Mintea nu are capacitatea de a ști ce este adevărat și ce este fals. Iar prin fals, te invit să înțelegi absența adevărului și nu o forță opusă adevărului. Fiindcă falsitatea este doar o denumire aleasă pentru a descrie absența adevărului. La fel cum întunericul este o denumire aleasă pentru a descrie absența luminii.
Chiar dacă prin primul paragraf am simțit să subliniez caracterul non-dual al adevărului, vreau să știi că textul pe care îl citești nu se dorește a fi vreo dezbatere filosofică.
Intenția mea este aceea ca citind până la final, tu să poți desprinde o idee cât se poate de concretă pe care aplicând-o de astăzi în viața ta, să îți armonizezi realitatea experimentată.
Adevărul este experimentat în mod subiectiv și funcția experienței tale în raport cu adevărul depinde de context și conținut.
Dacă te-ai uitat puțin lung la propoziția anterioară, vreau să știi că ea nu este atât de complicată pe cât pare. Și dat fiind faptul că ne aflăm încă la începutul articolului, te rog să citești deschis și să ai încredere că până la final îți vei lua o idee simplă și clară ce îți va face plăcere să o integrezi în viața ta.
În continuare o să spun câteva cuvinte despre părți din această propoziție: „Adevărul este experimentat în mod subiectiv și funcția experienței tale în raport cu adevărul depinde de context și conținut.” În acest fel ea va deveni tot mai clară.
Fii atent.
1. Adevărul, Viața și Dumnezeu sunt cuvinte sinonime. Nici una dintre aceste trei noțiuni nu are opuși decât atunci când iluzia dualității este prezentă. Adevărul nu are drept opus falsitatea fiindcă falsitatea este un cuvânt prin care se descrie absența adevărului. Viața nu are drept opus moartea, fiindcă ceea ce noi numim moarte este doar o continuare a vieții. Viața nu poate fi cu adevărat distrusă, ci își poate schimba doar forma. Iar Dumnezeu nu are un opus în cine știe ce alte entități imaginare, fiindcă Dumnezeu este TOT. Dumnezeu este în interiorul tău și peste tot în jurul tău.
2. Mai apoi, propoziția îți transmite că ceea ce înseamnă Adevăr este experimentat subiectiv. Viața ta în ansamblul ei este o experiență pe cât de subiectivă pe atât de unică. Tu ești unic și frumos. Nu trebuie decât să iubești și să mergi pe drumul tău. Fiindcă atunci când faci asta, toate celelalte ți se vor adăuga ție.
3. Când a fost folosit cuvântul funcție se face referire la funcția din matematică ce are mai multe variabile, dar cuvântul „funcție” este folosit cu sens metaforic. Dacă ai vedea traseul tău prin viață asemeni traseului lăsat de o funcție pe tablă la matematică, atunci acest traseu raportat la adevăr depinde de context și conținut.
4. Iar ca să te poți raporta la context și conținut, gândește-te la un acvariu plin cu apă și pești. Contextul este apa, iar conținutul sunt peștii. Pentru viața ta, contextul este Conștiința, iar conținutul este materia sau forma. Energia non-materială a vieții este contextul, iar materia este de obicei conținutul.
Ca să fie lucrurile și mai clare, gândește-te la o pajiște mare verde în mijlocul căreia se află un cireș.
În contextul respectiv, este adevărat să afirmi despre cireș că este înalt. Și asta pentru că date fiind contextul și conținutul acestei imagini, cireșul chiar este mai înalt decât firele de iarbă verde.
În continuare imaginează-ți însă că schimbi contextul. Și muți exact același cireș în mijlocul pădurii amazoniene. Comparat cu arborii de acolo, cireșul va părea o piticanie. Și va fi fals acum să afirmi despre cireș că este înalt. Însă asta se întâmplă fiindcă acum îți imaginezi un context diferit.
În realitate cireșul a fost dintotdeauna același radiind înspre exterior energia a ceea ce ESTE el cu adevărat. Experiența adevărului a ceea ce este cireșul cu adevărat va fi una diferită în funcție de context și conținut.
Acum sunt sigur că dacă citești afirmația: „Adevărul este experimentat în mod subiectiv și funcția experienței tale în raport cu adevărul depinde de context și conținut”, o vezi cu totul diferit.
Însă ți-am promis că citind până la final, tu o să poți desprinde din text o idee pe care aplicând-o în realitatea ta subiectivă, vei reuși să îți armonizezi experiența.
Iată cum sună această idee: „Indiferent de context, situație sau eveniment, tu alege să spui adevărul și numai adevărul”. Să spui adevărul nu înseamnă că trebuie să te răstești, să urli, să fii drastic sau dur. Nu. Invitația acestui articol este aceea de a spune adevărul din iubire, calm, blând și respectuos, dar să îl spui.
Iar pentru a-ți fi mai ușor să relaționezi cu sugestia, te invit să facem împreună un ultim exercițiu de imaginație pentru prezentul articol.
Așadar te invit să te gândești în continuare de câte ori ți s-a întâmplat în viața ta să ascunzi adevărul sau să spui o minciună, iar acest lucru ți-a armonizat ție viața pe termen lung. Și când spun „termeni lung”, mă refer la ani. Gândește-te așadar puțin câte minciuni sau evitări ale adevărului ai ales să exprimi, iar asta ți-a adus armonie în anii care au urmat gestului tău.
Dacă o să fii sincer cu tine, răspunsul este acela că niciodată nu ți-ai armonizat cu adevărat viața, atunci când ai spus o minciună sau ai ascuns adevărul. Pe moment s-ar putea să ți se fi părut că ai scăpat de la a da socoteală sau ai scăpat complet de la a răspunde pentru faptele, gândurile sau vorbele tale. În realitate o evitare a răspunderii nu are cum să aibă loc în acest Univers. Indiferent dacă tu îți asumi conștient responsabilitatea sau nu. De aceea, alegerea de a spune tot timpul adevărului și de a te alinia adevărului, este o alegere care îți poate armoniza semnificativ viața.
Prin urmare asta e tot ce am simțit să îți recomand astăzi, dar am îmbrăcat informația în mai multe propoziții pentru ca tu să relaționezi mai ușor cu ea și pentru a o putea integra mai ușor în energia a ceea ce ești.
Spune deci adevărul din iubire, blând, calm și bucură-te de viață!
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu