Dacă nu ai citit prima parte a articolului o poți găsi aici: Ai exact ceea ce meriți(I).

Vorbeam cu un prieten despre ”Ai exact ceea ce meriți”, iar el mi-a expus următoarea situație: ”Eu (spunea el) m-am născut în România. O țară din Europa, care nu este și nu a fost cea mai strălucită, însă am avut tot timpul o masă caldă, un loc unde să dorm, și am putut urma o școală.

Raționamentul lui ”Fiecare are exact ceea ce merită” pică în această situație. Să presupunem că (ceea ce poate fi chiar adevărat) în aceiași secundă în care m-am născut eu s-a mai născut un copil. Acesta însă s-a născut în Somalia. El nu va avea o masă caldă, locul în care va dormi nici nu se poate compara cu patul meu călduț, iar referitor la educație nici nu se mai pune problema.

Ei bine, și el și eu ne-am născut acum o secundă, deci nu am avut posibilitatea de a lua nici o decizie. Ce mă face pe mine ”să merit” mai mult față de el? Ce mă face pe mine să merit o cameră încălzită și mâncare din belșug, iar pe el să merite să aibă mari șanse să moară de foame?”

Sunt convins că pe lângă acesta, poți găsi chiar tu încă trei exemple în care consideri că ți s-a produs o nedreptate și altele trei în care să enumeri nedreptăți care li s-au făcut apropiaților tăi. Eu vin însă și îți spun că nimic nedrept nu s-a întâmplat și nu se va întâmpla niciodată.

Înainte de a nu fi de acord, te rog să îmi răspunzi la următoarea întrebare: ”Cum îl caracterizezi tu pe Dumnezeu?” Este un exercițiu pe care poate rar l-ai făcut însă pe care am rugămintea să îl faci acum. Te rog să derulezi repede articolul până la final, iar acolo, în cadrul secțiunii de comentarii să îți notezi concepția ta cu privire la Dumnezeu.

Te rog să faci asta chiar acum. În schimbul acestui efort al tău îți promit că o să înțelegi și o să-ți însușești cu până la 30% mai bine conținutul acestui articol. După ce îți notezi ideea revino aici și continuă să citești. O să vezi că făcând asta o să asimilezi mult mai bine conținutul. Poți alege dacă să postezi sau nu comentariul, însă este foarte important să faci acest exercițiu.

Îți mulțumesc pentru efort. Acum că ți-ai luat câteva minute și ai scris care este percepția ta referitor la Dumnezeu, în semn de reciprocitate o să îți spun cum mă raportez eu la Acesta.

Dumnezeu este un infinit de pace, dreptate, iubire și recunoștință. În proporție de 90% cred că și tu l-ai descris pe Dumnezeu ca fiind bun sau iubitor. Iar acum vin și te întreb: ”Dacă Dumnezeu este pacea, dreptatea și iubirea, cum ar putea El permite apariția evenimentelor ”negative” în viața ta?”.

Este Dumnezeu uneori iubitor, iar alteori urăște? Este Dumnezeu uneori pacea, iar alteori războiul? Nu! El este însăși pacea și însăși iubirea. În El nu încape ”răul”. Prin iubirea Sa infinită El nu face altceva decât să te răsplătească pentru tot ceea ce faci. Prin urmare, nedreptatea nu este nedreptate, ci este lipsă a capacității de înțelegere a binelui.

Dacă tu crezi că Dumnezeu este întotdeauna ”bun”, atunci nașterea unui copil în Somalia nu este un atentat la ce merita el, fiindcă divinitatea și-a dat acceptul ca el să existe pe acest pe pământ. El există, și din prima milionime de secundă în care o face, are exact ceea ce merită. De ce merită ceea ce are, depășește uneori capacitatea noastră de înțelegere.

Însă dacă ești de părere că Dumnezeu nu comite niciodată ”rău”, atunci nu ai cum să pui la îndoială meritele unei ființe umane. Cum ar fi ca Dumnezeu să spună: ”Tu îți rupi un picior fiindcă așa vrea mușchiul Meu”. Tu nu meriți să îți rupi piciorul, însă așa vreau Eu, și o să ți-l rupi. Ți se pare că ești fiul unui asemenea Dumnezeu?

Sau,

”Tu te naști bolnav și vei muri în trei zile de la naștere, tot fiindcă așa vreau Eu. Tu nu meriți asta, în nici un caz, tu ai merita să trăiești 120 de ani perfect sănătos, însă contrar cu ceea ce meriți, Eu, Dumnezeu, vreau să mori” Ți se pare un fapt natural? Eu cred că nu. Prin urmare, tot ceea ce ni se întâmplă, ni se întâmplă fiindcă, conform cu tot ceea ce am făcut, am atras respectivul eveniment în viața noastră. Noi suntem posesorii a ceea ce am creat pentru noi înșine pe parcursul vieții.

”Dumnezeu nu joacă zaruri.” a spus Albert Einstein și mare dreptate avea. Nimic nu este întâmplător și nimic nu este nedrept.

Așa că răspunsul este același în situația copilului aparent lipsit de dreptate, născut în Somalia, cât și în cazul copiilor care se nasc bolnavi. Ce este Dumnezeu? Iubirea însăși. Ți-ar face El, sau ar permite altora să îți facă lucruri care te nedreptățesc? Bineînțeles că iubirea nu face asta.

Prin urmare, tot ceea ce ai în viața ta este meritul tău și nu trebuie decât să fii recunoscător pentru asta. Dumnezeu nu pedepsește și nu este nedrept, El este iubire. Și din iubire te recompensează. Atunci când vibrațiile tale sunt acordate la frecvențele universale ale iubirii, vei simți și vei avea iubire în viața ta.

În schimb, dacă ceea ce faci rezonează cu frecvențele urii sau ale disprețului, asta este ceea ce vei avea în viața ta. Am stabilit în primul articol din serie faptul că toate vibrațiile există în permanență în jurul tău, însă tu nu le simți decât pe acelea cu care rezonezi.

Închei cu un îndemn la meditație. Când simți tu de cuviință alege o săptămână, și în fiecare zi a acestei săptămâni alocă 10 min în care să nu fii deranjat de nimeni. În acele 10 minute gândește-te și încearcă să îți formezi opinia ta cu privire energie, vibrație, și la meritele tale în această lume.

În a treia parte a articolului voi veni cu sugestiile concrete referitor la cum te poți acorda în frecvențele universale ale iubirii, sănătății și abundenței. De ce am rugămintea ca mai întâi să ai tu un proces de introspecție? Fiindcă fiecare om este diferit. Ceea ce funcționează la mine, este destul de probabil să nu funcționeze la tine.

Ceea ce funcționează întotdeauna este ceea ce tu însuți descoperi. Chiar dacă până la următoarea și ultima parte a articolului tu nu îți vei fi aflat răspunsurile, procesul de introspecție te va ajuta enorm în a alege din sugestiile mele exact ceea ce tu consideri potrivit pentru tine.

Dacă citind acest articol te-ai revoltat și nu mi-ai dat dreptate. Dacă poate ești confuz și nu știi ce să crezi, sau poate acest articol a venit să îți întărească propriile convingeri, te invit să îți expui punctul de vedere în secțiunea de comentarii. Eu sunt aici să dialoghez, și voi răspunde tuturor întrebărilor.

~VA URMA~

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Eram în clasa a 9-a și îmi doream foarte mult să învăț să cânt la chitară. Făcusem câteva lecții, iar printre primele este aceea în care înveți cum să acordezi instrumentul. Acest moment este poate primul în care trebuie să începi să simți muzica. Trebuie să începi să recunoști sunetele cu aceiași tonalitate și urmând regulile, faci chitara să nu sune ”spart”.

Nu îmi ieșea nimic. Profesorul îmi explicase cum face, însă eu nu reușeam nicicum să acordez chitara. M-am străduit câteva ore chiar dacă nu făceam nici cel mai mic progres, însă asta nu m-a descurajat fiindcă nu aveam nici o urmă de îndoială. ”Voi reuși să cânt la chitară.” era singurul lucru pe care îl aveam permanent în minte.

Notele la școală erau în cădere liberă, iar eu îmi petreceam aproape tot timpul cu profesorul de chitară. Mă duceam totuși la ore, iar la o oră de fizică am învățat ceva ce avea să mă ajute atât în a acorda chitara, cât și în multe alte aspecte ale vieții. Am învățat despre sunet.

SUNET = Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche.

definiție care îmbinată cu o altă definiție

VIBRAȚIE = Mișcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziții de echilibru.

M-a făcut să știu exact cum voi acorda chitara. Pe parcursul multelor ore în care mă chinuisem să o acordez, mi-am dat seama că simt în abdomen vibrația notelor pe care le emit. Ce trebuia, era să fac vibrația reprezentată cu roșu

să arate cam așa

și atunci aș fi avut chitara acordată.

Dacă frecvența vibrațiilor emise de corzile chitarei nu este aceeași în punctele necesare acordajului, atunci, cu acea chitară nu se va putea crea niciodată muzică. Frecvențele standard a notelor muzicale pentru o chitară sunt după cum urmează: DO=130,813 Hz, RE=146.832 Hz, MI=82,407 Hz, FA=87,307, SOL=97,999 Hz, LA=110 Hz, SI=123,471.

Ceea ce este însă cel mai important este faptul că aceste frecvențe sunt extrem de precise și numai atunci când corzile chitarei sunt setate astfel se poate crea muzică. Altfel, acel instrument sună îngrozitor chiar dacă este de cea mai bună calitate și chiar dacă se află în mâna celui mai bun chitarist de pe planetă.

Nimeni nu poate interveni să modifice frecvența notelor muzicale, însă putem seta corzile să se încadreze în acele frecvențe. Astfel creăm sunete care îmbinate formează muzica care încântă auzul atâtor de mulți oameni.

Însă eu nu mi-am propus să îți predau o lecție de chitară prin acest articol. Ai observat că am vorbit de vibrație. Mă bazez pe tine că ești familiarizat cu noțiunea de energie și cu modul în care se diferențiază aceasta de materie.

Dex-ul ne spune că:

MATERIA = 1. realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească. 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte.

Pe de altă parte, cea mai scurtă definiție a energiei am auzit-o la Masaru Emoto, iar acesta a spus:

Cel mai probabil ai auzit în jurul tău cuvinte precum ”energie negativă”, ”energie pozitivă” și cum tu ai fi influențat de către aceste energii în acțiunile pe care le faci zi de zi. Această definiție dată energiei de către Masaru Emoto vine să ne facă atât pe mine cât și pe tine să ne menținem focusul în cadrul acestui articol, iar tu, după ce îl vei termina de citit vei pleca de aici îmbogățit.

Ce este esențial să înțelegi este faptul că în jurul tău nu există nimic altceva decât energie. Tu însuți, dar și absolut tot ceea ce te înconjoară este energie. Ești caracterizat de o vibrație și, la rândul lor, toate obiectele dar și oamenii care te înconjoară au o vibrație caracteristică.

Astfel tu emiți dar și recepționezi în permanență vibrație. Vibrația care vine înspre tine poate fi sau nu de o aceiași frecvență cu vibrația emisă de tine. Atunci când energia care pleacă din tine întâlnește un obiect sau un om a cărui energie este pe aceiași frecvență, tu te vei simți bine în preajma acelui obiect sau om.

La fel, atunci când vibrația ta nu rezonează cu cea a omului pe care poate îl vezi pentru prima dată, în tine va apărea o oarecare reticență. Dacă vibrația ta nu coincide cu cea a pantofului de pe raft, nu vei fi atras de acel pantof. Dacă vibrația caracteristică cadoului pe care tocmai l-ai primit nu coincide cu vibrația ta, atunci în mod sigur nu îți va place cadoul.

Într-o mare proporție, noi suntem unicii responsabili de vibrația obiectelor și a oamenilor care ne înconjoară. Dacă ai primit un cadou care nu îți place (nu rezonezi cu el), cel mai probabil nu îl vei ține lângă tine și nici nu îl vei folosi. Îl faci și tu cadou, sau poate chiar îl arunci.

Dacă vecinul este în fiecare zi la tine la ușă și încearcă să creeze o relație de prietenie cu tine, iar tu nu îl agreezi (nu ai aceiași vibrație cu el) nu cred că o să accepți să fiți prieteni. Mai degrabă o să cauți să îl eviți, o să îi spui că ai alte lucruri de făcut, sau orice altceva prin care defapt exprimi că nu rezonezi cu atitudinea, comportamentul sau gândirea sa.

Chiar dacă preponderent inconștient, tu alegi în permanență să te înconjori de lucruri și oameni care au o vibrație asemeni ție. Pur și simplu alegi, și de fiecare dată o faci bazându-te pe vibrația care te caracterizează. Poate o sa-mi spui că tu gândești și că faci alegeri cu creierul. Nu aș avea cum să nu îți dau dreptate, însă gândul tău se află întotdeauna în acord cu vibrația care te caracterizează pe tine ca întreg.

Având în minte imaginile formelor de undă pe care le-am desenat mai sus, și conștient de faptul că tot ceea despre care se poate spune că este, are o anumită vibrație, imaginează-ți că ești o chitară care emite în permanență sunete. Tu ai propria melodie pe care ”o cânți” în fiecare zi.

La fel sunt și cei care ascultă muzica ta (oamenii cu care interacționezi). Adu-ți de asemenea aminte că notele de bază au niște frecvențe specifice, foarte precis definite și care nu pot fi influențate. Nota DO spre exemplu, are 130,813 Hz și așa va fi pentru totdeauna. Orice instrument care vrea să rezoneze în DO trebuie să emită această frecvență.

Dumnezeu a ales ca DO să însemne 130,813 Hz, instrumentul muzical nu poate schimba semnificația dată de Dumnezeu notei DO, însă poate, acordat fiind să emită un sunet cu frecvența de 130,813 Hz, iar acesta va suna plăcut.

Așa cum o notă are o anumită frecvență măsurabilă în Hertzi, așa și bucuria, sănătatea, premiul de la loto, mașina din parcare sau tristețea, nepăsarea, boala, ura, au frecvențele lor stabilite de asemenea de Dumnezeu. Noi nu le putem modifica, însă putem alege să rezonăm sau nu cu ele.

Numai când rezonăm intrăm în stare. Numai când chitara emite 130,813 Hz intră în DO. Nu poți ști care este frecvența fericirii, însă numai când tu emiți pe acea frecvență, poți simți fericirea. Ceea ce este și mai interesant este faptul că orice tip de energie se află în permanență în jurul tău, însă depinde numai și numai de tine cu care alegi să rezonezi, deci pe care dintre ele ești capabil să o simți.

Să luăm acum un exemplu. Să presupunem că ai aflat că o rudă sau un prieten are o boală gravă. Unicul responsabil de aceasta este numai el. De multe ori apare o idee care sună cam așa: ”Este un om atât de bun, nici nu m-aș fi gândit că poate da așa ceva peste el. Tot timpul a avut grijă de familia sa pe care a iubit-o. A ajutat în stânga și în dreapta, cum s-a putut întâmpla așa ceva?!”.

Boala respectivă a apărut în organismul său fiindcă el a rezonat cu ea și astfel a captat-o puțin câte puțin. Ești un emițător și receptor de vibrație care în fiecare moment percepe doar ceea ce rezonează cu el. Ai mai jos o poză care descrie ceea ce tocmai am spus.

Am lăsat intenționat fără nici o descriere undele care sunt împrejurul omulețului, dar și cele care pleacă din el. Ceea ce este esențial de observat e faptul că ceea ce emite (galben și verde) va rezona cu unele dintre vibrațiile care îl înconjoară.

Este alegerea ta.

Poți alege să rezonezi cu boala, supărarea, neajunsul, frica, sau să rezonezi cu bucuria, iubirea, recunoștința, fericirea și pacea.

~VA URMA~

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Două persoane grav bolnave împărțeau aceeași cameră de spital. Trecuse ceva timp de când erau colegi de suferință și între timp deveniseră prieteni. Vorbeau despre familie, prieteni, copii, întâmplări din viața fiecăruia și astfel făceau ca timpul să treacă mai plăcut.

O dată pe zi, celui care era așezat la fereastră i se permitea să stea pentru o oră în poziția șezut fiindcă boala pe care o avea necesita asta. Celălalt era obligat să stea întins în pat permițându-i-se foarte rar să părăsească această poziție.

Cel care în fiecare zi avea acest ”privilegiu” îi povestea celuilalt lucrurile minunate pe care el le putea observa pe fereastră. Era vorba de un parc minunat cu un lac scânteietor pe care pluteau lebede și rațe. Copii care se jucau cu bărcuțe în apă, copaci umbroși și flori în culori de curcubeu.

Cel care asculta, închidea ochii, și se imagina în mijlocul acelui parc. Putea simți umbra copacilor, mirosul florilor sau râsetul copiilor, iar toate astea îl făceau să se simtă mai bine. În acest fel au trecut săptămâni și luni, până când, într-o seară, cel ce avea patul lângă geam începuse să sufle tot mai greu. Părea să fie ceva destul de grav, însă singurul care îl putea auzi era colegul său de suferință.

Acesta însă și-a amintit atunci cât de frumoasă este priveliștea despre care i se povestește în fiecare zi. Atunci îi veni un gând. Dacă celălalt nu va mai fi în salon, el va face cerere să fie mutat lângă geam, și chiar dacă mai rar, va putea chiar el admira superbul parc. Asta l-a făcut să nu alerteze asistenta.

Dimineața, prietenul său a fost găsit mort, iar a doua zi, el a fost mutat lângă geam. Acum de abia aștepta să vină ziua în care i se va permite să stea în poziția șezut pentru a putea admira pentru prima dată cu proprii săi ochi acel parc minunat.

Au trecut câteva zile până ca aceasta să se întâmple, iar el era tot mai nerăbdător. În cele din urmă a avut și această ocazie. S-a ridicat. A privit entuziasmat înspre geam și nu îi venea să creadă. Pe fereastră nu puteai vedea decât un zid. Întrebând asistenta, a aflat că zidul era al clădirii vecine, clădire care era acolo de cel puțin 15 ani.

Viața e frumoasă. Însuși faptul că trăiești este un motiv pentru care să fii recunoscător în fiecare zi. Fiecare doză de aer care îți inundă plămânii ar trebui învăluită în iubire și recunoștință.

Poate o să îmi spui: ”Cum poți să afirmi asta după povestea cu cei doi bolnavi? Este evidentă perversitatea și lașitatea celui de-al doilea care și-a lăsat prietenul să moară, din dorința de a fi el cel care poate privi pe fereastră.”

Sunt de acord cu tine, însă hai să ne orientăm înspre cel care a murit. Chiar dacă grav bolnav, chiar dacă și el era imobilizat la pat, s-a folosit de unica oportunitate de alinare a suferinței celuilalt.

Prin puterea imaginației, parcul despre care i se vorbea, a devenit extrem de real. El a putut simți cum atmosfera din parc îl face să se simtă mai bine. În cartea ”Dorințe Îndeplinite”,Dr. Wayne Dyer afirma că: ”Tot ceea ce există acum a fost odată imaginat. Și tot ce va exista de acum înainte va trebui ca mai întâi să fie imaginat”.

Eu aș mai adăuga faptul că, odată imaginat, o parte din acel lucru deja există. Parcul respectiv, chiar dacă doar imaginat, a putut da naștere unor sentimente pozitive chiar dacă el nu exista sub aspect fizic.

Revenind la bolnavul care a ales să nu alerteze asistenta, acesta a luat o decizie. Aș vrea însă să te întreb dacă tu consideri că celuilalt i s-a făcut o nedreptate. Știu că există posibilitatea să te fi gândit la cel care alina suferința prin povești ca la un om căruia i s-a comis o mare nedreptate. Ai putea chiar concluziona că este periculos să încerci să îi ajuți pe cei din jurul tău fiindcă astfel ți se pot întâmpla lucruri oribile.

Eu spun însă că celui lăsat să moară i s-a întâmplat exact ceea ce trebuia să i se întâmple conform tuturor deciziilor pe care el le luase în viață.

Lucrez la o serie de articole în care tratez din perspectivă spirituală acest subiect. Am observat cum oamenii devin dintr-o dată confuzi atunci când vine vorba de copii născuți bolnavi sau persoane care se nasc cu dizabilități la naștere.

Vorbeam într-o zi cu un prieten și mi-a spus: ”Dacă fiecăruia i se întâmplă în fiecare moment exact ceea ce merita să i se întâmple, cum explici tu faptul că un copil s-a născut exact în aceiași zi și în aceiași oră cu mine, dar în Somalia. Ce a făcut el să merite o asemenea viață, iar eu o alta?”

Tot ceea ce ți se pare nedrept sau nemeritat este defapt lucrul potrivit care i se întâmplă persoanei potrivite. Despre asta voi vorbi însă în seria de articole. Primul îl voi publica duminică. Până atunci te las cu un citat din Rumi:

Te-ai născut cu potențial.

Te-ai născut cu bunătate și încredere.

Te-ai născut cu idealuri și vise.

Te-ai născut cu măreție.

Te-ai născut cu aripi.

Nu te-ai născut pentru a te târî, așa că n-o face.

Ai aripi.

Folosește-le și zboară.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu