te în starea neutră ai mai multă obiectivitate și conservi mai multă energie.

Dacă ți s-a părut interesant sau util acest articol, nu ezita să îmi lași un comentariu. Popularizează informația în rândul prietenilor tăi, iar dacă te vor face nebun, arată-le studiul.

”Inima cu bătăile ei aplaudă existența” Lucian Blaga

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu