Cineva „datorează” căință și mărturisire numai Sinelui. Cineva „datorează” dezmembrarea „păcatului și vinovăției”, Sinelui. Cineva are numai în fața Sinelui obligația de a-și schimba drumul. Cineva „datorează” Sinelui renunțarea la poziționalități. Suferința servește doar ego-ului. De ce folos i-ar fi lui Dumnezeu, Care nu are nicio nevoie sau emoție, și Care sub nicio formă nu este plăcut impresionat de agonia umană? – David R. Hawkins
Sinele e ceea ce ești cu adevărat. Iar ceea ce ești cu adevărat e esență de dumnezeire, lumină și iubire. Prin cedarea tuturor poziționalităților, Sinele poate radia în sfârșit autentic, deplin și congruent. Numai că această cedare a poziționalităților intervine treptat odată cu deschiderea ta înspre a înțelege fenomenele subtile ale lumii în care trăiești.
Sinele este Dumnezeul interior care pentru mistic și maestru este o realitate extrem de palpabilă și clară. Nu există niciun semn de întrebare și niciun dubiu fiindcă experiența este trăită. Semne de întrebare și dubii apar în cazul oamenilor din jur care interacționând cu misticul sau maestrul tind să nu îl înțeleagă. Exprimarea Dumnezeului interior sau a Conștiinței Christice conduce la experimentarea unei realități pe care atunci când maestrul se apucă să o descrie poate fi considerat nebun. Cu toate acestea, pentru el este o realitate la fel de palpabilă cum este pentru tine faptul că te-ai dat jos din pat azi dimineață.
Dumnezeu se găsește însă atât în interior cât și exterior. Iar de aici pleacă una dintre principalele dihotomii care a pus pe jar generații și generații de oameni. Eroarea este aceea că Dumnezeu este căutat într-un singur loc, când de fapt El este peste tot.
Maestrul găsește împărăția lui Dumnezeu în interiorul său, iar unele religii te îndeamnă să îl găsești pe Dumnezeu în exterior, El fiind „zona” înspre care tinzi. Ambele tabere au dreptate și nu ar fi necesară de fapt decât o singură tabără. Dar fiindcă iluzia dualității este prezentă, de-a lungul timpului a existat această dispută între un Dumnezeu simțit ca imanent și un Dumnezeu simțit ca transcendent. Ambele realități sunt de fapt una și aceeași. Fiindcă, așa cum a mai fost scris, în acest Univers nu există decât o singură variabilă, iar aceea este iubirea și lumina lui Dumnezeu care curge înspre existență. A crede că există două variabile cum ar fi: bine-rău, sus-jos, corect-greșit nu înseamnă altceva decât mușcarea momelii dualității. Mușcare a momelii care desigur că nu este nici ea bună sau rea. Ci este o alegere de care poți deveni conștient chiar acum, și o alegere pe care o poți face conștient dacă îți dai voie.
În a-ți armoniza relația cu Sinele este relevant să înțelegi că de fapt Sinele ești tu cel adevărat. Sinele fals nu ești tu. Personalitatea nu ești tu. Ego-ul nu ești tu. Ceea ce crezi despre tine nu ești tu, la fel cum tu nu ești nici trupul fizic. Tu ești Sinele.
Prin urmare invitația de bază a textului pe care îl citești este aceea de a te redescoperi pe tine însuți privind înspre interior. Asta nu înseamnă că relația cu un Dumnezeu transcendent, relație cu care probabil ești obișnuit de o viață, ar trebui să dispară. Sub nicio formă. O poți păstra. Însă privind înspre interior poți colapsa extremele trecând dincolo de dualitate și experimentând o realitate subiectivă infinit mai plăcută decât înainte. Și totul stă în alegere și intenție. Când alegi conștient o intenție precum aceasta, tot Universul se pune în mișcare pentru a-ți livra experiența înspre care te-ai deschis.
Alegând conștient o relație armonioasă cu Sinele, o să vezi că acesta îți răspunde rapid, clar și te învăluie cu foarte multă iubire și soluții instant la tot ceea ce aparent poate fi catalogat drept problemă în realitatea ta.
În citatul de la începutul articolului ai putut vedea că acel „datorează” este pus între ghilimele. Asta vrea să sublinieze că nu există o datorie în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă o datorie în sens metaforic. Pentru că în această realitate, ești liber să faci și să trăiești exact așa cum tu însuți alegi.
De asemenea, citatul mai face referire la renunțarea la poziționalități. Ce este oare această renunțare la poziționalități?
Ea poate fi experimentată prin practica non-atașamentului. Atunci când nu ești atașat de nicio poziție și de niciun gând, radiezi autenticitatea și congruența Sinelui. Mintea se reconfigurează vibrațional vorbind, fiindcă în absența atașamentului de anumite poziții, conceptualizarea nu mai are sens. Astfel pot interveni stări de non minte ce apar fie spontan, fie sunt alese conștient. Depinde de la caz la caz. Sigur este însă că pentru armonizarea relației cu Sinele, a nu te agăța de nicio poziționalitate și a nu dezvolta atașamente, este într-adevăr o cale ce merită urmată.
Ce poți face în schimb este să alegi calea de mijloc a observatorului nondual. Poți să joci roluri în această existență și poți folosi principii sau idei în avantajul sau dezavantajul tău. Menține-te însă conștient în permanență că aceasta nu este nici mai mult nici mai puțin decât o alegere. În funcție de ce alegi, așa experimentezi realitatea. Însă antrenează-te în a nu deveni atașat de vreo una dintre poziții. Când reușești asta, relația cu Sinele va fi una absolut firească și naturală.
Ultima conștientizare care îți va armoniza relația cu Sinele și pe care acest articol ți-o propune este aceea că suferința întărește și este în relație cu ego-ul. Dumnezeu este iubire și dacă ar avea dorințe, cu siguranță și-ar dori să te vadă pe tine fericit.
Suferința din lume nu se cere atribuită Divinului, și asta pentru că suferința este creația ego-ului. Când te identifici cu emoția, oricare ar fi ea, suferința este garantată. Iar omul este în mod esențial în căutarea fericirii. Amintește-ți așadar de fiecare când experimentezi altceva decât împlinire și fericire autentică faptul că ele apar prin identificarea cu ego-ul și implicit cu falsitatea. Alege ca intenție adevărul și armonizează-ți relația cu Sinele. Ai răbdare, iubește și fii recunoscător pentru fiecare mic pas pe care îl faci. Permite-i Sinelui să radieze la potențial maxim.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu