Există o anecdotă în familie pe care părinții mi-au amintit-o în mod repetat de-a lungul anilor. Și anume aceea că atunci când eram mic, în situația unei dispute, sau atunci când eram pus să aleg între două variante, eu răspundeam: „Eu țin cu dreptatea” sau „Eu țin cu adevărul”.
Adică dincolo de eventualele foloase personale minore care mi se puteau propune la acea vreme, cum ar fi o ciocolată sau o bomboană și dincolo de a fi de partea cuiva atunci când era vorba de o contrazicere sau dispută minoră, alegerea pe care o preferam era aceea a dreptății și adevărului.
Ani mai târziu, interesul pentru spiritualitate a venit cu conștientizarea faptului că Adevărul nu poate fi demonstrat, dar poate fi verificat. Iar referirea este aici la măsurătorile kinesiologice. Demonstrația este ceva care ține de logică, iar logica nu poate dovedi Adevărul. În schimb, dacă intenția este integră, și există permisiunea din partea Universului, orice Adevăr, despre orice din toate timpurile poate fi verificat. Putem să vedem dacă este sau nu așa.
În acest moment umanitatea are la dispoziție o unealtă de verificare a valorii de a Adevăr a unei afirmații; asta dacă se pleacă dintr-o postură integră. Vor mai trece zeci de ani sau chiar sute până când această descoperire va fi acceptată la nivel de masă. Și asta pentru că acceptarea ei vine cu o reconfigurare a societății în ansamblu.
Să știm că nimic din ceea ce facem, spunem sau gândim nu este cu adevărat privat, ci este împărtășit cu întreaga umanitate și disponibil oricui, care cu integritate, poate să consulte acele informații sau le poate confirma sau infirma, este o perspectivă total diferită de felul în care relaționăm noi astăzi cu lumea și cu oamenii din jurul nostru.
Asta pentru că această schimbare de perspectivă echivalează cu a trece dincolo de perspectiva iluzorie a individului înspre perspectiva apropiată de Adevăr a unității. Noi, umanitatea, suntem de fapt o Ființă Infinită sinonimă cu Viața însăși. Și nu suntem un cumul de indivizi distincți. Asta pentru că ego-ul este o iluzie. Ori această Ființă Infinită știe totul despre ea însăși. Acesta este motivul pentru care kinesiologia funcționează pentru a deosebi adevărul de falsitate. Acesta este motivul pentru care orice om integru și lipsit de atașament poate verifica dacă intenția din spatele scrierii acestor rânduri este una integră sau lipsită de integritate.
Revenind la subiectul principal al articolului, care este de fapt o invitație, cititorului acestor rânduri i se propune lipsit de atașament sau încrâncenare, să aleagă în fiecare situație Iubirea și Adevărul. Asta nu fiindcă o astfel de alegere ar fi mai bună sau mai rea decât o altă alegere. Ci fiindcă stă în puterea noastră să alegem Iubirea și Adevărul, iar prin această alegere, ceea ce numim evoluție spirituală intervine spontan și autonom. Fiindcă oricum nu există nicio persoană implicată în proces. Orice student spiritual este de fapt un om dedicat în întregime Iubirii și Adevărului. Asta fiindcă în absența acestei dedicări nu mai putem vorbi de spiritualitate.
Dincolo de anecdota și situațiile din copilărie, a urmat o perioadă de adolescență și de tânăr adult, în care au mai fost făcute și alte alegeri decât Iubirea și Adevărul. A mai fost aleasă și minciuna și ura și încrâncenarea și demonstrarea de dreptate și senzația de superioritate și multe altele.
Ce a făcut însă Viața cu o precizie de metronom a fost să sublinieze de fiecare dată că orice alegere, în afara Iubirii și Adevărului este o alegere greșită. Putem avea impresia că pe moment rezolvăm problema spunând o minciună, ascunzând Adevărul, cosmetizând Adevărul, refuzând Iubirea sau alegând altele precum acestea.
De fapt, de fiecare dată aparenta soluție nu este deloc o soluție. Ci este punctul care dă naștere și întreține experimentarea unei suferințe și apăsări viitoare. Pe termen lung, minciuna, ura și răzbunarea sunt soluții pierzătoare. Pe termen scurt, chiar dacă ego-ului s-ar putea să i se pară că pierde ceva refuzând Iubirea sau negând Adevărul, soluția este de fiecare dată câștigătoare.
Acest articol apare acum fiindcă articolele de pe Fii Împlinit au în spate intenția de susținere a evoluției spirituale. Ori, evoluția spirituală autentică nu poate interveni decât dacă alegem în permanență numai și numai Iubirea și Adevărul. Nu există altă cale.
Ego-ul tinde să răstălmăcească lucrurile și să spună că ceea ce este adevărat pentru mine poate fi fals pentru tine. Aceasta este eroarea relativismului moral. Moralitatea este absolută și nu relativă. Ceva poate fi adevărat pentru mine și fals pentru tine numai dacă punem ego-ul pe primul loc. Noi nu suntem însă ego-uri, ci suntem o Ființă Infinită sinonimă cu Viața însăși. Atunci când punem Divinul pe primul loc și ne raportăm la acesta, Adevărul poate fi recunoscut ca absolut. Iar acest Adevăr nu este deținut de nimeni, fiindcă Adevărul nu poate fi deținut și nu se poate afla în posesia cuiva. Dar poate fi verificat dacă venim dintr-o postură a integrității.
Prin urmare, în viața de zi cu zi, în fiecare situație, oricât de banală ar părea aceasta, cititorul acestor rânduri este invitat să iubească și să spună sau aleagă de fiecare dată adevărul. Dacă de fiecare dată pare imposibil, măcar să ne dăm voie să facem asta cât mai des.
În loc să alegem răzbunarea, putem să alegem iertarea. În loc să alegem minciuna sau cosmetizarea, putem să alegem Adevărul. Și în loc să alegem ura și demonstrarea de dreptate, putem alege Iubirea. Deschizându-ne înspre această intenționalitatea, ceea ce numim progres spiritual intervine treptat și se deschide asemeni unui nufăr până la înflorirea deplină.
Dă-ți voie să alegi de fiecare dată Iubirea și Adevărul fiindcă de fapt prin asta te deschizi înspre a experimenta evoluție spirituală asemeni unui proces spontan și autonom dăruit de către Divin și nu drept ceva făcut de un individ/ego.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu